Inadmissibility of appeal against revision judgment in social security pension recalculation dispute

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 25 octombrie 2017, sub nr. x/2017, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne anularea deciziei nr. x din 22 mai 2017 privind recalcularea pensiei militare de stat, stabilită în baza Legii nr. 223/2015, anularea Hotărârii Comisiei de Contestaţii Pensii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 14880 din 28 iulie 2017, obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne să emită o nouă decizie de pensie conform Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, anularea deciziei nr. x din 16 mai 2013 privind revizuirea pensiei în baza O.U.G. nr. 1/2011, a deciziei nr. x din 16 mai 2013 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă conform Legii nr. 263 din 2010 (drepturi stabilite din şi a deciziei nr. x din 16 mai 2013 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă conform Legii nr. 263 din 2010, precum şi a deciziilor de recalculare/revizuire emise între anii 2009-2012, obligarea la emiterea altor decizii de pensie, conform celor ce reies din actualul proces, obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită/cuvenită conform Legii nr. 164/2001 plătită/de plătit, în luna decembrie 2010, cu modificările sus menţionate şi pensia recalculată/revizuită, conform Legii nr. 119/2010, H.G. nr. 735/2010, O.U.G. nr. 1/2011, de la data plăţii şi până la repunerea în plată a pensiei cuvenite, prin emiterea noii decizii), obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne la returnarea cuantumului impozitelor şi a cotei CASS de 5,5 %, aplicate lunar, din întregul cuantum al pensiei sale, începând cu 2009 şi obligarea pârâtei la plata de daune morale în valoare de 10.000 RON şi daune materiale de 300.000 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 6522 din 14 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins capătul de cerere având ca obiect contestaţia împotriva Hotărârii Comisiei de Contestaţii nr. 14880 din 28 iulie 2017, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins capătul de cerere având ca obiect contestaţia împotriva deciziei nr. 15430 din 12 iunie 2009 pentru autoritate de lucru judecat; a respins pretenţiile având ca obiect diferenţe de drepturi de pensie şi returnarea impozitelor şi a CASS-ului pentru perioada 2009 – 25 octombrie 2014, ca prescrise, şi a respins acţiunea, în rest, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A..

Prin decizia nr. 2531/2019 din 8 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul declarat de A., a anulat în parte încheierea de şedinţă din 2 mai 2018 şi sentinţa civilă apelată, în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei autorităţii de lucru judecat şi evocând fondul, a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr. x din 12 iunie 2009, ca tardiv formulată, şi a păstrat, în rest, dispoziţiile încheierilor de şedinţă şi ale sentinţei civile apelate.

Împotriva deciziei nr. 2531/2019 din 8 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înaintată spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2017.

Prin încheierea de şedinţă din 11 februarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 6 C. proc. civ., formându-se dosarul nr. x/2017.

Prin decizia nr. 318 din 11 februarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a respins ca tardivă cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2531/2019 din 8 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia nr. 321 din 11 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1 şi pct. 6 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 4781 din 8 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2531 din 8 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., solicitând instanţei să admită calea de atac formulată şi să caseze hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare curţii de apel.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă sub nr. x/2017/a1*.

Motivele de recurs invocat sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac arată că decizia recurată nu este motivată şi că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1374 din 7 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti. Susţine că au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 223/2015 şi art. 48 din Legea nr. 164/2001.

Recurentul-revizuent a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea şi nulitatea recursului.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a solicitat admiterea recursului.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inadmisibilitatea căii de atac, pentru următoarele argumente:

Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 4781 din 8 octombrie 2021 prin care Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2531 din 8 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect contestaţie decizie pensionare.

Înalta Curte reţine că decizia atacată cu revizuire a fost pronunţată într-un litigiu de asigurări sociale, în calea de atac a apelului. Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. Ca urmare, decizia împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare, respectiv decizia civilă nr. 2531 din 8 mai 2019, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Văzând dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii (decizia civilă nr. 4781 din 8 octombrie 2021) este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită (decizia civilă nr. 2531 din 8 mai 2019), Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 4781 din 8 octombrie 2021 nu poate fi supusă controlului judiciar pe calea recursului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 513 alin. (5) coroborat cu cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 4781 din 8 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 4781 din 8 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2023.