Territorial jurisdiction consolidated by untimely invocation of relative incompetence exception in commercial contract disputes

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la 24 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii facturilor nr. x/15.07.2021 şi y/09.08.2021 emise în temeiul contractului de lucrări nr. x/13.08.2020, a penalităţilor de întârziere calculate la aceste facturi conform art. 11.2 din contract, precum şi a penalităţilor de întârziere până la momentul plăţii efective şi integrale a debitului principal, cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost indicate prevederile art. 194 C. proc. civ., art. 1270, art. 1350, art. 1531 şi urm. din C. civ.

Prin întâmpinarea depusă la data de 07.03.2022, pârâta a solicitat instanţei să dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, să constate executarea necorespunzătoare a lucrărilor asumate de reclamantă, să dispună obligarea acesteia la plata contravalorii reparaţiilor necesare pentru refacerea/remedierea lucrărilor neconforme, obligarea reclamantei la plata despăgubirilor pentru repararea prejudiciului creat prin executarea cu întârziere a obligaţiilor contractuale, cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept a invocat prevederile art. 1341, art. 1350, art. 1536 C. civ., art. 453 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 05.09.2022 instanţa, constatând că este primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, a procedat la verificarea competenţei în temeiul art. 131 C. proc. civ. şi a pus în discuţia părţilor competenţa instanţei, acordând acestora cuvântul.

Prin sentinţa civilă nr. 7610 din 05.09.2022, Judecătoria Baia Mare, secţia Civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Baia Mare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Negreşti-Oaş.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a arătat că, în raport cu obiectul litigiului (pretenţii), nu sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., textul de lege aplicându-se exclusiv cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, ipoteza pretenţiilor rezultate din derularea unui contract, nefiind cuprinsă în această normă legală.

Mai reţine instanţa că, pentru cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanţele deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului în temeiul prevederilor art. 116 C. proc. civ.

Constatând că pârâta, asemenea reclamantei, are sediul în localitatea Negreşti-Oaş şi, neexistând niciun element care ar putea atrage competenţa de soluţionare a cauzei de către Judecătoria Baia Mare, instanţa a apreciat că excepţia necompetenţei teritoriale invocată la primul termen de judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 247 alin. (2) C. proc. civ. este întemeiată.

Prin urmare, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Baia Mare invocată de pârâtă la primul termen de judecată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negreşti-Oaş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Negreşti-Oaş, secţia Civilă, la 21.09.2022, sub acelaşi număr de dosar.

La termenul din 25.10.2022, în procedura de verificare a competenţei, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Negreşti-Oaş, a reţinut cauza spre a se pronunţa asupra excepţiei şi, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 08.11.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 1625 din 08.11.2022, Judecătoria Negreşti-Oaş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei iniţial sesizate, Judecătoria Baia Mare.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de conflict a evocat dispoziţiile art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., art. 129 şi art. 130 alin. (3) C. proc. civ. şi a constatat că nu este competentă să judece prezenta cauză câtă vreme competenţa de soluţionare a cauzei a fost câştigată de către o altă instanţă.

Astfel, a reţinut că litigiul are ca obiect o acţiune în pretenţii, iar în privinţa competenţei teritoriale de soluţionare a cauze sunt incidente dispoziţiile art. 107 respectiv art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., norme de competenţă relativă a căror încălcare poate fi invocată pe cale de excepţie doar în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nerespectarea dispoziţiilor enunţate având drept consecinţă consolidarea competenţei instanţei iniţial învestite.

Arată că, deşi pârâta a depus întâmpinare, aceasta nu a înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Baia Mare la acel moment procesual, fiind invocată la primul termen de judecată din 05.09.2022, oral, în faţa instanţei de judecată, în procedura verificării compentenţei, moment procesual în care însă pârâtul era decăzut din dreptul de a o mai invoca.

Prin urmare, instanţa de conflict a reţinut că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată de pârâta în condiţiile prevăzute de leguitor şi, având în vedere faptul ca nici instanţa şi nici reclamanta nu puteau invoca excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată de soluţionare a cauzei la primul termen de judecată, Judecătoria Negreşti-Oaş a devenit necompetentă să soluţioneze cauza începând cu momentul la care a expirat termenul legal de invocare a excepţiei necompetenţei teritoriale în faţa instanţei sesizate de reclamant (07.03.2022), deoarece la acel moment instanţa iniţial învestită a devenit competentă.

În acest sens, instanţa a reţinut relevanţa în cauză şi a Deciziei nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Constatând că a devenit necompetentă să soluţioneze cauza prin neinvocarea de către persoana interesată în termen a excepţiei, Judecătoria Negreşti-Oaş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 09.12.2022.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţe sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă în raport cu soluţia adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Problema de drept care a suscitat interpretări diferite în practica instanţelor de judecată şi care a fost dezlegată prin decizia mai sus amintită priveşte împrejurarea de a şti dacă a doua instanţă, sesizată în urma declinării de competenţă are posibilitatea de a-şi verifica propria competenţă nu numai prin raportare la dispoziţiile legale care instituie regulile de competenţă, ci şi prin raportare la prevederile ce reglementează regimul juridic al invocării încălcării acestor reguli, respectiv, în ce măsură instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa a procedat la respectarea dispoziţiilor referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă.

Din considerentele deciziei mai sus menţionate rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa şi poate declina competenţa instanţei iniţial învestite pentru considerentul că aceasta din urmă a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Totodată, Înalta Curte a stabilit că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen şi va trebui să-i trimită acesteia dosarul.

De asemenea, s-a reţinut că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

Înalta Curte constată că, în prezentul litigiu, faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, operează o competenţă de ordine privată, iar aceasta putea fi pusă în discuţie doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

În speţă, prima instanţă, Judecătoria Baia Mare, s-a dezînvestit de soluţionarea cauzei ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă la primul termen de judecată, în procedura de verificare a competenţei, prevăzută de art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare şi, întrucât în speţă, formularea şi depunerea întâmpinării este obligatorie, Judecătoria Baia Mare era îndrituită să verifice, din oficiu, dacă pârâta a depus în termen întâmpinarea şi dacă în cuprinsul acesteia a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei sesizate de reclamant cu cererea de chemare în judecată.

Întrucât excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată de către pârât conform rigorilor legii, prin întâmpinarea formulată în termenul de 25 de zile de la momentul comunicării cererii reclamantului, Înalta Curte constată că sancţiunea decăderii a operat, instanţa iniţial învestită rămânând competentă teritorial a soluţiona cauza, nemaiputându-se dezînvesti.

Aşa fiind, în raport şi de considerentele Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Înalta Curte va constata că a operat prorogarea de competenţă în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia-Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2023.