Inapplicability of contractual penalty clause where unilateral termination was grounded in counterparty's culpable non-performance

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată în data de 16.09.2019 pe rolul Tribunalului Argeş – secţia civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL SFÂNTUL NICOLAE S.R.L. (fostă CENTRUL MEDICAL SFÂNTUL NICOLAE S.R.L.), obligarea pârâtului la plata sumei de 278.811,40 RON, cu titlu de daune-interese, pentru rezilierea unilaterală a contractului de prestări-servicii profesionale de specialitate în vederea obţinerii de fonduri europene pentru proiectul "Modernizare prin achiziţie utilaje – Centrul Medical Sfântul Nicolae" nr. EBC146 din data de 21.06.2017. De asemenea, reclamanta a solicitat şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1549 şi următ. C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 111 din data de 12 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Argeş – secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a Tribunalului Argeş – secţia civilă, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş.

Prin sentinţa civilă nr. 544 din data de 29 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a Tribunalului Specializat Argeş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia civilă. De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata în vederea înaintării dosarului spre soluţionarea conflictului negativ de competenţă Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 413/F- C. civ. din data de 8 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia civilă.

Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Argeş – secţia civilă la data de 16 octombrie 2020, sub nr. x/2019*.

2. Prin cererea înregistrată în data de 23.09.2019 pe rolul Tribunalului Argeş – secţia civilă, sub nr. x/2019, reclamanta CENTRUL MEDICAL SFÂNTUL NICOLAE S.R.L. (actualul SPITALUL SFÂNTUL NICOLAE S.R.L.) a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., rezilierea judiciară a contractului de prestări servicii seria x nr. x din 21.06.2017, obligarea pârâtei la plata sumei de 5.576,22 RON cu titlu de daune-interese pentru neexecutarea corespunzătoare a contractului şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 262.485,26 RON (repunerea părţilor în situaţia anterioară). Totodată, reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judicată.

În drept, a invocat art. 1549 alin. (1) C. civ. şi art. VIII pct. 8.4 din contract.

Prin sentinţa civilă nr. 96 din data de 9 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Argeş – secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale funcţionale a Tribunalului Argeş – secţia civilă, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş.

Prin sentinţa nr. 470 din data de 30 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a Tribunalului Specializat Argeş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia civilă. De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata în vederea înaintării dosarului spre soluţionarea conflictului negativ de competenţă Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 343/F- C. civ., pronunţată în data de 26 august 2020, în dosarul nr. x/2020, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia civilă.

Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Argeş – secţia civilă la data de 28 august 2020, sub nr. x/2019*.

Prin încheierea de şedinţă din data de 9 februarie 2021, pronunţătă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 631/2021 din data de 17 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Argeş – secţia civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă S.C. CENTRUL MEDICAL "SFÂNTUL NICOLAE" S.R.L. (cu denumnirea actuală SPITALUL SFÂNTUL NICOLAE S.R.L.), şi s-a dispus rezoluţiunea contractului de prestări-servicii seria x nr. x din 21 iunie 2017, repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, pârâta-reclamantă fiind obligată să restituie reclamantei-pârâte suma de 262.485,26 RON, iar pârâta-reclamantă la plată către reclamanta-pârâtă a sumei de 5.576,22 RON, reprezentând daune-interese. De asemenea, a fost respinsă cererea conexă formulată de pârâta-reclamantă, ca neîntemeiată, aceasta din urmă fiind obligată la plata către reclamanta-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 12.379,36 RON, din care 9.379,36 RON taxă judiciară de timbru, 1.000 RON onorariu de expert şi 2.000 RON onorariu de avocat.

2. Împotriva încheierii de şedinţă din 19 februarie 2021 şi a sentinţei mai sus menţionate, pârâta-reclamantă A. S.R.L. a formulat apel, prin care a solicitat admiterea excepţiei netimbrării capătului 3 din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă Spitalul Sfântul Nicolae S.R.L., cu consecinţa respingerii, ca netimbrat, a respectivului capăt de cerere, şi respingerea, ca neîntemeiate, a celorlalte petite, admiterea în integralitate a cererii formulate de apelantă şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în ambele faze procesuale.

Prin decizia nr. 285/A-COM din 14 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de Conatencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de pârâta-reclamantă împotriva sentinţei nr. 631 din 17 decembrie 2021 şi încheierii de şedinţă din 19 februarie 2021, ambele pronunţate de Tribunalul Argeş – secţia civilă, în dosarul nr. x/2019, dispunându-se schimbarea în parte a sentinţei, în sensul că respingerii cererilor formulate de reclamantul-pârât, de reziliere a contractului de prestări-servicii seria x nr. x/21.06.2017, precum şi de restituire a sumei de 262.485,26 RON, ca neîntemeiate.

A fost admisă cererea conexă formulată de pârâta-reclamantă A. S.R.L. şi obligat reclamantul-pârât SPITALUL SFÂNTUL NICOLAE S.R.L. la plata sumei de 278.811,4 RON cu titlul de daune-interese, fiind menţinută, în rest, sentinţa în ceea ce priveşte soluţia dată capătului de cerere privind obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamantul-pârât a sumei de 5.576,22 RON, cu titlu de daune-interese. A obligat intimatul la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată efectuate în fond şi apel, în cuantum de 15.625,51 RON.

3. Împotriva acestei decizii, pârâtul SPITALUL SFÂNTUL NICOLAE S.R.L. a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate, cu consecinţa schimbării acesteia, în sensul respingerii cererii intimatei-reclamante.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii.

Astfel, în apel s-a decis că societatea intimată nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile (situaţie care a condus la obligarea acesteia la plata de daune interese, dar nu a condus la rezilierea pe cale judecătorească a contractului, întrucât s-a apreciat că nu este vorba de o culpă gravă); pe de altă parte, însă, recurentul a fost sancţionat pentru că ar fi cerut denunţarea/rezilierea unilaterală a contractului independent de o culpă a cocontractantului.

Susţine că este o contradicţie între sancţionarea sa pentru că a solicitat rezilierea contractului fără motiv şi constatarea că intimata şi-a încălcat obligaţia cu consecinţa obligării sale la plata unor despăgubiri (chiar dacă încălcarea constatată nu a fost atât de gravă încât să conducă la rezilierea contractului).

Instanţa de apel, conform art. 11.3 din contractul seria x nr. x/21.03.2017, a stabilit că părţile au stipulat o clauză penală, în sensul că dacă una dintre ele îşi manifestă intenţia de reziliere a contractului, în mod unilateral, fără drept, prejudiciul estimat al celeilalte părţi reprezintă valoarea totală a contractului.

Cu toate că instanţa de apel a constatat o culpă a consultantului în executarea obligaţiilor sale contractuale, a dat eficientă clauzei penale menţionate la art. 11.3 din convenţia părţilor. Or, constatarea unei culpe în executarea obligaţiilor contractuale asumate de consultant este incompatibilă cu aplicarea prevederilor art. 1538 alin. (1) C. civ. şi obligarea recurentului la plata de daune-interese. Antrenarea răspunderii contractuale a societăţii intimate exclude posibilitatea acordării în favoarea acesteia de daune-interese în baza unei clauze penale.

Din moment ce instanţa de apel a constatat o culpă în executarea obligaţiilor contractuale asumate de consultant (respingând apelul declarat de aceasta împotriva soluţiei prin care a fost obligat la plata de daune-interese), clauza penală şi, implicit, dispoziţiile art. 1538 alin. (1) C. civ. rămân lipsite de eficienţă juridică, fiind incompatibile cu existenţa unei culpe din partea intimatei.

Recurentul consideră că nu intervine obligarea unei părţi la plata de daune-interese şi atunci când se cere încetarea contractului, invocând un caz de culpă, însă instanţa îl consideră ca nefiind un caz de culpă gravă. O culpă, chiar dacă nu e suficient de gravă cât să atragă rezilierea, este un caz de culpă şi nu îl plasează pe cel care îl invocă în situaţia de a fi cerut încetarea contractului fără motiv.

A mai susţinut că hotărârea atacată a fost dacă cu aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de recurs întemeiat pe pct. 8 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., sub acest aspect raportându-se la dispoziţiile art. 1552 din C. civ. şi art. 11.3 din contract.

În dezvoltarea acestui motiv de casare, arată că nu a fost în ipoteza în care să fi transmis o notificare prin care să solicite încetarea contractului fără un motiv. Instanţa de apel a decis că au existat motive, însă le-a apreciat ca nefiind atât de grave încât să justifice rezilierea. Instanţa a confundat cazul de încetare a contractului fără o justificare din partea celui care a notificat, cu cazul pe care l-a soluţionat şi în legătură cu care a decis că vina apelantei nu este atât gravă încât să justifice încetarea contractului.

Aşadar, instanţa nu a constatat că se află în ipoteza de a fi sancţionat, a analizat o altă ipoteză, care nu era sancţionată conform clauzei penale şi, astfel, a sancţionat recurentul în mod nelegal, fără să existe cazul care să impună penalizarea.

A precizat că a notificat intimata-reclamantă, invocând rezilierea unilaterală a contractului în raport de un caz de culpă. Cazul de culpă a fost confirmat de instanţa de apel. Însă, confirmarea cazului de culpă nu a condus şi la rezilierea contractului pentru că s-a decis că nu este o culpă gravă, soluţia fiind doar la obligarea cocontractantului în culpă – intimata-reclamantă A. S.R.L. – la plata unor despăgubiri. Însă, confirmarea cazului de culpă nu îl plasează în ipoteza în care s-a cerut rezilierea unilaterală a contractului fără motiv, adică fără o justificare.

Concluzionând, arată că soluţia instanţei de apel este nelegală pentru că nu s-a identificat un caz de denunţare unilaterală a contractului care să justifice aplicarea clauzei penale, însă a fost aplicată clauza penală.

Intimata-reclamantă A. S.R.L., la data de 22 septembrie 2022, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii în integralitate a hotărârii atacate, ca fiind legală şi temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

În esenţă, a arătat că solicitarea sa de obligare a recurentului la plata de daune-interese s-a întemeiat pe prevederile art. 1516 alin. (2) din C. civ., coroborat cu art. 11.3 din contract, deoarece în mod nejustificat şi cu rea-credinţă, invocând o pretinsă neexecutare culpabilă a obligaţiilor de către societatea intimată şi un pretins prejudiciu (nedovedit până în prezent), anterior oferirii posibilităţii rezonabile de remediere a erorii prin transmiterea formularului corect, dar cu angajarea "prematură" a altui consultant, partea adversă a reziliat unilateral contractul seria x nr. x din 21.06.2017. Din această cauză, consideră că recurentul îi datorează daunele-interese convenite la valoarea totală a contractului.

Cu referire la îndeplinirea condiţiilor legale pentru dispunerea pe cale judiciară a rezilierii contractului, a făcut următoarele precizări:

Culpa, în condiţiile acestei modalităţi de încetare a contractului, este imeprativ a fi probată de către cel care invocă neexecutarea culpabilă. Or, motivele invocate de către recurent pentru rezilierea contractului nu au fost întemeiate întrucât a pretins neîndeplinirea unor obligaţii de către societatea intimată, obligaţii pe care aceasta din urmă nu şi le-a asumat prin contract.

Scrisoarea de returnare a cererii de rambursare nu a reprezentat un refuz definitiv de decontare a cererii de plată şi de declarare a sumelor solicitate ca fiind neeligibile, refuzul fiind motivat de faptul că cererea nu a fost depusă în termen în formular actualizat.

De asemenea, la data de 12 octombrie 2022 recurentul-pârât a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, analizând recursul declarat de SPITALUL SFANTUL NICOLAE, în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce succed.

Motivul prevăzut de pct. 6 al alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere, printre altele, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, nu este fondat.

În sinteză, recurentul susţine că hotărârea primei instanţe de control judiciar ar cuprinde motive contradictorii, întrucât judecătorii cauzei, deşi au reţinut în sarcina intimatei existenţa unei culpe contractuale, au dat eficienţă clauzei penale, cuprinse în art. 11.3 din convenţia părţilor, iar art. 1538 alin. (1) din C. civ. nu permite acordarea de daune-interese întemeiat pe o clauză penală dacă se constată existenţa unei culpe în executarea obligaţiilor contractuale asumate.

Critica nu este întemeiată, întrucât contradicţia la care se referă art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., atunci când priveşte doar considerentele, trebuie să fie una de natură să conducă spre concluzia că hotărârea este practic nemotivată, asemenea situaţii întâlnindu-se atunci când din unele considerente rezultă temeinicia cererii, iar din altele netemeinicia, sau atunci când se reţine caracterul fondat concomitent a două cereri, cu toate că ele s-ar exclude reciproc, aspecte care nu se regăsesc în litigiul pendinte.

Cu toate acestea, criticile recurentei fundamentate pe motivul prevăzut de pct. 8 al alin. (1) al art. 488 din cod sunt fondate.

Încălcarea legii presupune refuzul aplicării normei juridice sau interpretarea greşită unei prevederi legale. Refuzul aplicării legii constă în transgresarea directă a textului clar şi precis, ce nu presupune o interpretare specială (interpretatio cessat in claris). Dacă interpretarea greşită a legii presupune că textul legal incident speţei este susceptibil de interpretări contrarii iar, prin hotărârea atacată, instanţa a dat o interpretare neconformă sensului real al textului, aplicarea greşită a legii presupune incongruenţa normei juridice raportată la situaţia de fapt reţinută de către instanţele de fond şi/sau de apel.

Prima instanţă de control judiciar a reţinut că apelul societăţii intimate, sub aspectul admiterii capătului de cerere prin care reclamantul recurent a urmărit să obţină rezoluţiunea (raportat la specificul obligaţiei asumate de prestator, fiind vorba, de fapt, despre reziliere), este întemeiat, motivat de împrejurarea că, potrivit art. 1551 C. civ., atât rezoluţiunea, cât şi rezilierea contractului pot interveni numai dacă neexecutarea obligaţiilor contractuale este importantă sau gravă, rezilierea putând interveni şi când neexecutarea este de mică însemnătate, însă are un caracter repetat.

Or, din ansamblul probelor administrare nu se poate reţine existenţa unei neexecutării a unei obligaţii contractuale suficient de grave şi nici existenţa unor neexecutări repetate, fără justificare, conform art. 1516 C. civ., care să permită aplicarea sancţiunii rezilierii contractului seria x nr. x/21.06.2017, tribunalul realizând o greşită aplicare a art. 1551, raportat la art. 1549 din acelaşi cod, atunci când a dispus rezoluţiunea contractului mai sus menţionat, ceea ce a impus schimbarea soluţiei, sub acest aspect.

Tot în motivarea deciziei recurate s-a reţinut că în mod corect prima instanţă a dispus obligarea A. S.R.L. la plata sumei de 5.576,22 RON, cu titlu de daune-interese, în favoarea Spitalului Sfântul Nicolae, în condiţiile în care s-a demonstrat că aceasta nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţia de a elabora cererea de rambursare. Împrejurarea că neîndeplinirea respectivei obligaţii nu a fost semnificativă pentru a justifica aplicarea sancţiunii rezilierii nu exclude posibilitatea unităţii spitaliceşti de a obţine acordarea de daune-interese, conform art. 1516 alin. (2) C. civ., raportat la art. 1530 din acelaşi cod.

De altfel, şi intimata, prin întâmpinarea la recurs, a recunocut faptul că a "(...) existat o situaţie izolată de îndeplinire eronată a obligaţiilor din partea subscrisei societăţi, însă recurentul nu putea rezilia acest contract (...)".

Cu toate acestea, instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1538 din C. civ., care statuează următoarele: "(1) Clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale. (2) În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală. (3) Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită. (4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu. (5) Dispoziţiile privitoare la clauza penală sunt aplicabile convenţiei prin care creditorul este îndreptăţit ca, în cazul rezoluţiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, să păstreze plata parţială făcută de acesta din urmă. Sunt exceptate dispoziţiile privitoare la arvună".

Cadrul conceptual al clauzei penale este stabilit de legiuitor, în principal, în primul alineat al art. 1538, sintagma "clauză penală" (stipulatio poenae) determinând concluzia certă că suntem în prezenţa unei sancţiuni de natură civilă. De fapt, prin clauza penală se evaluează anticipat prejudiciul, concluzie care se întemeiază pe ideea că despăgubirea reprezintă o executare a obligaţiilor prin echivalent bănesc.

În condiţiile în care clauza penală este acea convenţie accesorie şi condiţionată de imposibilitatea executării obligaţiei principale, executării defectuoase sau executării cu întârziere din culpa debitorului, în temeiul căreia acesta din urmă este ţinut să execute o anumită prestaţie, iar prin decizia recurată s-a reţinut că nu se impune desfiinţarea convenţiei părţilor pentru că, ceea ce impută creditorul reclamant cocontractantului său, deşi constituie o încălcare a obligaţiilor asumate convenţional, nu reprezintă o neexecutare gravă sau importantă, care să justifice aplicarea dispoziţiilor art. 1551 din C. civ., Înalta Curte constată că în mod nelegal instanţa de apel a recunoscut părţii aflate în culpă contractuală (chiar dacă nu una gravă) dreptul la daune-interese.

Aceasta, pentru că odată ce se constată că debitorul nu şi-a executat obligaţia sau a îndeplinit-o în mod defectuos ori cu întârziere, acestuia nu i se pot acorda, pe seama părţii cocontractante, daune-interese în temeiul clauzei penale stipulate în art. 11.3 din contractul nr. seria x nr. x/21.03.2017, clauză care are următorul cuprins: "În cazul în care, una din părţi solicită încetarea contractului, prin reziliere unilaterală, în mod independent de orice culpă, fără motivare sau alte formalităţi judiciare sau extrajudiciare, anterior expirării termenului (şi îndeplinirii în totalitate a obiectului acestuia) va trebui să despăgubească cealaltă parte cu suma reprezentând valoarea totală a contractului".

De altfel, instanţa de apel, atunci când şi-a motivat soluţia pe acest aspect, nu a reţinut în mod complet conţinut clauzei penale, omiţând un aspect esenţial, asupra căruia părţile au convenit, şi anume faptul că despăgubirile evaluate anticipat şi care se cuvin creditorului în cazul în care debitorul solicită încetarea contractului prin reziliere unilaterală, anterior expirării termenului, sunt condiţionate de lipsa oricărei culpe, ceea ce nu este cazul în speţă.

Reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 şi 497 din acelaşi cod, va admite recursul unităţii spitaliceşti, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, în aceste limite, aceleiaşi instanţe, care, în respectarea dispoziţiilor art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

Văzând că nu se pune problema acordării cheltuielilor de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât SPITALUL SFÂNTUL NICOLAE împotriva deciziei nr. 285/A-COM din 14 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2023.