Inadmissibility of recourse against appellate dismissal of nullity contest in bankruptcy closure proceedings.

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 580 din 4 septembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Arad, în temeiul art. 175 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, a aprobat raportul final de distribuire întocmit de lichidatorul A., a dispus închiderea procedurii insolvenţei B. şi radierea acesteia din registrul societăţilor agricole, a descărcat pe lichidatorul judiciar A. de orice îndatoriri şi responsabilităţi, a dispus notificarea sentinţei sentinţe debitoarei, creditorilor, Direcţiei Teritoriale a Finanţelor Publice, Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad şi Judecătoriei Lipova pentru efectuarea menţiunii de radiere, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Prin decizia civilă nr. 126 din 1 martie 2018, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de creditoarea D.G.F.P. Timişoara – A.J.F.P. Arad, fiind menţinută sentinţa primei instanţe de închidere a procedurii insolvenţei.

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului-A.A.A.S. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei civile nr. 580 din 4 septembrie 2017 a Tribunalului Arad. Cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 505/A din 5 octombrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a respins contestaţia în anularea sentinţei civile nr. 580 din 4 septembrie 2017 a Tribunalului Arad în dosar nr. x/2015, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului-A.A.A.S. a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac formulate.

În motivarea căii de atac, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului-A.A.A.S. arată că, ulterior publicării tabelului definitiv al creanţelor debitoarei B., nu a fost notificată cu privire la scoaterea de la masa credală şi afirmă că avea calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, contrar celor reţinute de curtea de apel. Menţionează că din 2017 nu a mai fost informată referitor la stadiul dosarului de insolvenţă şi că a aflat despre pronunţarea sentinţei definitive de închidere a procedurii în anul 2021, ca urmare a solicitărilor adresate Tribunalului Arad. Susţine că procedura de citare nu a fost îndeplinită conform dispoziţiilor art. 154 C. proc. civ.

Susţine că judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii fără a îşi exercita rolul activ şi că administratorul societăţii debitoare nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale, cauzând un prejudiciu apelantei.

În drept, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului-A.A.A.S. a invocat dispoziţiile art. 470 – art. 481 şi art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata B. nu a depus întâmpinare.

Pe baza cererii formulate de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului-A.A.A.S., în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că, în cazul în care instanţa va aprecia asupra naturii căii de atac, respectiv recurs, acesta este inadmisibil.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inadmisibilitatea căii de atac, pentru următoarele argumente:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa de soluţionare a căii de atac a apelului, ci numai a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel (conform art. 21 din Legea nr. 304/2004 şi art. 97 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi faţă de cele menţionate în adresa de înaintare a dosarului de către Curtea de Apel Timişoara). Aşa fiind, în temeiul art. 22 alin. (4) C. proc. civ., calea de atac declarată de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului-A.A.A.S. este recurs, şi nu apel.

Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 505/A din 5 octombrie 2021, prin care Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă a respins contestaţia în anulare formulată de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului-A.A.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 580 din 4 septembrie 2017 a Tribunalului Arad, având ca obiect închiderea procedurii insolvenţei debitoarei B..

Înalta Curte reţine că sentinţa atacată cu contestaţie în anulare a fost pronunţată într-un litigiu din materia insolvenţei. Potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, hotărârile judecătorului-sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel, iar hotărârile curţii de apel sunt definitive. Ca urmare, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare, respectiv sentinţa civilă nr. 580 din 4 septembrie 2017, rămasă definitivă în urma respingerii apelului, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Văzând dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată în contestaţie în anulare (decizia civilă nr. 505/A din 5 octombrie 2021) este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea contestată (sentinţa civilă nr. 580 din 4 septembrie 2017), Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 505/A din 5 octombrie 2021 nu poate fi supusă controlului judiciar pe calea recursului.

De altfel, aceste consideraţii se regăsesc şi în raportul asupra admisibilităţii recursului, ce a fost comunicat recurentei la 17 octombrie 2022, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, şi faţă de care recurenta nu a înţeles să formuleze un punct de vedere.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ. coroborat cu cele ale art. 8 din Legea nr. 85/2014, şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-creditoare Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului-A.A.A.S. împotriva deciziei civile nr. 505/A din 5 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-creditoare AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI-A.A.A.S. împotriva deciziei civile nr. 505/A din 5 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2023.