RCA insurance damages claim barred by final appellate ruling; appeal inadmissible under Article 457.

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 martie 2021 pe rolul Tribunalului Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2021, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul forţat C., pronunţarea unei hotărâri, prin care să fie obligată societatea de asigurare să plătească reclamantului, în baza poliţei RCA, suma de 281.268,95 RON, reprezentând despăgubiri produse în urma evenimentului rutier din 20.11.2020, penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2%/zi întârziere de la data notificării şi până la data plăţii efective, precum şi cheltuieli de judecată.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că dosarul de daună a fost soluţionat conform legii, evenimentul rutier din 20.11.2020, neputându-se produce în condiţiile declarate de părţile implicate.

Prin sentinţa civilă nr. 11 din 19 ianuarie 2022 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a respins cererea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamantul A. a formulat apel, care, prin decizia nr. 723/2022 din 12 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 723/2022 din 12 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă.

În argumentarea cererii, recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu i-a respectat dreptul la apărare, întrucât s-au acordat două termene de judecată, un termen la care reprezentantul convenţional al reclamantului a fost în imposibilitate de prezentare din motive medicale şi ulterior a fost în concediu legal de odihnă, iar recurentul, raportat la complexitatea cauzei, nu a fost de acord cu asigurarea substituirii.

Totodată, mai arată recurentul, instanţa de apel nu a avut în vedere criticile expuse de către acesta privind nelămurirea unor aspecte esenţiale privind dinamica producerii evenimentul asigurat şi faptul că expertul desemnat de instanţa de fond nu a răspuns la toate obiectivele stabilite, limitându-se în a-şi însuşi punctul de vederea al expertului.

În opinia sa, instanţa de apel în mod greşit şi superficial s-a pronunţat asupra solicitării reclamantului de efectuarea a unei noi expertize, care să lămurească aspectele criticate privind dinamica producerii evenimentului rutier precum şi cauzele şi împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier.

În ceea ce priveşte culpa în producerea evenimentului rutier, menţionează că acest aspect a fost tranşat încă din seara zilei de 20.11.2020 de către agenţii rutieri care s-au deplasat la faţa locului şi care au stabilit culpa în sarcina intervenientului.

Prin urmare, în condiţiile în care aspectele reclamate de către recurent ca nefiind elucidate (dinamica producerii evenimentului, întinderea prejudiciului şi costul raparaţiilor) nu au fost lămurite nici de către instanţa de apel, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriilor şi respectării dreptului la apărare.

Prin notele de şedinţă transmise la 17 ianuarie 2023, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia nulităţii recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere prioritatea analizării acesteia, în respectarea principiului legalităţii căilor de atac Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 723/2022 din 12 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acţiunii iniţiate de reclamant la 31 martie 2021, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Se constată că prin acţiunea promovată, reclamantul A. a solicitat, în baza poliţei RCA, obligarea societăţii de asigurare B. S.A. la plata despăgubirilor produse în urma evenimentului rutier din 20.11.2020.

Astfel, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii - despăgubiri în materie de asigurări - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Astfel, Înalta Curte constată că dispozitivul sentinţei recurate cuprinde menţiunea "cu recurs în 30 de zile de la comunicare", însă menţiunea respectivă nu îndreptăţeşte partea să declare calea de atac indicată, având în vedere că aceasta nu este prevăzută de lege, faţă de dispoziţiile legale mai sus redate.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 723/2022 din 12 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă.

În ceea ce priveşte cererea intimatei-pârâte B. S.A. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte o va respinge, întrucât intimata a solicitat obligarea recurentului la plata sumei de 10.000 RON + TVA cu titlu de onorariu avocaţial, iar înscrisurile depuse (aflate la dosar) nu atestă efectuarea acestora, conform art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 723/2022 din 12 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă B. S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2023.