Time-barred disability pension revision application rejected for late filing

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 5032 din 30 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a admis apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 7384 din data de 01.11.2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâtă să comunice reclamantei tabelul cu datele privind activitatea în muncă valorificate la emiterea deciziei nr. 243925/20.05.2021 privind acordarea pensiei de invaliditate, emisă de Casa Locală de Pensii a Sectorului 3; a păstrat în rest sentinţa.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire reclamanta A., la data de 06.12.2022 (data poştei, înscrisă pe plicul de expediere); în drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., susţinând revizuenta că această hotărâre este contrară celei din dosarul nr. x/2019 (decizia nr. 4258/2020 din 16 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale).

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepţia tardivităţii declarării cererii de revizuire invocată, din oficiu, de către instanţă, pentru formularea acesteia cu depăşirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să o admită şi să respingă, ca tardivă, cererea de revizuire, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întemeindu-se pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- temeiul juridic al cererii formulate de revizuentă- de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Prin urmare, legea pretinde exercitarea căii de atac în termenul menţionat, termen legal, imperativ şi absolut, care are ca punct/moment de plecare data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, de la care se calculează termenul de o lună prevăzut de lege pentru formularea cererii de revizuire deduse judecăţii, şi a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Calculul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. - când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune: când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

În cauză, revizuenta invocă pretinsa contrarietate între decizia civilă nr. 5032 din 30 septembrie 2022, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2021, şi decizia nr. 4258/2020 din 16 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, solicitând anularea deciziei civile nr. 5032/2022 din 30.09.2022, a Curţii de Apel Bucureşti, ca fiind potrivnică celei de-a doua hotărâri arătate, care este dată de instanţă de acelaşi grad.

Reiese, deci, că ultima hotărâre rămasă definitivă este decizia civilă nr. 5032 din 30 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi, în raport de data rămânerii ei definitive, se va calcula, în litigiul dedus judecăţii, termenul de introducere a cererii de revizuire.

Făcând aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate la speţa dedusă judecăţii şi în raport de dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.., care prevăd că sunt hotărâri definitive "4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;", reiese că data la care a rămas definitivă ultima hotărâre, a cărei revizuire se solicită, este chiar data pronunţării deciziei civile nr. 5032 din 30 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, astfel încât, termenul de o lună, prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a împlinit în cauză la data de 30 octombrie 2022.

Or, cererea de revizuire, pentru contrarietate de hotărâri formulată de revizuenta A. a fost declarată la data de 06 decembrie 2022 (data poştei aplicată pe plicul de expediere a cererii, aflat la dosar) şi înregistrată la instanţă la data 8 decembrie 2022.

Astfel, în conformitate cu raţionamentul anterior prezentat, termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 30 octombrie 2022, ceea ce face ca formularea, la 6 decembrie 2022, a cererii de revizuire deduse judecăţii să fie realizată cu încălcarea termenului legal stipulat în acest sens.

Susţinerea revizuentei că a formulat în termen revizuirea, atâta vreme cât a primit hotărârea mai târziu, nu poate fi primită, câtă vreme dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. stipulează, imperativ, că termenul de exercitare a revizuirii în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părţii.

În situaţia nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ.. care prevăd următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Or, neexercitarea dreptului procesual- în speţă, a revizuirii- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Astfel, prin aplicarea acestor dispoziţii, imperative, nu se poate considera o încălcare a dreptului la o cale efectivă de atac (art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului). În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că liberul acces la justiţie nu reprezintă un drept absolut, exerciţiul acestuia fiind supus unor limite şi condiţii de procedură prevăzute de dreptul intern, cum sunt cele referitoare la nerespectarea termenelor procedurale, situaţie regăsită în speţa de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 5032 din 30 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2023.