Appeal in annulment against time-barred rejection of unconstitutionality referral inadmissible

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 126 din Constituţia României în raport cu art. 1, art. 13 şi art. 124 din Constituţia României.

Împotriva acestei încheieri, la 25.07.2022, ora 21:06, înregistrată la 26.07.2022 la registratura Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, A. a transmis prin poşta electronică, recurs criticând soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2022, la data de 03.08.2022 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 4.

Prin decizia nr. 2110 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, s-a respins ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 12 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Împotriva acestei decizii, la 07.12.2022, ora 23:08, înregistrată la 08.12.2022 la registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, A. a transmis prin poşta electronică, contestaţie în anulare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2022, la data de 08.12.2022 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 5.

În motivare, contestatorul invocă aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 1106 din 22.09.2010 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a C. proc. civ. şi a C. proc. pen. al României, hotărârile nr. 148/2015, 387/2005, 725/2015 ale Consiliului Superior al Magistraturii, minuta întâlnirii privind problemele de drept interpretate şi aplicate neunitar, în materia litigiilor de muncă şi a asigurărilor sociale din 26 iunie 2015, înregistrată la Curtea de Apel Iaşi.

În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 şi 4 C. proc. civ.

La 21.12.2022 contestatorul transmite la dosar, prin poşta electronică, o cerere prin care invocă lipsa calităţii procesuale a intimaţilor B. S.R.L. şi C..

La 19.12.2022 respectiv 20.12.2022 s-a comunicat intimaţilor C. respectiv B. S.R.L. cererea de contestaţie în anulare.

La 27.12.2022, intimatul B. S.R.L., prin reprezentant convenţional, transmite în termenul legal, prin poşta electronică, întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă iar, în subsidiar ca nefondată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

La 26.01.2023, contestatorul a transmis, prin poşta electronică, răspuns la întâmpinare solicitând respingerea cererilor intimatului B. S.R.L. precum şi constatarea lipsei calităţii de pârât a acestuia.

Intimatul C. nu a formulat întâmpinare.

La 30.01.2023, intimatul B. S.R.L., prin reprezentant convenţional, transmite prin poşta electronică, concluzii scrise prin care solicită respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă iar, în subsidiar ca nefondată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate pentru exercitarea căii de atac a contestaţiei în anulare împotriva deciziei nr. 2110 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, instanţa supremă reţine că acestea nu sunt îndeplinite, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu preliminar, se impune a se preciza că o contestaţie în anulare nu reprezintă o cale de atac ordinară prin care legiuitorul să fi permis părţilor să solicite reanalizarea unei cauze, soluţionate printr-o decizie definitivă, ci este o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă doar în cazurile strict şi limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) C. proc. civ.: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

(...)

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.".

Astfel fiind, examinând argumentele invocate în susţinerea contestaţiei în anulare formulate, Înalta Curte reţine că nu a fost dezvoltat de către contestator vreunul dintre motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., sub aspectul soluţiei de respingere a recursului ca tardiv, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte reţine că, în cauză, nu poate fi vorba despre existenţa unei erori materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., recursul fiind exercitat la data de 25.07.2022, peste termenul legal, peremptoriu şi imperativ de 48 de ore de la pronunţarea încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, conform prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În cauză, termenul a început să curgă la data pronunţării deciziei contestate, respectiv la 12 iulie 2022, împlinindu-se la 14 iulie 2022, iar potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea care intervine în cazul nerespectării termenelor procedurale este decăderea.

Astfel, Înalta Curte constată că recursul contestatorului a fost respins ca tardiv, instanţa de recurs motivând în fapt şi în drept soluţia adoptată cu privire la soluţia sa.

Cât priveşte motivul de contestaţie în anulare reglementat de legiuitor prin pct. 3, alin. (2) al art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că această cale de atac nu este admisibilă decât în cazul în care instanţa de recurs, respingând în totalitate sau admiţând în parte recursul, a omis analizarea unui motiv de recurs, nu şi atunci când instanţa a respins sau a anulat recursul în temeiul unei excepţii procesuale.

Totodată, pentru a fi admisibilă contestaţia în anulare, trebuie să se constate de către instanţa de judecată că nu a fost analizat un motiv de recurs relevant pentru soluţionarea cauzei, apt să conducă la o altă soluţie decât cea pronunţată prin hotărârea atacată.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că recursul formulat de contestator a fost respins ca tardiv în temeiul excepţiei tardivităţii invocate atât de instanţă din oficiu la termenul din 19.10.2022 cât şi de intimatul B. S.R.L. prin întâmpinarea depusă la 25.08.2022, în dosarul curţii de apel, recursul nefiind analizat pe fond. Or numai în urma analizării pe fond a cererii de recurs este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

De asemenea, constatând că în cauză a fost formulată o singură cerere de recurs, cea a recurentului, contestator în cauză, Înalta Curte reţine că nici motivul de contestaţie în anulare prevăzut la pct. 4 alin. (2) al art. 503 C. proc. civ. nu este incident, acest motiv presupunând ca din dispozitivul deciziei instanţei de recurs să lipsească menţiunea referitoare la soluţia pronunţată asupra unui alt recurs formulat în dosarul cu care a fost sesizată, alături de cea pronunţată în privinţa recursului recurentului, contestator în cauză, soluţionat prin decizia recurată.

Aşa fiind, respingerea recursului ca tardiv în urma admiterii excepţiei tardivităţii nu reprezintă o eroare materială, nici o omisiune a analizării vreunui motiv de recurs şi, cu atât mai puţin, nepronunţarea asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, situaţia neputând fi încadrată în vreunul dintre motivele de contestaţie în anulare reglementate de legiuitor în art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 sau 4 C. proc. civ.

În realitate, contestatorul, pe calea prezentei căi de atac în retractare supune analizei aspecte identice cu cele ce au făcut obiectul judecăţii anterioare.

Însă aceste aspecte nu pot fi repuse în discuţie în cadrul unei contestaţii în anulare deoarece această cale extraordinară de atac în retractare nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2110 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2110 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2023.