Territorial competence conflict over labor dispute for low-ranking judicial staff: application of alternative jurisdiction versus special procedural rules

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 23 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea pârâţilor la recunoaşterea drepturilor salariale cu includerea unui spor la salariul de bază de 25%, corespunzător nivelului maxim de secretizare (SSID) pe care îl deţine în exercitarea funcţiei cu acces la informaţii clasificate, în condiţiile legii; obligarea pârâţilor la alocarea şi plata sumelor reprezentând diferenţele dintre drepturile salariale pe care le-a încasat şi cele pe care trebuia să le încaseze de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI Ia Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (publicată în Monitorul Oficial nr. 492 din 28 iunie 2017 şi care a intrat în vigoare la 1 iulie 2017), până la recunoaşterea de către pârât a drepturilor privind acest spor de 25% corespunzător nivelului maxim de secretizare (SSID) sau apariţia unei modificări legislative, precum şi pentru viitor; actualizarea sumelor stabilite prin acordarea acestui spor de 25%, cu indicele de inflaţie şi aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate de la data scadenţei şi până la plata efectiva a sumelor solicitate.

La termenul de la 14 iunie 2022, Tribunalul Suceava – secţia I Civilă a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o prin sentinţa nr. 1024 din 28 iunie 2022 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

În esenţă, Tribunalul Suceava a reţinut că reclamanta are domiciliul în municipiul Iaşi şi are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc. Mai reţine că potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, faţă de locul de muncă al reclamantei, competenţa ar aparţine Tribunalului Suceava, dar, dată fiind calitatea de procuror, instanţa competentă se stabileşte în raport de prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. A apreciat că Tribunalul Iaşi este competent, fiind instanţa în a cărei circumscripţie se află domiciliul reclamantei.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 2766/2022 din 10 noiembrie 2022, Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În esenţă, Tribunalul Iaşi a reţinut că reclamanta îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, aceasta fiind o instanţă ierarhic inferioară Tribunalului Suceava. A mai reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi ale art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. coroborat cu Decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, reclamanta are facultatea de a alege între instanţa de la domiciliul său sau cea de la locul său de muncă, iar aceasta a înţeles să învestească Tribunalul Suceava.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Suceava competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Suceava – secţia I Civilă şi Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat recunoaşterea drepturilor salariale cu includerea unui spor la salariul de bază, în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Pentru a stabili instanţa competentă din punct de vedere teritorial, va fi avută în vedere calitatea părţii din dosar, respectiv aceea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, precum şi faptul că reclamanta domiciliază în municipiul Iaşi.

Conform dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Astfel cum a statuat instanţa supremă prin Decizia nr. 7/2016, "condiţia-premisă de aplicare a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este aceea ca judecătorul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă."

Întrucât reclamanta îşi desfăşoară activitatea la o instanţă inferioară instanţei competente să soluţioneze cauza în primă instanţă, respectiv Tribunalul Suceava, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

Prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 reglementează o competenţă teritorială alternativă de soluţionare a litigiului, autoarea demersului judiciar fiind cea care poate alege între cele două instanţe deopotrivă competente. Astfel, reclamanta a ales să învestească Tribunalul Suceava, instanţa în a cărei circumscripţie îşi are locul de muncă.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2023.