Appeal to resume civil action after insolvency: Recurse declared inadmissible as no appeal lay against final 2022 decision

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2023

Prin cererea înregistrată la 24 ianuarie 2013 pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă, sub nr. x/2013 reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.424.729,84 RON compusă din 6.343.890,84 RON debit principal restant (5.116.041 RON + TVA în sumă de 1.227.849,84 RON) şi 1.080.839 RON penalităţi contractuale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2060 F din 20 iunie 2013 pronunţată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă, a admis în parte cererea reclamantei A. S.R.L. obligând pârâta la plata sumei de 3.799.572 RON reprezentând debit principal – contravaloare prestări servicii neachitate precum şi la plata sumei de 42.111,72 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părţi.

Prin decizia civilă nr. 1031 din 6 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins cererea de suspendare în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. din 1865; a suspendat judecata apelului declarat de reclamanta A. S.R.L. în baza art. 75 din Legea nr. 85/2014 şi a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.A.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L. criticând-o sub aspectul suspendării nelegale a judecării apelului declarat de aceasta iar prin decizia nr. 956 din 26 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2013 s-a respins recursul ca nefondat.

La 11.01.2021, pârâta B. S.A. a formulat o cerere de constatare a încetării acţiunii judiciare exercitate de reclamanta A. S.R.L., raportat la dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, cerere înregistrată în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti.

La termenul din 11.02.2021, instanţa a repus cauza pe rol şi a invocat din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, încetarea apelului, rămânând în pronunţare pe ambele incidente procedurale.

Prin decizia civilă nr. 230 din 11 februarie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a constatat încetată cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2060/20.06.2013, pronunţate de Tribunalul Ialomiţa, în dosarul nr. x/2013, şi a respins cererea de încetare a acţiunii formulată de intimata B. S.A. ca nefondată.

La 25.08.2022 apelanta-reclamantă A. S.R.L. depune la serviciul registratură a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, o cerere de continuare a judecării apelului formulat în dosarul nr. x/2013.

Prin rezoluţia din 31.08.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, acordă termen la 06.10.2022 pentru ca petenta A. S.R.L. să precizeze natura juridică şi temeiul de drept a cererii formulate.

La termenul din 06.10.2022, faţă de lipsa de procedură cu intimata-pârâtă B. S.A., instanţa a amânat cauza, stabilind termen la 03.11.2022, termen de judecată la care instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţi cererii de continuare a judecării apelului şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

Prin decizia civilă nr. 1705 din 03 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de continuare a judecării apelului formulată de apelanta-reclamantă A. S.R.L. şi a respins ca inadmisibilă cererea.

Împotiva acestei decizii, la 14.12.2022, a formulat recurs apelanta-reclamantă A. S.R.L., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 05.01.2023, sub nr. x/2023, fiind repartizat aleatoriu la completul C5, stabilindu-se termen de judecată la 31.01.2023.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. din 1865.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă susţine faptul că instanţa de apel, în pronunţarea hotărârii a invocat texte de lege care nu ar fi incidente cauzei, respectiv art. 7 şi art. 457 din Noul C. proc. civ., deşi în cauză este aplicabil C. proc. civ. din 1865, precum şi faptul că a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Sub acest aspect, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că încetarea căii de atac are ca efect numai imposibilitatea soluţionării ei cât timp societatea debitoare se găseşte în procedura insolvenţei însă, din momentul închiderii procedurii şi reinserţiei acesteia în activitatea de afaceri, soluţia care s-ar impune ar fi aceea de reactivare a tuturor acţiunilor întrucât, în accepţiunea sa, reinserţia înseamnă reluarea tuturor procedurilor şi activităţilor de dinainte de intrarea în procedura insolvenţei, inclusiv acţiunea ce face obiectul dosarului x/2013

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte, iar la 27 ianuarie 2023, aceasta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de interes, solicitând, în principal admiterea excepţiilor iar, în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul din 31.01.2023, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ. din 1865 şi pe care o va admite, pentru considerentele următoare:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.".

Art. 377 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. din 1865 prevede că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel" iar potrivit alin. (2) pct. 3 din acelaşi cod, sunt hotărâri irevocabile "hotărârile date în apel, nerecurate.".

Prin urmare, împotriva hotărârilor definitive şi irevocabile nu mai este posibilă exercitarea căii de atac a recursului, art. 129 din Constituţie statuând totodată că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea însăşi a acestora trebuie realizată în condiţiile legii.

Împrejurarea că în dispozitivul deciziei recurate s-a menţionat că hotărârea este supusă recursului nu poate fi înţeleasă în sensul că hotărârea pronunţată este suscectibilă a fi atacată cu recurs, posibilitatea de a folosi o cale de atac precum şi condiţiile de exercitare a acesteia fiind date exclusiv de lege, şi nu de judecători.

Aşa fiind, menţionarea din eroare în dispozitivul hotărârii a căii de atac a recursului nu deschide recurentei-reclamante calea de atac pe care legea nu o prevede, şi aceasta ca o consecinţă a principiului legalităţii căilor de atac.

În speţa de faţa decizia civilă recurată, nr. 1705/03.11.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, nu reprezintă o hotărâre dată fară drept de apel sau în apel, pentru a putea face obiectul căi de atac a recursului.

Instanţa supremă constată că, în cauză cererile de apel formulate de părţi în dosarul nr. x/2013 au fost soluţionate definitiv la 11.02.2021 prin decizia civilă nr. 230 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, decizie rămasă definitivă prin nerecurare.

Asa fiind, instanţa de apel prin pronunţarea hotărârii de soluţionare în mod definitiv a apelurilor s-a dezînvestit, nemaifiind posibilă reluarea judecării apelului, art. 258 C. proc. civ. din 1865 stipulând în mod expres faptul că "După pronunţarea hotărârii nici un judecător nu poate reveni asupra părerii sale.".

Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel a reţinut faptul că prin încheierea din 22.07.2014 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în dosarul nr. x/2014 s-a deschis procedura generală de insolvenţă împotriva intimatei-pârâte B. S.A., hotărâre rămasă definitivă prin neapelare, precum şi incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează" şi, pe cale de consecinţă, a constatat încetat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2060 din 20.06.2013 a Tribunalului Ialomiţa.

În situaţia în care recurenta-reclamanta ar fi fost nemulţumită de soluţia pronunţată de instanţa de apel prin decizia nr. 230 din 11.02.2021 cu privire la cererea de apel formulata, doar împotriva acestei decizii ar fi fost îndreptăţită să formuleze calea de atac a recursului şi nu ulterior, după închiderea procedurii insolvenţei împotriva intimatei-pârâte şi reinserţia acesteia în activitatea de afaceri, să formuleze o cerere de continuare a judecării cererii sale de apel, întrucât legiuitorul nu a reglementat o astfel de cerere.

Curtea reţine totodată faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.".

Din analiza literală şi logico-gramaticală a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) mai sus enunţate, rezultă că în măsura în care deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva unei societăţi care are calitatea de pârâtă într-o acţiune prin care un creditor urmăreşte să îşi realizeze o creanţă asupra sa intervine în timp ce un asemenea proces se află pe rol, judecata trebuie obligatoriu suspendată, iar la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii acţiunea judiciară încetează.

Această dispoziţie legală imperativă îşi găseşte resortul în caracterul colectiv şi concursual al procedurii de insolvenţă, creditorilor fiindu-le interzis nu numai să iniţieze noi acţiuni judiciare ori extrajudiciare, pentru a-şi realiza creanţele asupra averii debitorului, ci şi să le mai continue, dacă erau deja începute, urmând ca valorificarea drepturilor de creanţă să aibă loc exclusiv în cadrul procedurii speciale de insolvenţă.

Cum încheierea prin care s-a deschis procedura insolvenţei fată de intimata-pârâtă a rămas definitivă, iar procedura insolvenţei a fost închisă după parcurgerea cu succes a perioadei reorganizării judiciare, repunerea pe rol a acţiunii de apel este inadmisibilă.

Situaţiile în care un creditor ar putea solicita repunerea pe rol a unei cauze suspendate ca efect al deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitorului sunt expres şi limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv în situaţia desfiinţări sau revocării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei ori în condiţiile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 85/2014, şi cum în speţă nu sunt îndeplinite aceste condiţii, în mod corect s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de continuare a judecării apelului.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1705/2022 din 3 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1705/2022 din 3 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă în dosarul nr. x/2013, invocată de intimatul-pârât B. S.A. prin întâmpinare.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1705/2022 din 3 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă în dosarul nr. x/2013.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2023.