Extraordinary appeal by review inadmissible due to pending ordinary appeal route.

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

În primul litigiu, prin sentinţa civilă nr. 41/14.12.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Giurgiu a luat act de renunţarea reclamanţilor A. şi B. la capătul de cerere având ca obiect revocarea din funcţia de administrator a C. S.R.L. a numitului D.; a respins, ca rămase fără obiect excepţiile de inadmisibilitate şi calitate procesuală activă, cu privire la acest capăt de cerere.

Totodată, a admis excepţia de inadmisibilitate cu privire la restul acţiunii, aşa cum a fost precizată, invocată prin întâmpinare.

A respins, în rest, acţiunea precizată de reclamanţii A., şi B., împotriva pârâţilor D., E., şi C. S.R.L., ca inadmisibilă.

În subsidiar a respins, ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţi, aşa cum a fost precizată.

De asemenea, a luat act că pârâţii îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia civilă nr. 1135/2022 din 30 iunie 2022, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 19 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a anulat apelul declarat de către apelantul – reclamant A., ca tardiv formulat; a admis apelul declarat de către apelantul – reclamant B.; a anulat în parte sentinţa apelată, în sensul că: a respins excepţia inadmisibilităţii ca nefondată.

Totodată a respins cererea de chemare în judecată (astfel cum a fost completată) ca nefondată şi a menţinut în rest sentinţa apelată.

În al doilea litigiu, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu în data de 24.12.2020, sub numărul x/2020, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul D., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să să constate că numitul D. nu are calitatea de administrator în societatea C. S.R.L..

În drept, reclamanţii au invocat disp. art. 192 - art. 194 din Legea 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 42/2021 din 23 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Giurgiu – secţia Civilă a admis cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul D.; a constatat că pârâtul D. nu are calitatea de administrator al S.C. C. S.R.L. şi a luat act că reclamanţii şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinţei civile nr. 42/2021 din 23 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Giurgiu – secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, revizuentul D. a formulat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerere de revizuire care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2022.

Revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

În cuprinsul cererii de revizuire, după expunerea obiectului şi soluţiilor pronunţate în cele două litigii, s-a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale revizuirii, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv existenţa a două sau mai multe hotărâri potrivnice; existenţa a două sau mai multe hotărâri definitive; hotărârile sunt date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; este încălcată autoritatea de lucru judecat.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei hotărâri definitive care evocă fondul, revizuentul a susţinut, în esenţă, că, în cursul judecăţii celui de-al doilea dosar, nu a fost legal citat la niciunul dintre termenele de judecată, semnăturile care apar pe dovezile de comunicare fiind diferite între ele şi diferite de semnătura sa evidentă pe înscrisuri anterioare litigiului şi depuse chiar de reclamanţi la dosarul cauzei. De asemenea, a precizat că, în urma verificărilor ulterioare în dosar, hotărârea primei instanţe apare comunicată atât la adresa sa de domiciliu, cât şi la un reprezentat convenţional, care însă nu a fost mandatat în acest sens. Astfel, că, în momentul de faţă nu se poate susţine că hotărârea a fost legal comunicată către revizuentul de astăzi, deci nu s-a împlinit la data depunerii prezentei termenul de apel.

Cu toate acestea, în măsura în care instanţa de apel va aprecia că acesta a fost legal citat şi că s-a făcut comunicarea hotărârii în cursul lunii august 2022, automat această condiţie a existenţei unei hotărâri definitive este îndeplinită.

Cu privire la hotărârea definitivă dată în dosarul nr. x/2019, este evident că, dacă instanţa ce a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, ar fi cunoscut conţinutul hotărârii prin care instanţele vor tranşa cu privire la existenţa sau inexistenţa cesiunii părţilor sociale, soluţia pe care aceasta ar fi dat-o ar fi fost cu totul alta. Aceasta în condiţiile în care motivul principal reţinut de Tribunalul Giurgiu în pronunţarea hotărârii supuse revizuirii este tocmai acela că cesiunea părţilor sociale a operat.

Cu privire la autoritatea de lucru judecat şi valenţele acestei noţiuni, revizuentul a arătat că, un prim aspect care trebuie subliniat, priveşte noţiunea de autoritate de lucru judecat prin raportare la prevederile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât, în analiza motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 pct. C. proc. civ.., instanţa va avea în vedere atât dispozitivul cât şi considerentele hotărârile potrivnice.

Al doilea aspect care se impune a fi subliniat priveşte hotărârea a cărei revizuire se cere.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8, revizuirea se exercită asupra hotărârii care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Astfel, prima hotărâre definitivă pronunţată în cauză este decizia civilă nr. 1135/2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019 la data de 30.06.2022.

În ce priveşte sentinţa civilă nr. 42/2021, deşi aceasta a fost pronunţată la data de 23.11.2021, motivarea şi comunicarea acesteia s-au realizat după data la care a rămas definitivă decizia civilă din dosarul nr. x/2019. Astfel, sentinţa civilă nr. 42/2021 a rămas definitivă ulterior, în temeiul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 3 coroborate cu disp. art. 634 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, a opinat revizuentul, reiese din analiza situaţiei de fapt că sentinţa civilă nr. 42/2021 ar fi putut rămâne definitivă numai după data la care decizia civilă nr. 1135/2022 a rămas definitivă.

În continuare, s-a subliniat că hotărârea dată în dosarul nr. x/2020 evocă fondul, că autoritatea de lucru judecat a hotărârii date în dosarul nr. x/2019 n-a fost invocată în cadrul judecăţii celui de-al dosar, iar considerentele din cuprinsul primei hotărâri, care sprijină dispozitivul, au deplină autoritate de lucru judecat.

Al treilea aspect ce trebuie discutat priveşte termenul de la care începe să curgă termenul de revizuire, în acest context arătându-se că, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8, termenul de revizuire curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, aspect ce trebuie circumstanţiat, având în vedere particularităţile speţei.

În acest context, revizuentul a solicitat, în subsidiar, repunerea în termenul de formulare a cererii de revizuire, potrivit motivelor expuse în cuprinsul cererii formulate.

În ceea ce priveşte temeinicia cererii de revizuire, s-a susţinut, în sinteză, că există, pe de o parte decizia civilă nr. 1135/2022 (prima hotărâre definitivă), potrivit căreia cesiunea părţilor sociale ale C. nu s-a realizat de la E. către intimaţi şi, astfel ei nu au putut hotărî singuri, în mod legal, revocarea din funcţia de administrator al C..

Pe de altă parte, există sentinţa civilă nr. 42/2021, potrivit căreia s-a constatat că revizuentul a fost revocat din funcţia de administrator al C. ca urmare a hotărârii AGA luate de intimaţi în mod nelegal.

Există, deci, la acest moment, două hotărâri date cu privire la aceeaşi situaţie de fapt (de unde rezultă identitatea de cauză), la aceleaşi părţi (revizuentul fiind parte şi în dosarul nr. x/2019), care pun în discuţie aceleaşi chestiuni (rezultând identitatea de obiect) şi care sunt contradictorii.

Tot sub aspectul temeiniciei, revizuentul a subliniat că intimaţii au recurs la un tertip, inducând în eroare instanţele judecătoreşti prin prezentarea unei situaţii distorsionate, în mod parţial, omiţând să informeze judecătorul de toate raporturile juridice şi elementele faptice dintre părţi. Intimaţii au prezentat o situaţie mincinoasă, depunând la dosarul cauzei numai acele documente care au avut vocaţia de a le dovedi susţinerile, deşi aceştia puteau şi ar fi trebuit să prezinte judecătorului întreaga situaţie de fapt reală, inclusiv să nu ascundă existenţa dosarului nr. x/2019

Intimaţii au depus întâmpinare, prin care au solicitat, respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, precum şi respingerea cererii de repunere în termen, ca neîntemeiată; au mai solicitat respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată şi pe fond ca netemeinică.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, reţinând următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Motivul de revizuire invocat de revizuent în susţinerea cererii este cel prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Conform acestor prevederi, revizuirea se poate cere: "dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În speţă, revizuentul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anularea sentinţei civile nr. 42/2021 din 23 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Giurgiu – secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.

Având în vedere că revizuentul a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 42/2021 din 23 noiembrie 2021 pronunţate de Tribunalul Giurgiu – secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, a cărei revizuire o solicită, devin incidente dispoziţiile art. 459 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că numai prin coroborarea cu dispoziţiile art. 459 din C. proc. civ., privind ordinea exercitării căilor de atac se poate asigura o corectă interpretare şi aplicare a art. 509 privind revizuirea hotărârilor.

Prin urmare, dacă hotărârea pronunţată în primă instanţă asupra fondului pricinii este susceptibilă de a fi atacată cu apel (revizuentul formulând respectiva cale de atac împotriva sentinţei a cărei revizuire o solicită), aceasta nu poate fi atacată cu o cale extraordinară de atac, partea neavând alegerea între exercitarea unei căi de atac ordinare-apelul şi exercitarea unei căi de atac extraordinare-revizuirea.

De altfel, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este unul absolut, el putând fi supus unor limitări admise implicit, în special cu privire la condiţiile de admisibilitate a unei căi de atac, deoarece aceasta presupune prin însăşi natura sa o reglementare statală.

În ceea ce priveşte căile extraordinare de atac, C.E.D.O. a reţinut că revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive poate interveni numai pentru o carenţă fundamentală, ce a devenit cunoscută ulterior finalizării procesului, întrucât dacă acesta a fost cunoscută în cursul procesului, atunci părţile au obligaţia să se prevaleze de căile ordinare de atac.

Cum potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 459 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva sentinţei civile nr. 42/2021 din 23 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Giurgiu – secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva sentinţei civile nr. 42/2021 din 23 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Giurgiu – secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2023.