Jurisdictional conflict over severed contractual nullity claims within enforcement proceedings; retention of competence despite subsequent material incompetence

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 19 martie 2021, sub nr. x/2021, A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Cabinet de avocat B., contestaţie la executare şi la titlu împotriva procesului-verbal de licitaţie imobiliară nr. x din 10 martie 2021, solicitând anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1390/2019 al BEJ C., a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită, stabilirea sumei datorate cu titlu de executare, constatarea nulităţii absolute a contractului de asistenţă juridică seria x nr. x/2017, iar în subsidiar nulitatea relativă a contractului şi diminuarea onorariului; cu cheltuieli de judecată. Totodată, a solicitat suspendarea dreptului adjudecatarului de a-şi nota dreptul în cartea funciară şi a distribuirii sumelor de bani pe care adjudecatarul le-a depus în contul imobilului adjudecat, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 şi urm., art. 123 şi urm. C. proc. civ., ale Legii nr. 51/1995, ale Statutului profesiei de avocat şi ale art. 1247 şi urm. C. civ.

La solicitarea instanţei, contestatoarea a depus la dosar precizări prin care a solicitat disjungerea cererii având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de asistenţă juridică seria x nr. x/2017, iar în subsidiar constatarea nulităţii relative şi diminuarea onorariului şi soluţionarea separată, pe calea dreptului comun.

Raportat la precizările depuse, la termenul de la 28 februarie 2022, instanţa a dispus disjungerea acestei cereri şi formarea unui nou dosar, pentru care a acordat termen la 16 mai 2022. Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2022.

La acelaşi termen, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a instanţei, în temeiul dispoziţiilor art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k) coroborat cu art. 95 C. proc. civ., raportat la valoarea obiectului cererii, 60.000 euro, respectiv 293.148 RON la cursul BNR leu-euro de la 19 martie 2021.

Prin sentinţa civilă nr. 6629 din 3 iunie 2022, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În esenţă, Judecătoria Constanţa a reţinut că reclamanta contestatoare a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de asistenţă juridică seria x nr. x/2017, iar în subsidiar constatarea nulităţii relative a aceluiaşi contract, că onorariul convenit de părţi a fost de 60.000 euro, echivalent în RON la data plăţii, şi că părţile nu au prevăzut în contract locul pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiilor. A mai reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k), art. 95 şi art. 107 C. proc. civ., având în vedere valoarea obiectului cererii, data înregistrării cererii pe rolul instanţei, precum şi sediul pârâtului, instanţa competentă pentru soluţionarea cererii este Tribunalul Bucureşti.

La termenul de la 29 noiembrie 2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a Civilă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 1804 din 29 noiembrie 2022, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În esenţă, Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a Civilă a reţinut că la primul termen de judecată, respectiv 28 septembrie 2021, Judecătoria Constanţa s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, conform menţiunilor din cuprinsul încheierii de şedinţă pronunţate la acea dată. A mai reţinut că prin încheierea pronunţată la 6 decembrie 2021, aceeaşi instanţă a dispus citarea contestatoarei cu menţiunea de a preciza expres dacă solicită nulitatea absolută a contractului de asistenţă juridică, respectiv nulitatea relativă pe calea contestaţiei la executarea sau pe calea unei acţiuni de drept comun. La termenul de la 28 februarie 2022, Judecătoria Constanţa a luat act de precizarea reclamantei şi a dispus disjungerea capătului de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a contractului de asistenţă juridică seria x nr. x/2017, şi în subsidiar nulitatea relativă a acestui contract şi diminuarea onorariului, pe calea dreptului comun şi formarea unui nou dosar, pentru care a acordat termen de judecată la 16 mai 2022, invocând, totodată, din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa, în dosarul disjuns, raportat la dispoziţiile art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k) coroborat cu art. 95 C. proc. civ.. Faţă de prevederile art. 123 alin. (1) şi art. 30 din acelaşi cod, tribunalul a apreciat că cererea completatoare este o cerere adiţională, operând prorogarea de competenţă în favoarea instanţei învestită potrivit pretenţiilor iniţiale, chiar dacă noul capăt de cerere ar fi de competenţa unei alte instanţe. S-a mai reţinut că prin constatarea de către Judecătoria Constanţa, la primul termen de judecată, în aplicarea dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a competenţei sale generale, materiale şi teritoriale, aceasta a rămas învestită să soluţioneze şi cererea adiţională formulată de către contestatoare, chiar dacă această cerere s-ar fi supus altor reguli de competenţă materială şi teritorială.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Constanţa competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele învestite, respectiv Judecătoria Constanţa şi Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Instanţa supremă reţine că Judecătoria Constanţa a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2021, prin care A. S.R.L. a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare silită din dosarul nr. x/2019 al BEJ C. şi contestaţie la titlu, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de asistenţă juridică seria x nr. x/2017, iar în subsidiar nulitatea relativă a contractului şi diminuarea onorariului.

La primul termen de judecată stabilit în dosarul nr. x/2021, 28 septembrie 2021, Judecătoria Constanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cererea cu care a fost învestită. Ulterior, ca urmare a precizărilor depuse de contestatoare care a arătat că înţelege să solicite constatarea nulităţii absolute a contractului de asistenţă juridică seria x nr. x/2017, şi în subsidiar nulitatea relativă a acestui contract şi diminuarea onorariului, pe calea dreptului comun, la 28 februarie 2022, Judecătoria Constanţa a disjuns aceste capete de cerere şi a dispus formarea dosarului nr. x/2022 În dosarul disjuns, instanţa a acordat termen la 16 mai 2022 şi a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale raportat la prevederile art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k) coroborat cu art. 95 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. statuează că judecătorul este obligat să verifice, din oficiu, la primul termen de judecată, pentru care părţile sunt legal citate, în faţa primei instanţe, dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina. Judecătoria Constanţa şi-a verificat competenţa la primul termen de judecată, ulterior a dispus alte măsuri procesuale şi abia la termenul de la 28 februarie 2022, al treilea termen în dosar, a înţeles să disjungă capetele de cerere precizate şi să invoce excepţia necompetenţei materiale, faţă de valoarea obiectului cererii.

Înalta Curte notează că precizările depuse de contestatoare au natura unei cereri adiţionale, în sensul prevederilor art. 30 alin. (5) C. proc. civ., judecata acestei cereri fiind de competenţa instanţei învestite cu cererea principală. Măsura disjungerii nu atrage şi dezînvestirea instanţei prin invocarea necompetenţei materiale, aceasta fiind o instituţie pusă de legiuitor la dispoziţia instanţei de judecată atât în scopul unei mai bune administrări a justiţiei, cât şi pentru respectarea dispoziţiilor legale care impun soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Prin Decizia nr. 31/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, (…)". Din considerentele aceleiaşi decizii rezultă că în cazul în care "prima instanţă invocă excepţia necompetenţei materiale procesuale după momentul prevăzut expres în art. 131 din C. proc. civ., instanţa ulterior învestită îşi poate declina competenţa în favoarea primei instanţe, motivând că această instanţă a devenit competentă să soluţioneze cauza ca urmare a pronunţării unei încheieri interlocutorii prin care a reţinut că este competentă material."

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2023.