Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in social security dispute due to statutory exclusion
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal (recurs) as inadmissible, leaving the lower court's decision upholding the denial of benefits in force. The dispute concerned a social security claim where the plaintiff sought a pension recalculation to include a "team leader" surcharge and a 6% bonus, based on specific employment certifications. The decisive legal basis was the principle of the legality of appeals, specifically Articles 155 of Law No. 263/2010 and 483(2) of the Civil Procedure Code, which establish that final judgments from Courts of Appeal in labor and social security matters are not subject to further cassation, rendering the challenged decision definitive from the moment of its issuance.
Legislator headnote
AI generatedart. 108 lit. b) din Legea nr. 223/2015, art. 60 din Legea nr. 223/2015, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in social security dispute due to statutory exclusion: Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 20.04.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la revizuirea şi recalcularea drepturilor de pensie, prin luarea în considerare a sporului de "Şef de echipă", conform adeverinţei nr. x/10.08.2006 eliberată de U.M. 02405 Piteşti şi aplicarea sporului de 6% şi la plata diferenţelor dintre pensia primită şi cea recalculată, conform art. 65 alin. (2) şi art. 108 lit. b) din Legea nr. 223/2015, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 5132/06.07.2021, Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 2304/08.04.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
În motivare, a susţinut că intimata a interpretat greşit art. 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 59/2017, deoarece a eliminat de la calcularea pensiei sporul "Şef de echipă".
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La 14.10.2022 intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac exercitate.
Analizând, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.
În speţă, reclamantul a învestit Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale cu o cerere în materia asigurărilor sociale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curţilor de apel, precum şi cele ale tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".
Întrucât recursul are ca obiect o decizie pronunţată în apel, într-un litigiu de asigurări sociale, Înalta Curte constată că decizia atacată era definitivă încă de la pronunţare, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2304/08.04.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2023.