Inadmissibility of cassation for lack of developed legal criticism where appellant conflates factual re-evaluation with substantive law violations

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 2 august 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 238.608,64 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere calculate pentru perioada aprilie 2014- februarie 2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 395 din 3 decembrie 2020, Tribunalul Galaţi – secţia a II-a Civilă a respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia nr. 239/2021 din 6 octombrie 2021, Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 395 din 3 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi, a schimbat sentinţa apelată în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta B. S.R.L. la plata sumei de 238.608,64 RON, reprezentând penalităţi şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.815,58 RON (taxă de timbru fond şi apel) către reclamanta A. S.R.L.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei să admită calea de atac formulată şi să caseze hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că în dosar nu există nici un înscris din care să rezulte că administratorul societăţii pârâte a împuternicit pe salariatul C. sau altă persoană pentru a semna contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 31 iulie 2012. Recurenta susţine că în mod greşit a reţinut curtea de apel că ar fi recunoscut existenţa contractului. Menţionează că nu a fost efectuată o expertiză grafoscopică, faţă de faptul că martorul C., audiat în apel, nu şi-a recunoscut semnătura. Arată că motivarea deciziei este superficială. Mai arată că au fost încălcate dispoziţiile art. 1166, art. 1182 alin. (1), art. 1204, art. 1270 alin. (1), art. 1295, art. 1301 şi art. 1302 C. civ.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat respingerea acestuia.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Instanţa supremă constată că prevederile pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sunt invocate strict formal deoarece din memoriul de recurs nu se desprinde nicio critică care să poate fi analizată din perspectiva acestui text de lege.

Deşi indică dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinerile recurentei-pârâte în sensul încălcării art. 1166, art. 1182 alin. (1), art. 1204, art. 1270 alin. (1), art. 1295, art. 1301 şi art. 1302 C. civ. nu constituie veritabile critici de nelegalitate.

Textele de lege a căror nerespectare o afirmă recurenta se referă la noţiunea de contract, la formarea consimţământului în vederea încheierii convenţiei, la forţa obligatorie a contractului şi la reprezentarea părţilor cu ocazia semnării actelor juridice. Autoarea căii de atac enumeră aceste articole din C. civ., dar nu arată de ce instanţa de apel a aplicat greşit sau a încălcat normele de drept material, ci aduce în discuţie administrarea şi interpretarea probatoriului, respectiv declaraţia martorului C. şi faptul că instanţa de apel nu a socotit necesară efectuarea unei expertize grafoscopice. În lipsa dezvoltării unor critici concrete de nelegalitate, instanţa de recurs nu poate examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Susţinerile recurentei referitoare la existenţa contractului, la puterea de reprezentare a persoanei care a semnat facturile în numele său, precum şi la istoricul relaţiilor dintre părţi, valoarea facturilor, persoana care a semnat şi avalizat biletul la ordin aduc în discuţie situaţia de fapt, care a fost stabilită deja de curtea de apel şi care nu mai poate fi reevaluată în recurs.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 239/2021 din 6 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 239/2021 din 6 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2023.