Cassation annulled for failure to invoke statutory grounds of illegality rather than factual re-evaluation of contractual penalties

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 783 din 17 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a respins apelul declarat de apelantul- pârât Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Ioan" împotriva sentinţei civile nr. 2465/13.10.2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. Bucureşti, ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ "SFÂNTUL IOAN", solicitând admiterea recursului, în sensul schimbării în tot a hotărârii atacate, cu consecinţa anulării sentinţei nr. 783/2022 şi exonerarea sa de la plata sumelor ilegal şi netemeinic pretinse.

În recursul său, de altfel, neîntemeiat în drept, ci, doar generic, pe dispoziţiile art. 488 şi urm. C. proc. civ., recurentul- pârât a relevat scurt istoric al cauzei şi a invocat, în esenţă, următoarele:

Spitalul a adus critici referitoare la modalitatea de executare a obligaţiilor contractuale de către intimata- reclamantă şi, în urma activităţii de audit financiar desfăşurate în luna noiembrie 2015, organul de control a formulat o plângere penală pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie vizând activităţi de fraudare a fondurilor Spitalului prin activitatea desfăşurată de acest operator.

Urmare aplicării dispoziţiilor trasate de organele de control, între părţi au existat mai multe demersuri judiciare în urma cărora Spitalul a fost obligat la plata unor sume de bani pe care le-a achitat încă din iunie 2020.

Consideră că pretenţia intimatei-reclamante de a o obliga la plata sumei de 3.535.196,94 RON cu titlu de penalităţi este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului.

Totodată, recurentul-pârât semnalează instanţei împrejurarea că în discuţiile purtate între părţi în cadrul executării silite a debitului principal de 4.457.777,48 RON, intimata-reclamantă a recunoscut că această sumă este foarte împovărătoare pentru Spital şi a fost de acord să renunţe la orice alte pretenţii după achitarea acestuia.

În mod surprinzător, susţine recurentul- pârât, intimata- reclamantă nu numai că nu a respectat convenţia, ci mai mult, în locul penalităţilor în cuantum de 2.328.976,45 RON acordate prin sentinţa civilă nr. 561/2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, acum pretinde penalităţi de 3.535.196,94 RON, sumă de bani care, în opinia recurentului, nu este corect şi legal calculată, care contravine discuţiilor purtate, fiind în mod evident, abuziv pretinsă.

Or, în situaţia în care Spitalul, fiind de bună-credinţă, a considerat că acest lucru este adevărat, arată că nu poate înţelege acţiunea intimatei- reclamante de a pretinde penalităţi la care iniţial renunţase.

Se arată că intimata- reclamantă susţine că "nu a fost niciodată de acord să renunţe la penalităţile care excedează suma stabilită prin titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 561/01.03.2019", de aici, rezultând, fără tăgadă, că aceasta a urmărit majorarea sumei reprezentate de penalităţi, lăsând cu rea-credinţă să curgă timpul în favoarea acesteia.

Concret, mai arată, nu Spitalul a creat prejudicii partenerului său contractual, ci acesta a încercat prin mijloace neonorante să-l forţeze să achite penalităţi, dorind, astfel, afectarea bugetului instituţiei.

Recurentul- pârât apreciază că situaţia de fapt nu a fost corect analizată, întrucât chiar fostul său partener contractual a afirmat în cadrul întâmpinării la apel că "dosarul de executare a fost închis la data de 21.12.2020, dată la care s-a declarat stins întregul debit, inclusiv penalităţi de întârziere".

Critica pe care o aduce hotărârii recurate se referă la faptul că instanţa de apel nu a luat în considerare criticile de netemeinicie şi nelegalitate, şi nici nu a evaluat corespunzător susţinerile sale.

În subsidiar şi independent de aspectele de mai sus, recurentul -pârât arată că se impune a fi observat faptul că pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, petentul B.E.J. "B." a solicitat, la cererea creditoarei A. S.R.L., încuviinţarea executării sale silite în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2465/13.10.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă în prezentul dosar. Instanţa de judecată a admis cererea de încuviinţare a executării silite, aceasta fiind executorie şi fără cale de atac.

Or, mai arată recurentul, se înţelege că în conformitate cu art. 637 C. proc. civ. "executarea unei hotărâri judecătoreşti care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului, dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs", însă, trebuie avute în vedere şi prevederile legii, conform cărora, recursul suspendă executarea silită, drept de care recurentul- pârât doreşte să se prevaleze.

Recurentul- pârât mai învederează că sistemul sanitar a fost puternic afectat de criza epidemiologică, fiind declarat spital suport Covid în plină pandemie, iar, drept urmare, bugetul acestuia a fost puternic diminuat, toate resursele financiare fiind direcţionate către gestionarea crizei de Covid-19.

Aşadar, se află în imposibilitatea de a achita presupusele penalităţi invocate de partea adversă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, la data de 22.09.2022, sub nr. x/2021.

Apărarea formulată în cauză

Intimata- reclamantă A. S.R.L. Bucureşti a formulat întâmpinare la recurs, înregistrată la data de 27.10.2022, prin care, în principal, a susţinut că recursul este nul, pentru că recurentul nu invocă niciun motiv de recurs conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ., intimata invocând, astfel excepţia nulităţii recursului conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, subsidiar, că recursul este neîntemeiat, hotărârile pronunţate de instanţele de fond şi de apel fiind temeinice şi legale.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 05.12.2022, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 9 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, raportat la prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită şi să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu nulitatea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Aşadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză, ori reexaminarea situaţiei de fapt intră în atribuţia instanţelor devolutive.

Prin raportare la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că recurentul-pârât nu a invocat niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a formulat critici de nelegalitate care să se încadreze în vreunul dintre aceste motive, prin cererea de recurs fiind formulate numai critici care vizează temeinicia deciziei.

Astfel, recurentul- pârât nu îşi fundamentează criticile din cererea de recurs pe motive de nelegalitate a hotărârii recurate, ci pe aspecte factuale ale cauzei, încercând să demonstreze în recurs că penalităţile sunt pretinse în mod nelegal de către intimata- reclamantă şi, mai mult, renunţase la acestea, însuşi recurentul susţinând că "Apreciem că situaţia de fapt nu a fost corect analizată".

Analizarea acestor aspecte ar presupune, însă, reevaluarea probatoriului. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu pot fi reevaluate probele administrate în cauză în vederea stabilirii unei situaţii de fapt diferite de cea reţinută de instanţele devolutive.

De altfel, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. limitează controlul judiciar realizat în recurs la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Cât priveşte motivele invocate prin notele de şedinţă depuse la dosar, Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al acestora, neputând fi primite, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, "Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a hotărârii,...", textul nerecunoscând, aşadar, părţilor posibilitatea de a formula motive de casare care sunt de ordine publică.

Ca atare, acestea nu pot fi examinate, întrucât au fost formulate cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul- pârât împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul- pârât SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ "SFÂNTUL IOAN" împotriva deciziei civile nr. 783 din 17 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2023.