Cassation appeal against peremption ruling: forfeiture due to violation of the five-day filing deadline
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania’s Higher Court of Cassation and Justice (ICCJ) annulled the appellant’s appeal for being filed late, leaving the Court of Appeal decision confirming the expiration (perimare) of the earlier appeal intact and unchallengable. The dispute arose from a civil case where the first-instance plaintiff appealed a lower court judgment, but the Court of Appeal dismissed that appeal due to procedural lapse; the appellant then lodged a cassation appeal with the ICCJ. The ICCJ applied the filtering procedure under the pre-2018 revision of the Code of Civil Procedure, determining that the appeal against a judgment declaring the expiration of an appeal must be filed within five days of its pronouncement, which is a strict procedural deadline. Citing Article 421(2), Article 185(1), and Article 181 of the Code of Civil Procedure, the Court found that the filing date exceeded this five-day period, resulting in the appellant’s loss of the right to appeal and the nullity of the late act, with no violation of the right to a fair trial under the European Convention on Human Rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 din C. proc. civ, art. 24 din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 180 alin. (1) din C. proc. civ, art. 421 alin. (2) din C. proc. civ; Cassation appeal against peremption ruling: forfeiture due to violation of the five-day filing deadline: În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 17 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 teza a II-a C. proc. civ., "În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
I. Hotărârea atacată
Curtea de Apel Braşov – secţia civilă, prin decizia civilă nr. 1144/Ap din 12 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a admis excepţia perimării invocată din oficiu, şi a constatat perimarea cererii de apel introduse de către apelantul- reclamant A., în contradictoriu cu intimata- pârâtă S.C. TURNOFER GM S.R.L.– prin lichidator judiciar C.I.I. "B." împotriva sentinţei civile nr. 217/MAS din 15.02.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia I civilă.
II. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul A..
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, la data de 08.08.2022, sub nr. x/2016.
III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018
În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
IV. Procedura de filtrare a recursului
În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 17 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi.
Părţile nu au depus punct de vedere în scris la raport.
V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii declarării căii extraordinare de atac a recursului, invocată din oficiu, raportat la prevederile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită şi să anuleze, ca tardiv, recursul, având în vedere următoarele considerente:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întemeindu-se pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta", cu raportare la prevederile art. 180 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care "termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură".
Prin C. proc. civ. legiuitorul a instituit, referitor la declararea căii extraordinare de atac a recursului, exigenţe care privesc, printre altele, şi respectarea termenului de declarare a recursului.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., " hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare", iar, conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."
Astfel, legiuitorul stabileşte un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar dacă partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin urmare, legea pretinde exercitarea căii de atac în termenul menţionat, termen legal, imperativ şi absolut, care are ca punct/moment de plecare data pronunţării hotărârii, de la care se calculează termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru formularea recursului dedus judecăţii, şi a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
Calculul termenului procedural se face în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte. De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune: când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.
În speţă, cererea de recurs a fost depusă la Curtea de Apel Braşov la data de 28 iulie 2022, potrivit rezoluţiei înscrise pe aceasta, deci cu depăşirea termenului imperativ de 5 zile de la pronunţarea hotărârii atacate, prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că decizia civilă recurată a fost pronunţată la 12 iulie 2022.
Or, potrivit prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ., termenul de declarare a recursului s-a împlinit la 18 iulie 2022, aceasta fiind ultima zi în care recurentul ar fi fost în termenul legal, prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., privind declararea recursului.
Cum legiuitorul stabileşte un termen fix pentru exercitarea unui drept, dacă partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispoziţiile legale incidente, încât, va anula, ca tardiv, recursul declarat de acesta.
Astfel, prin aplicarea acestor dispoziţii, imperative, nu se poate considera o încălcare a dreptului la o cale efectivă de atac (art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului). În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că liberul acces la justiţie nu reprezintă un drept absolut, exerciţiul acestuia fiind supus unor limite şi condiţii de procedură prevăzute de dreptul intern, cum sunt cele referitoare la nerespectarea termenelor procedurale, situaţie regăsită în speţa de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1144/Ap din 12 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2023.