Exclusive territorial jurisdiction for consumer claims versus contractual jurisdiction clause under Article 121 and Article 126 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 06.04.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la plata sumelor de: 1447,75 RON, reprezentând cheltuieli de administrare conform contractului de management imobiliar nr. x/01.09.2009,829 RON, reprezentând cheltuieli spaţii comune, 10736,92, reprezentând penalităţi de întârziere la data de 15.02.2022, pentru neachitarea la termen a facturilor reprezentând cheltuieli de administrare, pe care le solicită calculate până la data plăţii efective, 338,55 RON, reprezentând dobânda legală calculată până la data de 15.02.2022, pentru neachitarea la termen a facturilor reprezentând cheltuieli spaţii comune, pe care le solicită calculate până la data plăţii efective.

În drept au fost invocate prevederile art. 1270, art. 1350, art. 1530, art. 1531 şi urm. C. civ.

La termenul de judecată din data de 12.08.2022, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7016 din 17.08.2022.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ. şi art. 121 teza I C. proc. civ.

S-a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată este în legătură cu raporturile juridice născute între un consumator şi un profesionist, că pârâtul, care este consumator, are domiciliul în mun. Bucureşti, precum şi că, potrivit art. 121 teza I C. proc. civ., este instituită o competenţă teritorială exclusivă a judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul consumatorului la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 30.08.2022 sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 8070 din 9 noiembrie 2022, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, înaintând, totodată, dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a considerat, în esenţă, contrar celor reţinute în sentinţa de declinare, că paratul a fost chemat în judecată în calitatea sa de beneficiar al folosinţei apartamentului nr. x din C., în calitate de promitent cumpărător, calitate în care a încheiat cu reclamanta şi contractul de management imobiliar nr. x/01.09.2009, avand ca obiect prestarea de către dezvoltatorul imobiliar a unor servicii de administraţie si management imobiliar, legate de imobilul pe care îl are în folosinţă şi spaţiile comune din condominiu.

Prin urmare, constatand că serviciile reclamantei nu se adresează în mod general consumatorilor, ci exclusiv beneficiarilor apartamentelor situate în complexul C., iar obiectul litigiului priveşte sume datorate de parat cu titlu de cheltuieli de administrare şi cheltuieli spaţii comune, pentru imobilul deţinut de acesta în proprietate, instanţa a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 Cod Procedură Civilă, ci dispozitiile art. 27 din contractul de management, potrivit cărora litigiile decurgand din contractul de management imobiliar sunt în competenţa teritorială a instanţelor din Braşov.

A avut în vedere judecătoria şi faptul că paratul nu a invocat nicio excepţie de necompetenţă teritorială în cauză, competenţa rămanand, astfel, dobandită în faţa primei instanţe sesizate.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti – secţia Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acestuia la plata sumelor de: 1447,75 RON, reprezentând cheltuieli de administrare conform contractului de management imobiliar nr. x/01.09.2009; 829 RON, reprezentând cheltuieli spaţii comune; 10736,92, reprezentând penalităţi de întârziere la data de 15.02.2022; 338,55 RON, reprezentând dobânda legală calculată până la data de 15.02.2022.

Înalta Curte reţine că stabilirea competenţei se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul şi cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant, instanţa care soluţionează incidentul procedural ivit stabilind doar care dintre judecători este mai bine plasat în analiza cauzei conform dispoziţiilor legale.

Se observă că prima instanţă sesizată a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în temeiul dispozitiilor art. 121 Cod procedură civilă, apreciind asupra calitătii de consumator a paratului, calitate care nu a fost contestată de părţi.

În speţa dedusă judecăţii, izvorul raportului juridic litigios îl reprezintă contractul de management imobiliar nr. x încheiat între părţi la 01.09.2009, avand ca obiect prestarea de către dezvoltatorul imobiliar a unor servicii de administraţie şi management imobiliar.

Câtă vreme reclamanta - prestatorul serviciului de administrare şi management imobiliar, cheamă în judecată, în baza contractului de management imobiliar încheiat între părţi, persoana fizică - beneficiarul prestaţiei, rezultă că obiectul litigiului aşa cum l-a identificat reclamanta poartă asupra unei cereri formulate de un profesionist împotriva unui consumator.

În condiţiile în care în analiza competenţei instanţa trebuie să se limiteze la elementele cererii de chemare în judecată, aşa cum le-a înţeles reclamanta, raportat la limitele învestirii, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 121 teza I C. proc. civ., potrivit cărora, "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Mai mult decât atât, potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ. se reţine că "În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă".

Ca atare, conform dispoziţiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., clauza atributivă de competenţă, prevăzută la art. 27 din contractul de management, potrivit cărora litigiile decurgand din contractul de management imobiliar sunt în competenţa teritorială a instanţelor din Braşov, nu poate fi avută în vedere întrucât a fost stipulată anterior naşterii dreptului la despăgubire.

Aşa fiind, cum legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul consumatorului în cazul litigiilor având ca obiect cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator, iar pârâtul, care este consumator, are domiciliul în mun. Bucureşti, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti – secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti – secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2023.