Competence in state civil liability for judicial errors: exclusive domicile rule under CPC penal vs. general civil venue provisions
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Satu Mare Court of Appeal has exclusive competence to hear the case, effectively overturning the Bucharest Court of Appeal's declination of jurisdiction. The dispute centered on a civil compensation action filed by a claimant against the State, represented by the Ministry of Public Finance, seeking damages for material losses (travel, lost income, legal fees) and moral distress (reputational harm) resulting from a criminal investigation that culminated in an acquittal. While the Bucharest court claimed territorial jurisdiction based on the State defendant's domicile, the Satu Mare court rejected this, arguing that Article 541(3) of the Code of Criminal Procedure is not a rule of exclusive territorial competence and that general civil rules apply. The Supreme Court determined that the specific norm governing jurisdiction for civil liability arising from judicial errors (Article 541(3) CPC) is a private-order norm that cannot be invoked *ex officio* to displace the court of the plaintiff's domicile, thereby establishing that the plaintiff’s residence in Satu Mare dictated the competent forum under the applicable procedural hierarchy.
Legislator headnote
AI generatedart. 1357 alin. (1) C. proc. civ, art. 539 C. proc. pen, art. 541 alin. (3) C. proc. pen, art. 111 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Competence in state civil liability for judicial errors: exclusive domicile rule under CPC penal vs. general civil venue provisions: , acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 alin. (2) şi art. 1357 alin. (1) C. proc. civ., respectiv art. 539 C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea înregistrată la 25 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor la plata sumelor de 855,678 RON şi 23.547,89 euro echivalent în RON la curs BNR la data efectivă a plăţii, reprezentând daune materiale, constând în cheltuieli cu deplasarea, venituri nerealizate (salarii în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Satu Mare), cheltuieli cu onorariu avocat, ocazionate de urmărirea penală şi faza judecăţii in dosarul penal x/2016, respectiv cheltuieli medicale tratament oncologic.
A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata sumei de 4 milioane RON reprezentând daune morale, constând în suferinţe cauzate de lunga perioadă în care a fost supus măsurilor preventive (reţinere, arest la domiciliu şi control judiciar), prejudiciul de imagine şi denigrarea în faţa comunităţii, cercetarea sa în mod nelegal în dosarul penal nr. x/2016 finalizat cu soluţia de achitare definitivă pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 alin. (2) şi art. 1357 alin. (1) C. proc. civ., respectiv art. 539 C. proc. pen.
II. Hotărârea Tribunalului Bucureşti:
Prin sentinţa civilă nr. 1284 din 9 septembrie 2022, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
În motivare, instanţa a reţinut că reclamantul a învestit instanţa civilă cu o acţiune în repararea pagubei întemeiată pe dispoziţiile art. 539 C. proc. pen., iar potrivit art. 541 alin. (3) C. proc. pen., care instituie o normă specială ce reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, pentru repararea pagubei persoana îndreptăţită se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanţelor Publice.
Cum reclamantul are domiciliul în Satu Mare, judeţul Satu Mare, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
III. Hotărârea Tribunalului Satu Mare:
Învestit prin declinare, Tribunalul Satu Mare a pronunţat sentinţa civilă nr. 263/D din 23 noiembrie 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivirea conflictului negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În considerentele hotărârii, instanţa a arătat că art. 111 C. proc. civ. prevede că "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la sediul pârâtului", reclamantul A. având de ales, în aplicarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., dintre cele două instanţe deopotrivă competente, respectiv între instanţa de la domiciliul său din municipiul Satu Mare şi instanţa de la sediul pârâtei Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice din Bucureşti.
A reţinut, de asemenea, că dispoziţiile art. 541 alin. (3) C. proc. pen. ce prevăd că "pentru obţinerea reparării pagubei, persoana îndreptăţită se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanţelor Publice", nu sunt norme juridice de competenţă teritorială exclusivă.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei ce a generat declinările reciproce de competenţă îl constituie o acţiune patrimonială în repararea prejudiciului produs prin pretinse erori judiciare, reclamantul indicând temeiul de drept al cererii de chemare în judecată ca fiind dispoziţiile art. 1349 alin. (2) şi art. 1357 alin. (1) C. proc. civ., respectiv art. 539 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii în răspundere civilă delictuală, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa domiciliului pârâtului, respectiv cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în conformitate cu care, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
În cazul acţiunilor întemeiate pe dispoziţiile art. 539 C. proc. pen., competenţa de soluţionare este reglementată de art. 541 alin. (3) C. proc. pen., ce prevede că pentru obţinerea reparării pagubei, persoana îndreptăţită se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanţelor Publice.
Indiferent de calificarea acţiunii (răspundere civilă delictuală specială întemeiată pe dispoziţiile art. 539 din C. proc. pen. sau răspundere civilă delictuală de drept comun - art. 1349 alin. (2) şi art. 1357 alin. (1) C. proc. civ.), normele care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei sunt norme de ordine privată ce nu puteau fi valorificate de instanţă, din oficiu, prin substituirea părţii, în vederea justificării necompetenţei teritoriale şi declinării acesteia în favoarea altei instanţe.
Pentru considerentele expuse, având în vedere caracterul de ordine privată al normelor de competenţă incidente în cauză, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2023.