Peremption of cassation appeal due to failure to deposit the authentic execution request following procedural suspension in a construction contract termination dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Second Civil Section, held that the appeal filed by the defendant construction company against the Court of Appeal’s decision upholding partial contract termination was procedurally lapsed (perimare), thereby confirming the lower courts' rulings that partially terminated the construction contract for the defendant's breach, ordered the delivery of the incomplete property and technical documentation, and awarded delay penalties to the claimants. The dispute arose from a construction contract for a residential house, where the claimants sought termination and specific performance due to the contractor's failure to complete the work, while the contractor argued the claims were prescribed; however, the core of this final decision was procedural, arising from the contractor's failure to deposit the authentic request for execution of the appealed judgment within the six-month statutory period following the suspension of proceedings on March 15, 2022. The court applied Articles 242, 416, and 420 of the Code of Civil Procedure, determining that the contractor's inaction rendered the appeal lapsed by operation of law, thereby extinguishing the procedural instance and leaving the appellate decision affirming the first-instance liability of the contractor fully enforceable.
Legislator headnote
AI generatedart. 148 C. proc. civ, art. 498 alin. (2) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) C. proc. civ, art. 490 alin. (2) C. proc. civ, art. 242 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of cassation appeal due to failure to deposit the authentic execution request following procedural suspension in a construction contract termination dispute: , cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 29, 30, 32, 95 alin. (1), (10)1, 111, 113 alin. (1) pct. 3, art. 148 C. proc. civ. şi pe art. 969, 970, 1020 şi 1021 din C. civ. de la 1864.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2023
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 30 mai 2016, sub nr. x/2016, astfel cum a fost precizată la 25 ianuarie 2017, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii C. S.R.L., STATUL ROMÂN prin MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE, reprezentant legal al U.M. 02216 Cluj-Napoca şi al Comisiei Teritoriale de Coordonare în Garnizoana Cluj-Napoca a Programelor de Construire a Locuinţelor Proprietate Personală pentru cadre militare, soldaţi şi gradaţi profesionişti, precum şi pentru personalul civil din armată, să se dispună, în principal:
- rezilierea parţială a contractului de construire nr. x/30.11.2010 încheiat cu societatea pârâtă C. S.R.L., în ceea ce priveşte obiectul referitor la proiectarea şi construirea unei locuinţe tip CASA 160 varianta IA, compusă din 5 camere de locuit având o suprafaţă construită desfăşurată de 255 mp şi suprafaţa utilă de 168,89 mp şi un garaj de 28,08 mp, ce urma să fie edificată pe terenul situat în Cluj-Napoca, cartier Gheorgheni, zona Râtul Bivolilor, jud. Cluj, înscris în C.F. nr. x Cluj-Napoca, nr. cadastral x, din culpa pârâtei C. S.R.L., ca urmare a neexecutării în întregime şi a executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale;
- obligarea societăţii pârâte C. S.R.L. la predarea integrală a documentaţiei tehnice aferentă imobilului contractat prevăzută Ia art. 7.6 raportat la art. 7.16 din contractul de construire nr. x/30.11.2010, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, sub sancţiunea plăţii unor daune interese cominatorii în cuantum de 100 euro/zi de întârziere;
- obligarea societăţii pârâte C. S.R.L. la predarea imobilului contractat în stadiul în care se afla la data înregistrării prezentei acţiuni, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a Sentinţei, sub sancţiunea plăţii penalităţilor de întârziere prevăzute la art. 9.2. din Contractul de construire (0,05% din valoarea contractului pe zi de întârziere);
- obligarea pârâtei C. S.R.L. la plata sumei de 182.309 RON reprezentând cuantumul penalităţilor de întârziere calculate potrivit art. 9.2 din contractul de construire nr. x/30.11.2010, începând cu data de 1 octombrie 2014 (dată la care pârâta a susţinut că avea obligaţia de a finaliza construcţia) şi până la data formulării cererii adiţionale (25 ianuarie 2017), precum şi în continuare până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti privind rezilierea parţială a Contractului de construire nr. x/30.11.2010.
În subsidiar, faţă de petitul principal şi cele conexe acestuia, privind rezilierea parţială a contractului de construire nr. x/30.11.2010, reclamanţii au solicitat:
- obligarea societăţii pârâte C. S.R.L. la edificarea construcţiei prevăzute la art. 2.1.- a.l. din Contractul de construire nr. x/30.11.2010 conform documentaţiei tehnice vizată spre neschimbare, ce a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire nr. x/13.09.2012 şi predarea acesteia către reclamanţi în stadiul "imobil la cheie" (conform art. 1.4 din Contract);
- obligarea societăţii pârâte C. S.R.L. la plata sumei de 182.309 RON reprezentând cuantumul penalităţilor de întârziere calculate potrivit art. 9.2 din Contractul de Construire nr. x/30.11.2010, începând cu data de 1 octombrie 2014 (dată la care pârâta a susţinut că avea obligaţia de a finaliza construcţia) şi până la data formulării cererii adiţionale (25 ianuarie 2017), precum şi în continuare până la data îndeplinirii efective a obligaţiei prevăzute la art. 2.1. coroborat cu art. 5.2. din Contract, materializată prin încheierea procesului-verbal prevăzut de art. 7.17 din Contract;
- obligarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE prin Unitatea Militară 02216 Cluj-Napoca la predarea către reclamanţi a terenului înscris în C.F. nr. x Cluj-Napoca, nr. cadastral x, ce face obiectul Contractului de dare în folosinţă cu titlu oneros nr. 50/21.11.2012;
- obligarea societăţii pârâte, a STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE prin Unitatea Militară 02216 Cluj-Napoca şi a Comisiei Teritoriale de a permite accesul reclamanţilor până la imobilul contractat în vederea finalizării lucrărilor de construire;
- obligarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE prin Comisia Teritorială Ia autorizarea efectuării lucrărilor de construire a imobilului de către reclamanţi;
- obligarea societăţii pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu în solidar cu pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE în situaţia în care această ultimă pârâtă se opune admiterii acţiunii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 29, 30, 32, 95 alin. (1), (10)1, 111, 113 alin. (1) pct. 3, art. 148 C. proc. civ. şi pe art. 969, 970, 1020 şi 1021 din C. civ. de la 1864.
Prin sentinţa civilă nr. 536/2019 din 27 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepţia decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor, excepţie invocată de reclamanţii A. şi B. şi, în consecinţă, a respins ca tardiv formulată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor A. şi B., excepţie invocată de către pârâta C. S.R.L.
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. şi, în consecinţă:
- a dispus rezilierea parţială a contractului de construire nr. x/30.11.2010 încheiat între reclamanţi şi pârâtă din culpa pârâtei C. S.R.L.;
- a obligat pârâta C. S.R.L. să predea reclamanţilor, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, imobilul ce face obiectul contractului în stadiul în care acesta se găsea la data înregistrării cererii de chemare în judecată, precum şi la predarea documentaţiei tehnice aferentă imobilului a cărui construire făcea obiectul contractului nr. x/30.11.2010;
- a obligat pârâta C. S.R.L. să plătească reclamanţilor penalităţi de întârziere în cuantum de 0,05%/zi de întârziere calculate la valoarea contractului, începând cu data de 1 octombrie 2014 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii;
A respins celelalte pretenţii ale reclamanţilor.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii U.M. 02216 Cluj-Napoca, Comisia Teritorială de Coordonare în Garnizoana Cluj-Napoca a programelor de construire a locuinţelor proprietate personală pentru cadre militare, soldaţi şi gradaţi profesionişti, precum şi pentru personalul civil din armată şi STATUL ROMÂN prin MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE, ca urmare a admiterii excepţiilor privind lipsa capacităţii de folosinţă, respectiv a lipsei calităţii procesuale pasive.
A respins ca neîntemeiată cererea reconventională formulată de pârâta reclamantă reconventională C. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanţii pârâţi reconventionali A. şi B..
A respins cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei C. S.R.L. formulată de intervenienţii D. şi E..
A obligat pârâta C. S.R.L. să plătească reclamanţilor A. şi B. suma de 17.016,44 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel societatea C. S.R.L., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în principal ca fiind prescrisă, iar, în subsidiar, ca fiind nefondată şi admiterea cererii reconvenţionale, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva aceleiaşi sentinţe au declarat apel şi intervenienţii accesorii D. şi E., solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea în totalitate a sentinţei apelate, în principal, în sensul admiterii excepţiei prescripţiei invocate de către C. şi respingerea cererii de chemare în judecată ca prescrisă, iar, în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, respectiv admiterea cererii reconvenţionale şi a cererii de intervenţie accesorie.
Prin încheierea din 21 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins declaraţia de abţinere formulată de domnul judecător F. privind soluţionarea dosarului nr. x/2016 Totodată, a respins cererea de recuzare formulată de apelanta C. S.R.L. împotriva domnului judecător F. în ce priveşte soluţionarea aceluiaşi dosar.
Prin decizia civilă nr. 62/2020 din 04 februarie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a Civilă a respins, ca neîntemeiate, apelurile declarate de apelanţii C. S.R.L., D. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 536/27.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj pe care a păstrat-o în întregime.
Totodată, a obligat în solidar apelanţii C. S.R.L., D. şi E. să plătească reclamanţilor-intimaţi A. şi B. suma de 3350 iei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva încheierii din data de 21 ianuarie 2020 şi a deciziei civile nr. 62/2020 din data de 4 februarie 2020, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, la 26 mai 2020, pârâta societatea C. S.R.L. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, iar, în principal, anularea încheierii din data de 21 ianuarie 2020, admiterea declaraţiei de abţinere formulate şi a cererii de recuzare, şi trimiterea cauzei spre soluţionare instanţei competente.
În subsidiar, a solicitat anularea hotărârii, casarea deciziei recurate, în baza art. 498 alin. (2) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei către instanţa de apel spre rejudecare, în vederea administrării probatoriului solicitat.
În terţiar, a solicitat ca, procedând la o nouă judecată, instanţa de recurs să modifice decizia civilă atacată, în sensul admiterii apelului, respingerea acţiunii reclamanţilor-intimaţi şi admiterea cererii reconvenţionale, astfel cum a fost formulată.
Totodată, a solicitat obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 6 şi 8 C. proc. civ.
Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, prin rezoluţia din data de 30 iunie 2020, a constatat că recurenta nu a timbrat recursul şi nici nu specificat dacă este sau nu de acord ca recursul, în eventualitatea în care ar fi admisibil în principiu, să fie soluţionat de completul de filtru.
In aceste condiţii, prin adresa comunicată recurentei la 8 iulie 2020, i s-a pus în vedere să complinească lipsurile mai sus arătate, obligaţie căreia recurenta s-a conformat parţial, în sensul că a depus taxa judiciară de timbru solicitată, fără a da curs celeilalte solicitări, respectiv, de a preciza dacă este sau nu de acord ca recursul, în eventualitatea în care ar fi admisibil în principiu, să fie soluţionat de completul de filtru.
La 27 iulie 2020, respectiv, la 28 iulie şi 29 iulie 2020, cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor - reclamanţi, respectiv, intimaţilor - pârâţi şi intimaţilor - intervenienţi accesorii.
La 27 august 2020, intimaţii-reclamanţi A. şi B. au depus întâmpinare, în termen legal, prin care au solicitat admiterea excepţiei nulităţii parţiale a recursului în ceea ce priveşte motivele dezvoltate la pct. I, IV, VII şi VIII din recurs, respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
La 8 septembrie 2020 întâmpinarea a fost comunicată recurentei iar la 17 septembrie 2020, aceasta a depus răspuns la întâmpinare.
Ulterior, la 29 ianuarie 2021, recurenta a depus la dosar, în original, o cerere de renunţare, semnată de administrator G., prin care solicită ca, în temeiul principiului disponibilităţii, să se ia act de renunţarea la judecata recursului ce face obiectul dosarului nr. x/2016
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din data de 25.01.2022, completul de filtru, a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare şi, constatând că recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 486 alin. (1) C. proc. civ. şi că s-a încheiat etapa comunicărilor prealabile, în conformitate cu prevederile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă C. S.R.L. şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică la data de 15 martie 2022, cu citarea părţilor.
Prin încheierea din 15 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 62/2020 din 4 februarie 2020 şi a încheierii din 21 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., faţă de neîndeplinirea de către recurenta-pârâtă-reclamantă a obligaţiei stabilite în sarcina sa, în sensul de a depune la dosar cererea de achiesare la hotărârea atacată în forma autentică sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei.
Prin rezoluţia din 01 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 31 ianuarie 2023 ora 09:00, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea repunerii pe rol a cauzei şi verificării incidenţei perimării, în raport de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Examinând cu prioritate perimarea recursului, invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Instituţia perimării este reglementă de C. proc. civ. în art. 416 alin. (1) şi (2), în care se arată că: "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.".
Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.
Pe lângă rolul sancţionator, perimarea are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.: "Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.".
Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 15 martie 2022 s-a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 62/2020 din 4 februarie 2020 şi a încheierii din 21 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., faţă de neîndeplinirea de către recurenta-pârâtă-reclamantă a obligaţiei stabilite în sarcina sa, în sensul de a depune la dosar cererea de achiesare la hotărârea atacată în forma autentică sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei.
Încheierea din 15.03.2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 15.09.2022.
Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către recurenta-pârâtă-reclamantă, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului în condiţiile art. 415 pct. 2 C. proc. civ. şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată.
De asemenea, nu subzistă vreun motiv de întrerupere a cursului perimării, conform art. 417 C. proc. civ., şi nici de suspendare a cursului perimării, conform celor prevăzute de art. 418 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţii, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 62/2020 din 4 februarie 2020 şi a încheierii din 21 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 62/2020 din 4 februarie 2020 şi a încheierii din 21 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2023.