Negative conflict of jurisdiction over contractual penalty claim: priority of plaintiff’s alternative territorial choice under Art. 116 CPC

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 02.03.2022 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia Civilă, sub nr. x/2022, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate S.A. Bucureşti, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. Slatina şi B. S.R.L. Beiuş, terţ susţinător C. S.R.L. Bucureşti, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 104.310 RON, reprezentând contravaloare penalităţi de întârziere, pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, art. 1350 şi urm. din C. civ., art. 194 şi urm. din C. proc. civ. precum şi pe prevederile contractului de prestări servicii nr. x/01.03.2017.

Cu privire la competenţa teritorială a instanţei sesizate, reclamanta a arătat că Judecătoriei Cluj-Napoca îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 116 din acelaşi act normativ.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, solicitând declinarea soluţionării cauzei Judecătoriei Slatina, arătatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., obiectul cauzei reprezentându-l obligarea sa la plata unor pretinse penalităţi contractuale de întârziere şi nu pretenţii privind executarea, anularea, rezoluţiunea ori rezilierea contractului, competentă fiind să soluţioneze cauza instanţa de la sediul său, conform regulii generale stabilită de art. 107 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3692 din 16.06.2022, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că, între reclamantă, în calitate de achizitor, şi pârâtă, în calitate de prestator, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. x/01.03.2017 iar la art. 10.1 din contract, părţile au prevăzut ca, în situaţia în care prestatorul nu îşi execută, din vina sa exclusivă obligaţiile, achizitorul are dreptul de a deduce din preţul contractului penalităţi în cuantumul determinat prin contract, conform graficului de execuţie.

În esenţă, instanţa reţine că, pentru ca art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. să devină incident nu este suficient ca locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei, să fie în raza de competenţă a instanţei sesizate de reclamantă, dispoziţia impunând, în mod imperativ, ca locul executării să fie expres prevăzut în contract, independent de locul perfectării acestuia.

În consecinţă, instanţa arată că, întrucât părţile nu au înţeles să prevadă expres în cuprinsul clauzelor contractuale locul executării contractului, chiar în parte, în municipiul Cluj-Napoca, competenţa teritorială se impune a se determina potrivit regulilor dreptului comun, în temeiul art. 107 C. proc. civ.

Faţă de aceste menţiuni, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul pârâtei, Judecătoria Slatina.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, la 27.07.2022, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 4548 din 21.11.2022, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Totodată, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Slatina a arătat că, prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unor penalităţi de întârziere pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, dosarul având ca obiect o acţiune privind executarea unui contract, în sensul prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., reclamanta invocând însuşi faptul neexecutării culpabile de către pârâtă a obligaţiilor contractuale însuşite.

Instanţa reţine că, art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu prevede obligaţia îndeplinirii de către părţi a formalităţii suplimentare de a indica în mod expres locul prevăzut pentru executarea obligaţiilor contractuale, această chestiune putând rezulta implicit din cuprinsul clauzelor contractuale.

Totodată, arată că acest motiv de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei nu a fost invocat de către pârâtă prin întâmpinare ci din oficiu de instanţa iniţial sesizată, aceasta substituind practic motivul de declinare a cauzei invocat de pârâtă cu unul propriu, contrar dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Apreciind că reclamantul în mod corect a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., alegând dintre mai multe instanţe deopotrivă competente să soluţioneze cererea sa, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat compentenţa soluţionării cauzei Judecătoriei Cluj-Napoca.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 14.12.2022, sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe – Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Slatina – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cererea introductivă are ca obiect emiterea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată la plata unei sume reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale prevăzute în contractul nr. x/01.03.2017, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, art. 1350 şi urm. din C. civ., art. 194 şi urm. din C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv în cazul în care sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat, precum şi în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

În privinţa competenţei materiale, sunt aplicabile regulile de drept comun prevăzute de art. 94 alin. (1) pct. lit. k) şi art. 95 pct. 1 C. proc. civ. referitoare la judecata în primă instanţă a cererilor al căror obiect este evaluabil în bani, iar, pentru determinarea competenţei teritoriale, urmează a fi aplicate regulile de drept comun prevăzute de art. 107 şi următoarele din C. proc. civ.

Aşadar, în materie de competenţă teritorială, regula generală este instituită de art. 107 C. proc. civ. potrivit căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În conformitate cu dispoziţiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială alternativă, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi act normativ, mai sunt competente şi instanţele prevăzute la pct. 1-9 de la alin. (1) al art. 113 C. proc. civ.

În considerarea acestor temeiuri de drept care reglementează competenţa teritorială alternativă, art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Astfel, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei competente aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial alternativ, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât, prin introducerea acţiunii, s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Pe cale de consecinţă, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei din oficiu ori la cererea pârâtului, şi nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale, în favoarea unei alte instanţe.

În cauză, potrivit Anexei 1 la contractul de prestări servicii, părţile au convenit ca o parte a obligaţiilor să fie executate în localităţi aflate în circumscripţia Judecătoriei Cluj-Napoca (poziţiile 1-15), opţiunea reclamantei fiind, de a învesti această instanţă cu soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Aşa fiind, Curtea constată că sesizarea instanţei locului prevăzut în contract pentru executarea prin echivalent a obligaţiilor a fost făcută cu respectarea art. 113 alin. (1) pct. 3, raportat la art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Cluj-Napoca era competentă teritorial să judece cauza şi nu putea declina competenţa de soluţionare unei alte instanţe, deopotrivă competente, cu încălcarea art. 116 C. proc. civ. şi, totodată, a voinţei reclamantei.

În considerarea celor ce preced, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate S.A. Bucureşti, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. Slatina şi B. S.R.L. Beiuş, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2023.