Territorial jurisdiction for labor disputes involving prosecutors: inapplicability of special judicial conflict-of-interest rules absent a judicial defendant

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 09.08.2021 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, cu citarea Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării a solicitat instanţei de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

- obligarea la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre cele efectiv încasate şi cele rezultate prin luarea în calcul la stabilirea drepturilor cuvenite, începând cu data numirii în calitate de procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara, la zi şi în continuare, pentru viitor, a unei valori de referinţă sectoriale de 605,225 RON (respectiv valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON la care se va adăuga majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016), sume actualizate cu indicele de inflaţie la care să se aplice dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

- obligarea pârâţilor la înlăturarea în integralitate a efectelor acestei situaţii discriminatorii, prin emiterea ordinelor de reîncadrare a reclamantei, de recalculare a indemnizaţiei de încadrare a celorlalte drepturi aferente raportat la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON (respectiv valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON la care se va adăuga majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016) începând cu data de 01.01.2019 şi în continuare, pentru viitor.

În drept, reclamanta a invocat art. I alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, Ordonanţa 57/2015, Legea nr. 293/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Legea 153/2017, art, 1.531, art. 1.535 din C. civ., art. 166 Codul Muncii, Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 36 din 4 iunie 2018 şi nr. 56 din 17 septembrie 2018, Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale şi Decizia pronuntată în recurs în interesul legii nr. 9/2017.

În prealabil, reclamanta a arătat că a avut şi are calitatea de magistrat procuror, respectiv procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara în perioada ianuarie 2019 — octombrie 2020 şi procuror definitiv începând cu data de 12.10.2020 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd, fiind aşadar încadrată în familia ocupaţională "Justiţie" în baza prevederilor Legilor-cadru de salarizare nr. 330/2009, nr. 284/2010 şi nr. 153/2017. În plus, a menţionat că, la data de 10.09.2020, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 162, au fost validate rezultatele examenului de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, desfăşurat în perioada decembrie 2019 septembrie 2020, şi că începând cu data de 10.09.2020 beneficiază de salariu de procuror definitiv.

Prin sentinţa civilă nr. 43 din 12 ianuarie 2022, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021 s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Cluj, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

În motivarea soluţiei, tribunalul a reţinut incidenţa prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, respectiv a prevederilor art. 269 din Codul muncii, din coroborarea cărora rezultă că reclamanta avea posibilitatea de a alege fie instanţa competentă teritorial în raport de domiciliul acesteia – Tribunalul Timiş, fie instanţa competentă în raport de locul de muncă al acesteia, actual sau anterior – Tribunalul Bihor, respectiv Tribunalul Hunedoara. În ceea ce priveşte instanţa competentă în raport de locul de muncă al reclamantei, tribunalul a reţinut incidenţa prevederilor art. 127 alin. (3) rap. la prevederile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., însă în privinţa instanţei competente în raport de domiciliul actual al reclamantei, respectiv Tribunalul Timiş, tribunalul a reţinut că aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Timiş– secţia I Civilă, sub nr. x/2021.

Prin încheierea nr. 592 din 04 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Timiş–Secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

În argumentarea soluţiei, tribunalul a reţinut că prezentul litigiu nu este de competenţa instanţei pe lângă care se află parchetul la care îşi desfăşoară activitatea reclamanta şi nici a unei instanţe inferioare acesteia.

Prin urmare, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 127 din C. proc. civ., ci cele ale art. 210 din Legea 62/2011, potrivit cărora: "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

3. Sub acelaşi număr a fost înregistrată cauza pe rolul Tribunalul Bihor– secţia I Civilă.

Prin încheierea nr. 1066/LM din 17 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Bihor–Secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii şi a dispoziţiilor art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., în raport cu care reclamanta a înţeles să sesizeze Tribunalul Cluj.

Aşa fiind, în cauză, competenţa de soluţionare revine fie instanţei de la domiciliul reclamantei, respectiv Tribunalului Timiş, fie instanţei aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate şi, având în vedere că reclamanta a înţeles să depună cererea formulată la Tribunalul Cluj, instanţa a reţinut că, în cauza de faţă, competenţa de soluţionare revine Tribunalului Cluj, sesizat iniţial de reclamantă.

4. Dosarul a fost înregistrat la data de 25.11.2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub numărul x/2021.

Potrivit art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând cerinţele impuse de acest text de lege, Înalta Curte constată că instanţele s-au dezînvestit succesiv prin declinare, iar ultima instanţă învestită şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Cererea de chemare în judecată are natura unui conflict de muncă, reclamanta, în calitate de procuror, angajată ca procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara în perioada ianuarie 2019 — octombrie 2020, iar apoi procuror definitiv, începând cu data de 12.10.2020, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd, solicitând recunoaşterea unor drepturi salariale.

Pentru soluţionarea acestor litigii, dispoziţiile procesuale de drept comun se regăsesc în dispoziţiile art. 266-275 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, în raport cu data cererii de chemare în judecată (9.08.2021).

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal".

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Reclamanta din prezenta cauză are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleşd, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

De asemenea, nu este aplicabil nici art. 127 alin. (21) C. proc. civ., care prevede că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, întrucât printre pârâţi nu figurează nicio instanţă de judecată.

Nefiind incidente dispoziţiile speciale antereferite, instanţa competentă teritorial se determină în baza art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cu care "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Deşi reclamanta a introdus acţiunea pe rolul Tribunalului Cluj, aceasta nu are nici domiciliul şi nici locul de muncă în circumscripţia acestui tribunal, neexercitându-şi dreptul de opţiune între instanţele competente teritorial, respectiv Tribunalul Timiş ori Tribunalul Bihor.

Dat fiind că reclamanta are locul de muncă şi reşedinţa în raza teritorială a Tribunalului Bihor, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestui tribunal.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 februarie 2023.