Insurance reimbursement claim for falsified RCA policy: cassation appeal declared inadmissible due to finality of appellate decision
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the final decision of the Court of Appeal which had rejected the plaintiff's claim. The dispute arose from an insurance matter where the National Motor Insurers' Bureau sought reimbursement from a defendant driver for damages paid to Italian authorities after the driver presented a falsified compulsory third-party liability (CTP) policy; while lower courts initially declined jurisdiction before ultimately rejecting the merits of the action, the Supreme Court focused on procedural admissibility. Relying on Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, the court held that because the proceedings commenced after the entry into force of Law No. 310/2018, decisions in insurance matters are not subject to further cassation appeal, rendering the challenged appellate decision definitive and immune from this level of review.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 24 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ; Insurance reimbursement claim for falsified RCA policy: cassation appeal declared inadmissible due to finality of appellate decision: The dispute arose from an insurance matter where the National Motor Insurers' Bureau sought reimbursement from a defendant driver for damages paid to Italian authorities after the driver presented a falsified compulsory third-party liability (CTP) policy; while lower courts initially declined jurisdiction before ultimately rejecting the merits of the action, the Supreme Court focused on procedural admissibility. Relying on Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, the court held that because the proceedings commenced after the entry into force of Law No. 310/2018, decisions in insurance matters are not subject to further cassation appeal, rendering the challenged appellate decision definitive and immune from this level of review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte – secţia Civilă la 08.06.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a chemat în judecată pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul să-i ramburseze reclamantei suma de 200.631,55 RON (din care 198.747,37 reprezintă suma achitată de reclamantă către autorităţile din Italia şi comisioane bancare aferente, iar 1.884,18 RON reprezintă suma achitată pentru traducerea de documente) şi la plata sumelor de 2.774,68 RON, cu titlu de dobândă legală aferentă sumei de 2.668,01 RON, calculată până la 19.05.2020, de 29.869,12 RON, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 143.339,99 RON, calculată până la 19.05.2020, de 9.019,53 RON, cu titlu de dobândă legală aferentă sumei de 47.914,40 RON, calculată până la 19.05.2020, de 820,08 RON, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 4.810 RON, calculată până la 19.05.2020 şi de 3.193,68 RON, reprezentând taxa pe valoare adăugată datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menţionate; a mai solicitat dobânda legală aferentă sumei de 198.747,37 RON, calculată de la data de 08.06.2020 până la achitarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2459/24.09.2020, Judecătoria Târgovişte – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Prin încheierea din 15.10.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dâmboviţa – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul aceluiaşi tribunal, pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr. x/2020*.
Prin sentinţa civilă nr. 1168/21.12.2021, Tribunalul Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de introducere în cauză a EUROINS ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. şi acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 207/25.05.2022, Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
În motivare, a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea eronată a normelor legale, deoarece intimatul nu avea dreptul de a circula pe drumurile publice fără a deţine o poliţă R.C.A. valabilă şi că acesta a prezentat una falsificată, încercând să inducă în eroare instanţa de judecată.
Prezentând evenimentele care au condus la apariţia litigiului, sub aspectul etapelor delictuale şi de regres, a afirmat că a intervenit în raportul obligaţional de natură delictuală născut între pârât şi persoana care a suferit prejudicii urmare a faptei ilicite a pârâtului, astfel că a achitat despăgubiri, în considerarea calităţii sale de garant al obligaţiei de despăgubire, în raport cu art. 3 alin. (4) din Regulamentul General al Consiliului Birourilor.
În acest context, a arătat că prin cererea de chemare în judecată a făcut dovada întrunirii criteriilor necesare pentru răspunderea civilă delictuală.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La 26.09.2022 intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac exercitate.
În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, a arătat că sunt incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi că hotărârea atacată este definitivă, astfel că nu este supusă recursului.
Referitor la excepţia nulităţii recursului, a arătat că argumentele expuse nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
La 11.10.2022 recurenta a răspuns la întâmpinare.
Analizând, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.
Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar conform art. 27 din acelaşi Cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
În speţă, reclamantul a învestit Judecătoria Târgovişte – secţia Civilă la 08.06.2020 cu o cerere în materia asigurărilor.
Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin acest act normativ, potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (...) în cererile în materia asigurărilor".
Întrucât, obiectul recursului îl constituie o decizie pronunţată în apel, în cadrul unei cereri în materia asigurărilor, Înalta Curte constată că decizia atacată era definitivă încă de la pronunţare, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) împotriva deciziei nr. 207/25.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât A..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2023.