Green certificates compensation claim fails as appeal annulled for lack of concrete legal grounds.

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 30 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Energiei şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei – A.N.R.E., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâţilor la compensarea certificatelor verzi obţinute de către reclamantă şi anulate pentru netranzacţionare în termenul legal, în număr de 2712 CV, la valoarea preţului minim de tranzacţionare, adică 131,0847 RON, adică suma de 355.501,70 RON, fie din fondul colectat de Administraţia Fondului de Mediu pentru nerespectarea cotei anulate de achiziţie a certificatelor verzi, fie de la bugetul de stat, fie din bugetul altor instituţii responsabile; în subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la returnarea certificatelor verzi obţinute de către reclamantă şi anulate pentru netranzacţionare în termenul legal, în număr de 2712 CV; modificarea legislaţiei aplicabile în sensul că sistemul de valorificare al certificatelor verzi să fie unul echilibrat şi efectiv, astfel încât oferta de certificate verzi să corespundă cu cererea, stabilirea unei regularizări a cotei de achiziţie a certificatelor verzi pentru anul 2017 şi a cotei pentru anul 2018 la un nivel care să asigure valorificarea efectivă a tuturor certificatelor verzi emise la cel puţin preţul minim reglementat; cu cheltuieli de judecată.

Prin înscrisul depus la dosar tribunal, reclamantă a precizat, legat de capătul 3 al cererii de chemare în judecată, că a solicitat ca A.N.R.E. să fie obligată să modifice Ordinul nr. 77/72017, dând posibilitatea producătorilor mici de energie regenerabilă să poată încheia contracte de vânzare a certificatelor verzi direct, fără intermediul pieţei.

Pârâtul Ministerul Energiei a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti, solicitând trimiterea dosarului Curţii de Apel Bucureşti, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ şi excepţia rămânerii fără obiect a capătului 3 de cerere.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti raportat la dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin sentinţa civilă nr. 24 din 15 ianuarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 108 din 10 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Prin decizia nr. 4144 din 19 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin notele de şedinţă depuse la 30 septembrie 2020, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în pretenţii, faţă de soluţia adoptată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 4144 din 19 septembrie 2019.

Prin încheierea de şedinţă din 13 octombrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a calificat excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei ca apărare de fond.

Prin încheierea de şedinţă din 24 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Energiei şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

La termenul de judecată de la 19 ianuarie 2021, reclamanta a precizat că pentru primele două capete de cerere a înţeles să se judece cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, iar pe capătul trei de cerere cu pârâtele A.N.R.E. şi Ministerul Energiei, depunând această precizare şi în scris .

Prin sentinţa civilă nr. 1926/2021 din 6 iulie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă din 24 noiembrie 2020 a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă sub nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 2235/2021 din 16 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a respins apelul formulat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L, solicitând instanţei să caseze hotărârea atacată.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că recurenta a solicitat modificarea Legii nr. 220/2008, aceasta precizând expres că solicită stabilirea anuală, prin ordine A.N.R.E., a unei cote de achiziţii a certificatelor verzi la un nivel care să asigure valorificarea tuturor certificatelor de pe piaţă. Precizează că stabilirea cotelor anuale obligatorii de energie electrică din surse regenerabile nu este acelaşi lucru cu stabilirea cotei anuale de achiziţie certificate verzi, iar curtea de apel nu a analizat niciunul din ordinele indicate de recurentă, ci a citat prevederi legale care nu se aplică în cauză (art. 4 alin. (4) şi (8), respectiv art. 41 şi art. 42 din Legea nr. 220/2008.) Recurenta-reclamantă susţine că modificarea legislaţiei în sensul menţionat în cererea de chemare în judecată reprezintă o obligaţie de a face, conform art. 1528 C. civ.

În opinia aceleiaşi părţi, curtea de apel a motivat contradictoriu menţinerea soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 223 alin. (1) C. civ. şi Decizia C(2011) 4938 în sensul că a reţinut, în mod eronat, că Statul Român nu are atribuţii în domeniul emiterii, gestionării şi anulării certificatelor verzi şi nici obligaţia de garantare a valorificării de către producătorii de energie regenerabilă a certificatelor verzi. Se arată că, prin modificările aduse Legii nr. 220/2008, Statul Român a acceptat că sistemul de tranzacţionare al certificatelor verzi era disfuncţional.

Autoarea căii de atac menţionează că a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Statul Român şi că nu este relevant dacă acesta era sau nu reprezentat de Ministerul Finanţelor, astfel că instanţa de apel a aplicat greşit art. 223 alin. (1) C. civ. şi mai arată că acţiunea a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.

Referitor la încheierea de şedinţă din 24 noiembrie 2020, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel nu a analizat criticile formulate deoarece nu a ţinut cont de faptul că prin respectiva încheiere, tribunalul a soluţionat primele două capete ale cererii de chemare în judecată, fără să existe o cerere precizatoare din partea reclamantei, şi nu a unit cu fondul excepţiile invocate. Invocă încălcarea art. 248, art. 397, art. 401 şi art. 425 C. proc. civ.

Intimata A.N.R.E. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi a susţinut că instanţa de recurs trebuie să ţină cont de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2017.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi pct. 6 C. proc. civ., însă nu dezvoltă critici care să poată fi subsumate acestui motiv de recurs.

Referitor la susţinerile recurentei în sensul că în mod greşit a fost respins apelul împotriva încheierii de şedinţă din 24 noiembrie 2020, nefiind respectate prevederile art. 248, art. 397, art. 401 şi art. 425 C. proc. civ., şi că au fost încălcate prevederile art. 223 alin. (1) C. civ. în ceea ce priveşte reprezentarea Statului Român de către Ministerul Finanţelor şi calitatea procesuală pasivă a acestui intimat-pârât, Înalta Curte reţine că autoarea căii de atac nu formulează critici concrete referitor la modul în care instanţa de apel a apreciat asupra motivului de apel referitor la calitatea procesuală pasivă a Statului Român, limitându-se să afirme că statuările curţii de apel sunt greşite. Recurenta-pârâtă nu explică în ce constă încălcarea normelor din C. proc. civ., iar simpla menţionare a acestor texte de lege nu poate fi considerată o critică de nelegalitate pe care instanţa de recurs să o poată analiza.

În ceea ce priveşte legătura dintre soluţionarea excepţiei calităţii procesuale pasive a Statului Român şi respingerea primelor două capete de cerere, în lipsa unei cereri din partea reclamantei, autoarea căii de atac reia cele susţinute în faţa curţii de apel, fără a se raporta la considerentele deciziei recurate prin care s-a reţinut că soluţia de respingere a primelor două capete de cerere este subsecventă soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Energiei şi Statul Român.

Afirmaţiile autoarei căii de atac referitoare la modalitatea de funcţionare a sistemului de tranzacţionare a certificatelor verzi, la istoricul modificărilor legislative şi la rolul pe care partea doreşte să îl atribuie intimaţilor-pârâţi reprezintă reluarea, în esenţă, a argumentelor prezentate în apel, aspecte pe care instanţa deja le-a analizat. Din memoriul de recurs nu se desprind critici care să poată fi examinate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În concluzie, Înalta Curte arată că, reiterând în conţinutul memoriului de recurs argumentele formulate pe calea apelului, cărora instanţa de apel le-a răspuns elaborat, printr-o fundamentată analiză în fapt şi în drept a cauzei, recurenta nu formulează critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel, ci solicită implicit, o rejudecare a acestuia.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2235/2021 din 16 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2235/2021 din 16 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2023.