Conflict of Jurisdiction: Consolidation of General Civil Competence Over Specialized Professional Section in Appeal Where Material Jurisdiction Not Contested in First Instance

Şedinţa publică din data de 07 februarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la data de 07.09.2020, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare a imobilului apartament 3 camere nr. 204 situat la etajul 2 al clădirii A 2 în suprafaţă utilă totală de 76,30 mp + terasă de 14 mp poziţie laterală lac, situat în comuna Ştefăneştii de Jos, Strada x tarla x, parcela x, lot x, judeţul Ilfov împreună cu cota indiviză aferentă din teren şi din părţile şi dependinţele comune ale imobilului şi locul de parcare suprateran, situat la aceeaşi adresă, edificate pe terenul intravilan în suprafaţă de 469 mp înscris în Cartea Funciară nr. x a localităţii Ştefăneştii de Jos, nr. cadastral x, având ca efect transmiterea dreptului de proprietate al imobilului sus descris din patrimoniul pârâtei în patrimoniul reclamantului.

Prin sentinţa civilă nr. 2427/21.07.2021, Tribunalul Ilfov a respins cererea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi intervenientul în numele altei persoane C. S.R.L., ca neîntemeiată şi a admis cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei formulată de intervenientul C. S.R.L.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate, cu consecinţa admiterii acţiunii şi obligarea intimatei şi a intervenientului la plata cheltuielilor de judecată.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, la data de 08.10.2021.

Prin încheierea civilă nr. 21/05.05.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a III-a Civilă şi pentru minori şi familie şi a trimis dosarul spre repartizare către secţiile Curţii de Apel Bucureşti specializate în litigii cu profesionişti.

Pentru a pronunţa această încheiere, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă a reţinut că prezenta cauză are ca obiect cererea reclamantului de a se pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru un bun imobil, pretenţie întemeiată pe raportul contractual ce s-a născut între reclamantul A. şi pârâta B. S.R.L., ca urmare a încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/25.06.2018.

Astfel, fiind pusă în discuţie executarea unui contract prin care un profesionist şi-a asumat obligaţii ce intră în domeniul său de activitate, competenţa soluţionării cauzei revine unei instanţe specializate în litigiile cu profesionişti şi întrucât la nivelul Curţii de Apel Bucureşti funcţionează două secţii civile cu această specializare, în temeiul art. 136 alin. (1) din C. proc. civ., dosarul trebuie înaintat spre repartizare uneia dintre secţiile a V-a sau a VI-a a Curţii de Apel Bucureşti.

În motivarea încheierii instanţa de apel a făcut referire şi la considerentele Deciziei nr. 18/17.10.2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate se face în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă la data de 04.08.2022.

Prin încheierea nr. 67/06.10.2022 pronunţată de secţia a V-a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale invocată din oficiu. A fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de apel formulate de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 2427/21.07.2021, pronunţate de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L. şi intimata-intervenientă D. S.R.L. (fosta C. S.R.L.), în favoarea secţiei a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie din cadrul aceleiaşi instanţe. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat judecarea cauzei şi s-a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În esenţă, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a reţinut că prezentul litigiu a fost judecat în primă instanţă de către un complet specializat în litigii civile din cadrul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, cauza având ca obiect hotarâre care să ţină loc de act autentic şi nu un litigiu între profesionişti.

S-a mai arătat că în faţa primei instanţe s-a formulat şi o cerere privind instituirea unui sechestru asigurător ce se soluţionează de acelaşi complet care soluţionează şi fondul cauzei.

Împotriva încheierii prin care s-a respins cererea privind instituirea unui sechestru asigurător s-a formulat apel. Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în data de 27.08.2021, la secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi familie. Prin decizia civilă nr. 1117/13.09.2021 a fost soluţionată cererea de apel de către secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi familie în sensul admiterii căii de atac.

A mai reţinut Curtea că prin decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a statuat în sensul în care: "Competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu completările şi modificările ulterioare."

La paragraful nr. 164 din decizia anterior menţionată, s-a stabilit că în căile de atac, se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.

Curtea a constatat că, în primă instanţă, cererea de chemare în judecată a fost soluţionată de un complet specializat în litigii civile din cadrul Tribunalului Ilfov, fără ca în faţa acestei instanţe să fie ridicată problema competenţei materiale procesuale.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, iar, conform prevederilor art. 131 alin. (1) din acelaşi Cod, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, o atare încheiere având caracter interlocutoriu. Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că neinvocarea excepţiei necompetenţei materiale procesuale în faţa primei instanţe are ca efect consolidarea competenţei instanţei care a judecat fondul, iar această competenţă se păstrează în mod corespunzător în căile de atac. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă (decizia civilă nr. 1711/15.09.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021).

Prin urmare, în calea de atac nu poate fi infirmat criteriul pe baza căruia a fost determinată competenţa materială a primei instanţe, nici măcar pentru a fi stabilită competenţa de soluţionare a căii de atac respective.

Făcând aplicarea celor menţionate anterior, la situaţia din speţă, rezultă că soluţionarea pe fond a cauzei, în primă instanţă, de către un complet specializat în litigii civile atrage competenţa unei secţii civile în calea de atac a apelului.

Faţă de considerentele anterior expuse, Curtea a apreciat că revine secţiei a III-a Civile şi pentru cauze cu minori şi familie a Curţii de Apel Bucureşti, prima învestită, competenţa de soluţionare a litigiului, iar nu secţiei a V-a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15.12.2022.

Înalta Curte, fiind sesizată conform art. 135 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul şi va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea secţiei a III-a Civile şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 136 C. proc. civ. se aplică dispoziţiile privind conflictul negativ de competenţă şi în situaţia în care două secţii specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect solicitarea reclamantului de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare autentic.

Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost soluţionată, în primă instanţă, de către instanţa civilă, respectiv Tribunalul Ilfov, secţia Civilă şi nu de către o instanţă civilă specializată în litigii cu profesionişti.

Aşa fiind, competenţa material procesuală, astfel cum a fost stabilită prin soluţionarea cauzei de către instanţa de fond, ramâne consolidată în vederea soluţionării apelului.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Totodată, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ., rezultă că neinvocarea excepţiei de necompetenţă în faţa primei instanţe a avut ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate.

De asemenea, Înalta Curte reţine că în faţa primei instanţe s-a formulat şi o cerere privind instituirea unui sechestru judiciar, respinsă tot de către Tribunalul Ilfov, secţia Civilă prin încheierea nr. 398 din 03.08.2021. Împotriva acestei încheieri a formulat apel reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul secţiei a III-a Civile şi pentru cauze cu minori şi familie a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 1117 pronunţată la data de 13.09.2021.

Aşa fiind, având în vedere că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond şi care nu a fost una civilă specializată în litigii cu profesionişti, faţă de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa instanţei superioare de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a III-a Civile şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 februarie 2022.