Appeal nullity due to failure to substantiate cassation grounds and missed legal deadline

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2019 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Sectorului 6 Bucureşti, B. şi C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor să îi restituie în deplină proprietate imobilul situat în Bucureşti, str. x, sector 6 şi să anuleze toate actele fictive întocmite cu privire la acest imobil de către Primăria Sectorului 6 Bucureşti.

La data de 10 ianuarie 2020, reclamanta a precizat, conform art. 200 C. proc. civ., că doreşte despăgubiri de 300.000 RON de la pârâta Primăria Sectorului 6 Bucureşti, iar, la data de 30 martie 2020, a arătat că are deja hotărâre de evacuare a pârâţilor B. şi C. şi că solicită să fie despăgubită pentru prejudicii.

Ulterior, la data de 10 iulie 2020, reclamanta a depus la dosar un înscris intitulat "întâmpinare", prin care a arătat că solicită să se dispună evacuarea pârâţilor B. şi C. din imobil şi obligarea la plata sumei de 1.200.000.000 RON reprezentând daune morale.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 653 din data de 16 iulie 2020, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâţii B. şi C.; a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâta Primăria Sector 6 Bucureşti; a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, reţinând, în esenţă, că cererea reclamantei are ca obiect obligaţia de a face, respectiv evacuarea.

I.3. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti sub nr. x/2019.

Prin cererea depusă la dosar la data de 7 august 2020, intitulată "întâmpinare", reclamanta a solicitat să se dispună evacuarea pârâţilor B. şi C. din imobilul proprietatea sa, obligarea pârâţilor la plata sumei de 120.000 RON, restituirea în deplină proprietate a imobilului apartament, situat în sectorul 6 şi anularea actelor false, respectiv actul de adjudecare şi actul de vânzare.

La data de 21 august 2020, reclamanta a arătat că solicită să se pronunţe o hotărâre definitivă şi irevocabilă de evacuare din locuinţa sa a pârâţilor şi executarea silită.

La termenul din 15 octombrie 2020, reclamanta a învederat că cererea pe care a formulat-o vizează evacuarea pârâţilor din imobil şi obligarea acestora la plata de daune morale în sumă de 120.000.000 RON. Instanţa i-a pus în vedere să formuleze în scris această precizare. Prin cererea scrisă depusă la acelaşi termen, reclamanta a arătat că solicită să se respecte sentinţa nr. 653/2020 şi să se dispună evacuarea pârâţilor B. şi C. din proprietatea sa, precum şi obligarea la plata de daune morale de 120.000.000 RON, pentru că i-a fost ocupată casa abuziv.

Prin sentinţa civilă nr. 6408 din data de 15 octombrie 2020, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acuzai în favoarea Tribunalului Bucureşti.

La data de 16 octombrie 2020, reclamanta a mai depus la dosar o cerere, prin care a arătat că solicită evacuarea şi executarea silită pentru suma de 1.200.000.000 RON, constând în daune morale.

Prin cererea depusă la data de 22 decembrie 2020, reclamanta a învederat că solicită emiterea unei sentinţe de evacuare, cu titlu de executare silită, a numiţilor B. şi C., care locuiesc abuziv în locuinţa sa din Bucureşti, str. x.

I.4. Hotărârile pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă

La data de 30 decembrie 2020 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

La data de 14 ianuarie 2021, reclamanta a depus note de şedinţă, întemeiate pe prevederile art. 200 C. proc. civ., prin care a arătat că solicită ordin de evacuare a pârâţilor, în baza art. 1038 C. proc. civ., din imobilul ce îi aparţine şi obligarea acestora la plata sumei de 120.000.000.000 RON pentru că i-au folosit proprietatea cu această valoare şi la plata sumei de 120.000.000 RON, daune morale câştigate prin hotărâre judecătorească.

Ulterior, la data de 18 martie 2021, reclamanta a precizat că solicită evacuarea conform art. 1033 (1034) alin. (2) lit. e) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 644 din data de 21 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Sectorului 6 Bucureşti, ca rămase fără obiect; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind evacuarea; a respins capătul de cerere privind evacuarea formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. constatând autoritatea de lucru judecat; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata daunelor morale, ca neîntemeiat.

Prin cererea înregistrată la data de 23 iunie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta A. a solicitat instanţei îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 644 din data de 21 aprilie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 8 septembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată.

I.5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia civilă nr. 593A din data de 19 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 644 din data de 21 aprilie 2021 şi a încheierii din 8 septembrie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B., C. şi Primăria Sector 6 Bucureşti, ca nefondat.

A respins, ca neîntemeiată, cererea apelantei-reclamante având ca obiect cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac formulată în cauză

II.1. Cererea de recurs

Împotriva deciziei nr. 593A din data de 19 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat recurs reclamanta A..

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de lege, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, evacuarea intimaţilor-pârâţi B. şi C. din imobilul aflat în proprietatea sa, situat în Bucureşti, str. x, precum şi plata daunelor morale care au fost câştigate.

A arătat că, prin hotărâri judecătoreşti, s-a constatat că este parte vătămată, iar cei vinovaţi de săvârşirea infracţiunii sunt intimaţii-pârâţi B. şi C..

La data de 24 noiembrie 2022, cu depăşirea termenului legal, recurenta-reclamantă a depus un memoriu ce cuprinde noi motive de recurs.

II.2. Apărările formulate în cauză

Nu a fost depusă întâmpinare.

II.3. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2019, la data de 5 iulie 2022.

După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 6 septembrie 2022, în temeiul art. 4711 alin. (6) din acelaşi act normativ, a fost stabilit termen de judecată la data de 6 decembrie 2022, când s-a dispus amânarea judecării cauzei, la data de 17 ianuarie 2023, pentru a se da posibilitatea recurentei-reclamante să îşi angajeze un apărător.

La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2023, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acesteia.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Prioritar, cu privire la motivele de recurs depuse la data de 24 noiembrie 2022, Înalta Curte constată că acestea au fost formulate după epuizarea termenului prevăzut de lege pentru motivarea recursului şi, ca atare, devin incidente dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., anterior redate.

Astfel, potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Ca atare, partea care formulează recursul are obligaţia să indice motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta precum şi dezvoltarea lor prin însăşi cererea de recurs.

În cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât acela al comunicării hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care va curge, însă, de la data comunicării hotărârii, prin aplicarea în recurs a dispoziţiilor art. 470 alin. (5) C. proc. civ. termenul pentru motivarea recursului are aceeaşi durată cu termenul de exercitare a căii de atac.

Dispoziţiile art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ. stabilesc termenul de recurs de drept comun, care este de 30 de zile şi momentul de la care începe să curgă acesta, respectiv de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speţă, hotărârea atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 23 iunie 2022, astfel că, termenul de recurs s-a împlinit la data de 25 iulie 2022, în raport de prevederile art. 485 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de motivare a recursului, formulată la termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2023, Înalta Curte reţine că acesteia nu i se poate da eficienţa urmărită de parte, nefiind de natură a înlătura sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a se putea cere repunerea în termen, partea care nu şi-a exercitat dreptul procedural în termenul legal trebuie să facă dovada existenţei unei împrejurări mai presus de voinţa ei, deci a unei împrejurări care să excludă culpa părţii respective.

Împrejurarea invocată de recurenta-reclamantă, în sensul că nu a avut avocat, nu poate fi considerată o împrejurare mai presus de voinţa părţii, care să o fi împiedicat să motiveze recursul, din moment ce aceasta nu a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub acest aspect şi a înţeles să îşi angajeze un avocat abia după expirarea termenului prevăzut de lege pentru declararea şi motivarea recursului, deşi perioadă de 30 de zile, scursă de la comunicarea hotărârii până la împlinirea termenului, îi oferea acesteia timp suficient pentru a-şi asigura o asistenţă juridică calificată.

Prin urmare, recurenta-reclamantă nu îşi poate invoca ulterior propria culpă, faptul că a stat în pasivitate, pentru a justifica o repunere în termenul de motivare a recursului.

În concluzie, singurele critici cu care prezenta instanţă a fost legal învestită sunt cele formulate prin cererea iniţială de recurs, motivelor formulate la data 24 noiembrie 2022 fiindu-le aplicabilă sancţiunea nulităţii reglementate de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile aduse prin memoriul de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a invocat incidenţa vreunuia dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu a formulat susţineri apte de a fi încadrate în ipotezele prevăzute de aceste dispoziţii legale.

Prin decizia recurată, analizând apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 644 din data de 21 aprilie 2021, instanţa de apel a validat soluţia tribunalului de respingere a capătului de cerere privind evacuarea pârâţilor B. şi C., ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, precum şi de respingere, ca neîntemeiat a celui privind obligarea pârâţilor la plata de daune morale.

Totodată, curtea de apel a respins apelul formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de 8 septembrie 2021, apreciind că în mod corect tribunalul a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de către recurenta-reclamantă, reţinând că partea nu a susţinut incidenţa vreunei ipoteze de natură a impune aplicarea art. 442 alin. (1) C. proc. civ., procedura prevăzută de acest text de lege neputând fi folosită pentru remedierea greşelilor de judecată, care pot fi invocate numai prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

Astfel, pentru ca susţinerile formate prin cererea de recurs să poate fi circumscrise vreunuia dintre motivele de casare strict reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin acestea trebuiau să fie aduse critici concrete raţionamentului instanţei care a dus la adoptarea soluţiei de respingere a apelului.

Or, recurenta-reclamantă nu a formulat critici care să vizeze argumentele instanţei de apel, din perspectiva aspectelor reţinute cu privire la incidenţa autorităţii de lucru judecat, cu referire la capătul de cerere privind evacuarea intimaţilor-pârâţi B. şi C., sau a netemeiniciei cererii de acordare a daunelor morale, după cum nici în ceea ce priveşte o eventuală interpretare şi aplicare greşită a prevederilor art. 442 alin. (1) C. proc. civ., ci s-a rezumat la a relua solicitările pe care, anterior, le-a mai formulat pe parcursul procesului (de evacuare a intimaţilor-pârâţi persoane fizice şi de plată a daunelor morale).

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalităţii acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării unor motive de nelegalitate, grefate pe considerentele deciziei atacate, dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Pot forma obiect al cercetării judecătoreşti în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecăţii în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, şi din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Ca atare, cum, în speţă, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 593A din data de 19 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2023.