Insolvency petition dismissed as perempted due to six-month procedural inactivity, with judicial costs imposed on the receding creditor.

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş – secţia a II-a Civilă la 22.09.2020, creditoarea CASA DE DIFUZARE – PRESA NEW CONCEPT S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei asupra patrimoniului debitoarei A. S.R.L., în temeiul art. 70 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 85/2014.

La 12.11.2020 debitoarea A. S.R.L. a înregistrat la dosar o contestaţie, prin care susţine că reclamanta nu deţine o creanţă în cuantumul cerut de lege.

La 19.01.2021 creditoarea a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat să se ia act că şi-a schimbat denumirea din CASA DE DIFUZARE – PRESA NEW CONCEPT S.R.L. în B. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 310/18.03.2021, Tribunalul Timiş – secţia a II-a Civilă a respins contestaţia debitoarei, a admis cererea creditoarei şi a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă a debitoarei A. S.R.L. şi a desemnat ca administrator judiciar provizoriu pe C..

Împotriva acestei sentinţe, A. S.R.L. a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 323/A/14.06.2021, Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă a admis apelul şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis contestaţia debitoarei şi a respins cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenţei.

Împotriva acestei decizii, B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (4) C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile judecătoreşti, având în vedere constatările eronate cu privire la cererea de anulare a contractului de cesiune şi eludarea dispoziţiilor art. 5 pct. 20 teza finală din Legea nr. 85/2014, pentru evitarea compensării şi la faptul că nu a fost făcută dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (6) C. proc. civ., a arătat că aceste constatări nu au niciun temei şi că s-a făcut o aplicare greşită a art. 1.615 C. civ., rap. la art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014, în condiţiile în care instanţa era învestită cu soluţionarea unui apel exercitat împotriva unei sentinţe date într-o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă, fiind incidentă şi ipoteza de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În continuare, a dezvoltat pe larg aspecte referitoare la fondul litigiului.

La 31.01.2022 intimata a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţiile inadmisibilităţi, tardivităţii şi a lipsei de interes, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 19.05.2022, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, deşi au fost legal citate, părţile nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei şi nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.

În şedinţa publică de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia perimării cererii de recurs, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Articolul 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată şi căi de atac, chiar împotriva incapabililor, rămase în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea este o sancţiune procesuală determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în continuarea judecăţii şi instituirea ei are la bază rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa procesuală a părţii în neefectuarea niciunui demers pentru repunerea cauzei pe rol. Pe lângă natura sa sancţionatorie, perimarea dă efect unei prezumţii de desistare a părţilor care, rămânând pasive, consfinţesc lipsa lor de interes în finalizarea judecăţii.

În speţă, judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea din 19.05.2022, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar această încheiere constituie ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a solicitat reluarea judecăţii.

Aşadar, condiţiile perimării, aşa cum se desprind din prevederile art. 416 C. proc. civ., sunt îndeplinite în cauză, de la 19.05.2022 – data ultimului act de procedură şi până în prezent trecând mai mult de 6 luni, interval de timp în care niciuna dintre părţi nu a solicitat redeschiderea judecăţii.

Pentru considerentele expuse, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416, art. 420 şi art. 421 C. proc. civ., va constata perimat recursul.

Întrucât recurenta a pierdut procesul, aceasta urmează să fie obligată, la cererea intimatei, în baza art. 451, 452 şi 453 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 323/A/14.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L.

Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2023.