Revision application time-barred; prior final decision on unpaid invoices and VAT stands.

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 25 iulie 2014 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei Antibiotice S.A. la plata sumei de 3.055.795 RON plus TVA în valoare de 147.978.96 RON, reprezentând contravaloarea produselor livrate şi a serviciilor prestate în temeiul contractului nr. x P/01.02.2013, precum şi la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei de 3.055.795 RON, calculate până la data plăţii efective a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea reconvenţională pârâta Antibiotice S.A. a solicitat obligarea reclamantei la stornarea facturii fiscale seria x nr. x din 6 martie 2013 reprezentând contravaloare avans şi la restituirea către Antibiotice S.A. a sumei de 581.074,80 RON reprezentând TVA aferentă facturii fiscale .

Prin sentinţa nr. 219/civ din 25 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. şi s-a dispus obligarea pârâtei Antibiotice S.A. la plata sumei de 379.563,27 RON plus TVA, penalităţi aferente acestui debit, în cuantum de 0,02% pe zi de întârziere, calculate de la data de 18 iulie 2014 până la plata efectivă. Totodată s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi în consecinţă a fost obligată reclamanta A. S.A. la stornarea facturii fiscale seria x nr. x/6.03.2013 şi la restituirea sumei de 581.074,80 RON reprezentând TVA, fiind totodată compensate cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins prin decizia nr. 797/2016 din 7 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă.

Împotriva deciziei pronunţată în apel reclamanta A. S.A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 560 pronunţată la data de 19 martie 2019 în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 797/2016 din 7 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia Civilă, cu consecinţa casării acesteia şi trimiterii cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, după casare, prin decizia civilă nr. 328/2020 din 17 iulie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a admis apelul formulat de către reclamanta-pârâtă A. S.A. împotriva sentinţei nr. 219/civ din 25.02.2016, pronunţate de către Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sentinţă pe care a schimbat-o în parte. A admis cererea de chemare în judecată promovată de către reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Antibiotice S.A. A obligat pârâta Antibiotice S.A. să plătească reclamantei A. S.A. suma de 2.658.158,73 RON, (la care se adaugă T.V.A.), reprezentând contravaloarea produselor livrate şi a serviciilor prestate în temeiul contractului nr. x/P/01.02.2013, precum şi la plata penalităţilor de întârziere aferente, de 0,02% pe zi, calculate de la data de 08.07.2014 pentru suma de 2.421.145,3 RON, şi de la 18.07.2014 pentru suma de 237.013,43 RON până la data stingerii debitului. A păstrat sentinţa referitor la soluţia obligării pârâtei Antibiotice S.A. la plata către reclamanta A. S.A. a sumei de 379.563,27 RON, la care se adaugă TVA şi penalităţile de întârziere aferente. A respins cererea reconvenţională introdusă de către pârâta-reclamantă Antibiotice S.A. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. S.A. A obligat intimata-pârâtă Antibiotice S.A. să achite apelantei-reclamante Antibiotice S.A. suma de 72.346,54 RON, reprezentând taxele judiciare de timbru suportate pe întreg parcursul litigiului.

Reclamanta A. S.A. a formulat cerere de completare a deciziei civile nr. 328/2020 din 17.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2014, aceasta fiind respinsă prin decizia nr. 1/2021 din 11 ianuarie 2021.

Pârâta-reclamantă Antibiotice S.A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 328/2020 din 17 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2014 iar reclamanta-pârâtă A. S.A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 1/2021 din 11 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia nr. 701 din 29 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a admis recursurile declarate de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1/2021 din 11 ianuarie 2021 şi de pârâta S.C. Antibiotice S.A. împotriva deciziei civile nr. 328/2020 din 17 iulie 2020, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă; a casat deciziile atacate şi a trimis cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Prin cererea depusă la 18 noiembrie 2022 şi înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, revizuenta A. S.A. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 701 din 29 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând desfiinţarea (retractarea) deciziei atacate şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea cauzei.

In motivarea cererii formulate, după redarea dispozitivului deciziei atacate, revizuenta a susţinut, în sinteză, că această hotărâre pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia a II-a civilă, prin considerentele sale, este contrară considerentelor hotărârii judecătoreşti definitive, pronunţate în precedent în aceeaşi cauză, de aceeaşi instanţă de judecată, respectiv deciziei civile nr. 560/2019 dată în recurs, în dosarul nr. x/2014, întrucât încalcă autoritatea lucrului judecat din prima hotărâre, respectiv a dezlegărilor date problemelor de drept analizate si tranşate definitiv prin considerentele sale.

Astfel, revizuenta a apreciat că se impune admiterea prezentei cereri de revizuire a celei de-a doua hotărâri definitive (Decizia civilă nr. 701/29.03.2022 criticată pendinte), care încalcă autoritatea lucrului definitiv judecat prin Decizia nr. 328/2020 din 17.07.2020, cu consecinţa desfiinţării (retractării) deciziei civile nr. 701/29.03.2022, urmând a se dispune rejudecarea recursului declarat de Antibiotice S.A. impotriva deciziei civile nr. 328/2020 din 17.07.2020 a Curţii de Apel laşi, iar la rejudecare sa se ţină seama de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat ataşat deciziei nr. 560/2019 din 19.03.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie in ce priveşte dezlegările date problemelor de drept analizate prin aceasta.

Revizuenta a arătat, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege şi că cererea de revizuire formulată este temeinică, subliniind că instanţa de control judiciar în al doilea recurs, avea de verificat doar legalitatea hotărârii recurate (decizia nr. 328/2020 a Curţii de Apel laşi), prin raportare la dezlegările de drept date deja de aceeaşi instanţă în prima hotărâre de casare si cu luarea în considerare a limitelor învestirii din cererea de apel supusă analizei.

De asemenea, a arătat revizuenta, CEDO a stabilit că instanţele sunt obligate să ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenţie.

Demersul pendinte reprezintă, in sensul celor de mai sus, apelul la o cale de atac efectivă faţă de o hotărâre judecatorească ce a nesocotit, prin considerentele sale, principiile protejate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi de normele naţionale (supremaţia legii şi securitatea juridică).

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii, respectiv inadmisibilităii cererii de revizuire; totodată, a solicitat cheltuieli de judecată.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de excepţia de tardivitate invocată, a cărei analiză este prioritară, faţă de caracterul său peremptoriu şi de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca tardivă, pentru următoarele considerente:

Cererea dedusă judecăţii de faţă, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., are ca obiect revizuirea deciziei nr. 701 din 29 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, pentru contrarietate de hotărâri.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii, iar potrivit alin. (2) hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte a reţinut, în acest context, că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor statuate de lege reprezintă una dintre consecinţele principiului dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, stabilit de art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Instituirea unor termene procesuale serveşte atât unei mai bune administrări a justiţiei, cât şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

În cauză, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este decizia nr. 701 din 29 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2021.

Se reţine că cererea de revizuire a fost depusă la data de 18 noiembrie 2022, solicitându-se revizuirea deciziei nr. 701 din 29 martie 2022, fiind astfel depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termen care a început să curgă de la rămânerea definitivă a acestei ultime hotărâri, respectiv 29 martie 2022.

În cauză nu pot fi reţinute susţinerile revizuentei în sensul că este o scăpare a legiuitorului faptul că nu se dă posibilitatea ca această cale de atac să poată fi exercitată, ca şi în cazul revizuirii pentru pct. 1 al art. 509 C. proc. civ., de la momentul la care este comunicată hotărârea, întrucât termenul prevăzut de lege curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, respectiv de la pronunţare.

În consecinţă, Înalta Curte constată că revizuenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei nr. 701 din 29 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2023.