Negative jurisdictional conflict in insurance claim: failure to raise private order territorial incompetence in time definitively covers the defect

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare – secţia Civilă la data de 18.12.2020, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a chemat în judecată pârâţii A. S.R.L. şi B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâţii, în solidar, la plata sumelor de 28.339,14 RON, (din care 27.513,14 RON reprezintă suma achitată către autorităţile din Germania şi comisionul bancar aferent, iar 826 RON reprezintă costurile de traducere documente), de 1.336,79 RON, cu titlu de dobândă legală aferentă sumei de 27.513,14 RON, calculată de la data plăţii efective până la data formulării cererii, precum şi dobânda legală calculată până la data plăţii efective a debitului şi de 560,09 RON, reprezentând T.V.A. datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menţionate mai sus.

Prin sentinţa civilă nr. 1244/05.04.2022, Judecătoria Satu Mare – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 115 şi ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., întrucât evenimentul rutier s-a produs în Germania, conducătorul auto – pârâtul B. are domiciliul în judeţul Galaţi, iar proprietarul autovehiculului implicat în accident, şi anume societatea A. S.R.L., îşi are sediul social în judeţul Ilfov.

Astfel, reţinând că pârâtul are domiciliul în judeţul Galaţi şi că în cauză, devin aplicabile normele de competenţă de la art. 107 C. proc. civ., a stabilit că Judecătoria Galaţi este competentă să soluţioneze pricina.

Dosarul a fost înregistrat la 15.07.2022 pe rolul Judecătoriei Galaţi, instanţă care a pronunţat sentinţa civilă nr. 7471/26.10.2022, prin care şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată a fost invocată de judecătorul iniţial învestit din oficiu, cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., şi, totodată, la al treilea termen de judecată, cu nesocotirea art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 05.12.2022.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamantul a promovat o acţiune în pretenţii, care aparţine materiei asigurărilor şi care atrage incidenţa normelor de competenţă specifice.

Desigur, regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., text potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În materia asigurării însă, art. 115 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea privitoare la despăgubiri se va putea depune şi la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

Având în vedere obiectul acţiunii deduse judecăţii, competenţa teritorială în cauză este relativă, normele legale care o reglementează fiind de ordine privată. Diferenţa între necompetenţa de ordine publică şi cea de ordine privată se reflectă şi în ceea ce priveşte persoanele care o pot invoca. Astfel, spre deosebire de necompetenţa de ordine publică, necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, dacă pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale relative în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., este decăzut din dreptul de a o mai face, iar instanţa este obligată să procedeze la judecată, şi nu să-şi invoce din oficiu pretinsa necompetenţă. Invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine privată din oficiu, astfel cum s-a realizat în prezenta cauză de către Judecătoria Satu Mare, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale menţionate mai sus.

Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile legale, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ., sens în care s-a exprimat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei nr. 31/2019 pronunţată în procedura recursului în interesul legii. Pe de altă parte, s-a statuat că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competenţa în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare – secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2023.