Constitutional exception on military pension recalculation under Law No. 223/2015 admitted, appellate dismissal quashed and case remanded for referral

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 30.03.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva nesoluţionării în termen legal a cererii de revenire asupra calculului pensiei militare, împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa a formulat întâmpinare, solicitând admiterea excepţiei lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată. Prin sentinţa civilă nr. 1231 din 15 iunie 2022, Tribunalul Dâmboviţa – secţia I Civilă, Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa

2. Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul A., prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 223/2015, care a dispus recalcularea pensiilor militare deschise anterior datei de 01.01.2011 potrivit noii legi a pensiilor, încălcând dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, care preved că legea civilă dispune doar pentru viitor.

Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, apelantul-reclamant a menţionat că Legea nr. 223/2015 este mai nefavorabilă pensionarilor militari decât legile anterioare, respectiv Legea nr. 164/2001 şi Legea nr. 179/2004, astfel încât nu este aplicabilă excepţia despre care a făcut vorbire, în sensul că legea nouă a pensiilor se aplică şi pensiilor deschise înainte de intrarea ei în vigoare, dacă este mai favorabila pensionarilor.

Prin încheierea de şedinţă din 17 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 109 din Legea nr. 223/2015, formulată de apelantul-reclamant A..

3. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului şi casarea în tot a încheierii atacate.

În motivare, recurentul a susţinut că excepţia de neconstituţionalitate priveşte o normă legală, respectiv art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, aflată în vigoare. De asemenea, a mai arătat că există o legătură între dispoziţia legală şi modul de soluţionare a cauzei, în sensul că, dacă dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 vor fi declarate neconstituţionale în raport de principiul neretroactivităţii legilor, atunci pensiile stabilite şi plătite în baza Legii nr. 119/2010, revizuite în baza O.U.G nr. 1/2011, aprobate de Legea nr. 165/2011, cele plătite în baza Legii nr. 241/2013, precum şi pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995 nu ar mai fi recalculate şi actualizate în condiţiile noii legi a pensiilor militare de stat nr. 223/2015, reclamantul rămânând fie la pensia contributivă stabilită în condiţiile Legii nr. 119/2010, pe care o apreciază ca fiind mai favorabilă, fie va reveni la calculul pensiei potrivit dispoziţiilor Legii nr. 164/2001, sub imperiul căreia i-a fost deschis dreptul la pensia militară.

Recurentul a mai apreciat că legea care guvernează drepturile de pensie este cea sub care persoana şi-a deschis dreptul la pensie sau, eventual, o lege ulterioară mai favorabilă pensionarului, iar prin admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, Curtea Constituţională ar trebui să confirme acest principiu.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a mai precizat că nu există o decizie anterioară pronunţată de Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea textului de lege ce face obiectul cererii sale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin rezoluţia de primire din 29 noiembrie 2022, în cauză, s-a fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 7 februarie 2023, cu citarea părţilor.

La data de 6 februarie 2023, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea încheierii de şedinţă din 17 noiembrie 2022 ca fiind temeinică şi legală.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Având în vedere că obiectul prezentului recurs îl reprezintă o soluţie de respingere a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale a României, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 şi 22), publicate în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituţională a statuat că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

În acest context, soluţionarea prezentului recurs nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Examinând, în continuare, încheierea recurată referitoare la respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa de apel a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 223/2015, reţinând că, textul de lege invocat nu are legătură cu obiectul apelului şi cele soluţionate de prima instanţă prin hotărârea atacată, întrucât o eventuală neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 nu ar determina consecinţe în sensul intrării în vigoare a unor dispoziţii deja abrogate, în condiţiile în care prevederile Legii nr. 164/2001 au fost abrogate prin Legea nr. 263/2010.

Instanţa de recurs constată că, respingând cererea de sesizare cu motivarea redată anterior, instanţa de apel a procedat la interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, în ceea ce priveşte legătura normei de drept, obiect al excepţiei invocate, cu cauza dedusă judecăţii.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Referitor la admisibilitatea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Înalta Curte constată că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Din analiza acestui text normativ rezultă că una dintre condiţiile cumulative de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale impune ca prevederile legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Cu privire la relevanţa pe care soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată o are în prezenta cauză, din analiza textelor a căror neconstituţionalitate a fost invocată şi faţă de obiectul cauzei se constată că sunt fondate criticile recurentului-reclamant, normele vizate de excepţie având legătură cu soluţionarea cauzei.

Astfel, Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată recurentul-reclamant a făcut trimitere la dispoziţiile Legii nr. 223/2015, apreciind că aceasta este nefavorabilă pensionarilor în raport de legile anterioare, respectiv Legea nr. 164/2001 şi Legea nr. 179/2004.

Acţiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată, prima instanţă reţinând, în esenţă, că, pensia reclamantului nu poate fi calculată potrivit regulilor stabilite prin Legea nr. 164/2001, care nu mai este în vigoare din anul 2011. S-a mai reţinut că prin decizia nr. 290/2004, Curtea Constituţională nu a creat o regulă de aplicare ultraactivă a legilor privind pensiile, ci doar a statuat că legiuitorul poate stabili ca unor persoane care s-au pensionat la date diferite să li se aplice dispoziţii legale diferite, fără ca în acest fel să fie încălcate prevederile art. 16 din Constituţia României referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii.

Prin apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 1231 din 15 iunie 2022, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa – secţia I Civilă, Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, reclamantul a susţinut, în esenţă, că legea aplicabilă determinării drepturilor sale la pensie este Legea nr. 164/2001, sub imperiul căreia i s-a deschis dreptul la pensie, indiferent dacă aceasta este abrogată din anul 2011. S-a mai arătat că unor persoane care s-au pensionat la date diferite li se aplică dispoziţii legale diferite, fiecare pensionar rămânând, în ceea ce priveşte drepturile la pensie, sub imperiul legii aplicabile la momentul pensionării. Concluzionând, reclamantul a solicitat admiterea apelului formulat, anularea sentinţei atacate şi pe fondul cauzei, admiterea contestaţiei şi obligarea pârâtei la recalcularea pensiei ptrivit Legii nr. 164/2001, forma în vigoare la data deschiderii drepturilor sale la pensia militară, începând cu data de 01.01.2016.

În acest context, Înalta Curte reţine că dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât, pe de o parte, reprezintă temeiul de drept pe care reclamantul şi-a întemeiat acţiunea, iar, pe de altă parte, interpretarea şi aplicarea greşită a aceloraşi dispoziţii legale, respectiv art. 109 din Legea nr. 223/2015, constituie unul dintre motivele de apel cu a cărui soluţionare instanţa a fost învestită prin cererea de apel a reclamantului.

Întrucât reclamantul, prin apelul formulat, a criticat soluţia primei instanţe cu privire la soluţia de respingere ca nefondată a cererii de chemare în judecată, rezultă interesul evident al recurentului-reclamant în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 223/2015, a căror incidenţă a fost invocată prin acţiunea formulată, recurentul urmărind, în concret, admiterea contestaţiei sale vizând modul de calcul al pensiei militare.

Prin urmare, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului declarat de reclamantul A. şi casarea încheierii atacate, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, în vederea sesizării Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 din Legea nr. 223/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 17 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea sesizării Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 din Legea nr. 223/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 februarie 2023.