Contributory fault in road accidents where a third party is excluded from proceedings under the principle of disposition

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenienta C., ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 7.114,5 RON cu titlu de daune materiale, a sumei de 480.000 RON cu titlu de daune morale şi a dobânzii legale penalizatoare calculată asupra tuturor daunelor pretinse de la data formulării acţiunii până la data plăţii efective şi integrale a acestora; a cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul demers judiciar.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1391 şi art. 2223 C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Satu Mare:

Prin sentinţa civilă nr. 241/D din 15 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenienta C..

A fost obligată pârâta societatea de asigurări să plătească reclamantei suma de 4.304,35 RON cu titlu de prejudiciu material şi suma de 15.000 euro în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de despăgubiri morale, cu plata unor penalităţi de întârziere de 0,2%, începând cu a11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata efectivă a sumelor acordate.

Au fost respinse celelalte pretenţii formulate ca nefondate.

A fost obligată pârâta–societate de asigurări să plătească reclamantei suma de 6.222 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea:

Prin decizia nr. 1191/A din 3 noiembrie 2021, Curtea de Apel Oradea – secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A., în contradictoriu cu apelanta-pârâtă B. S.A. şi intimata-intervenientă C. împotriva sentinţei civile nr. 241/D din 15 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A majorat cuantumul despăgubirilor pentru prejudicial moral la plata cărora a fost obligată pârâta B. S.A. de la suma de 15.000 euro la suma de 30.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii.

A majorat cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul material la plata cărora a fost obligată pârâta B. S.A. de la suma de 4304,35 RON la suma de 4808,35 RON.

A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A luat act de declaraţia apelantei–reclamante A. că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 1191/A din 3 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia I civilă, pârâta B. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de apel.

Recurenta-pârâtă a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel nu a aplicat dispoziţiile art. 1371 C. civ. astfel cum a fost dezlegat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 12/2016 şi dispoziţiile art. 12 şi 14 din O.U.G. nr. 54/2016, atunci când a apreciat că nu se poate stabili culpa unei persoane care nu este parte în proces, în condiţiile în care reclamanta s-a opus introducerii acestei persoane în cauză, în baza principiului disponibilităţii.

Având în vedere dinamica producerii accidentului, la 19 septembrie 2019 pârâta a formulat cerere de introducere în cauză a conducătorului autovehiculului, D..

La 8 noiembrie 2019, având în vedere concluziile formulate de reprezentantul convenţional al reclamantei, instanţa nu a considerat că este necesară introducerea în cauză a conducătorului auto D. şi a asigurătorului E. S.A., de vreme ce reclamanta s-a prevalat de principiul disponibilităţii şi a arătat că nu doreşte să introducă în cauză acest asigurător, asumându-şi riscul derivând din aceea că, în măsura în care instanţa va reţine o culpă concurentă, va încasa doar despăgubirile care i se cuvin în raport de culpa ce va fi stabilită în sarcina conducătorului auto C..

Recurenta-pârâtă a apreciat că nu este necesară apelarea încheierii de şedinţă din 8 noiembrie 2019 întrucât, conform principiului disponibilităţii, este dreptul şi opţiunea reclamantei să fixeze cadrul procesual şi limitele judecăţii. Observând poziţia reclamantei, nu a avut motive să apeleze încheierea de şedinţă, deoarece ar fi urmat să achite despăgubiri doar pentru partea de prejudiciu imputabilă intervenientei forţate, iar partea de prejudiciu imputabilă conducătorului auto D. să fie valorificată, eventual, pe cale separată.

Principiul disponibilităţii nu trebuie să anuleze şi să excedeze obligaţia asigurătorului de a achita despăgubiri doar în limitele prejudiciului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 54/2016.

Având în vedere dreptul de opţiune al reclamantei de a se judeca doar cu pârâta şi doar pentru culpa intervenientei C., este nelegală soluţia instanţei de apel de a considera faptul că nu se poate analiza culpa concurentă în producerea evenimentului rutier, încălcând dispoziţiile art. 1371 alin. (1) şi (2) C. civ.

O astfel de interpretare conduce la o gravă încălcarea a dreptului la apărare al unui asigurător în cazul unei culpe concurente în producerea evenimentului rutier, asigurătorul neputându-se prevala de culpa concurentă şi, ca atare, ar fi obligat la plata întregului prejudiciu, doar motivat de faptul că, în baza principiului disponibilităţii, reclamantul nu doreşte introducerea celuilalt asigurător şi a asiguratului acestuia.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi apărările formulate în cauză:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi la 16 martie 2022.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2022 recursul a fost admis în principiu şi s-a stabilit termen la 19 ianuarie 2023, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

În cuprinsul cererii de recurs, pârâta B. S.A., indicând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că instanţa de apel, în mod greşit, nu a aplicat prevederile art. 1371 C. civ., în concordanţă cu dezlegările date prin Decizia nr. 12/2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi dispoziţiile art. 12 şi 14 din O.U.G. nr. 54/2016.

Critica are caracter nefondat.

Art. 1371 C. civ. prevede că "în cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o."

De asemenea, art. 14 din O.U.G. nr. 54/2016 statuează că: "(1) în situaţia în care persoana prejudiciată a contribuit, din culpă, la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă; în astfel de situaţii întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.

(2) În situaţia în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporţia în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului".

Textele de lege anterior redate reglementează situaţia în care victima a contribuit la producerea sau la agravarea prejudiciului ori nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, consecinţa aplicării acestei reguli având drept efect diminuarea cuantumului despăgubirilor datorate de făptuitor, acesta fiind responsabil numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

În speţă, în ceea ce priveşte reţinerea culpei concurente, pârâta B. S.A. a formulat, în faţa primei instanţe, cerere de introducere în cauză a conducătorului autovehiculului D..

Prin încheierea din 8 noiembrie 2019, Tribunalul a apreciat că raportul juridic dedus judecăţii nu impune introducerea în cauză a altor persoane.

Această încheiere nu a fost atacată cu apel, astfel încât, curtea de apel a reţinut că nu pot fi analizate susţinerile apelantei-pârâte privind culpa concurentă a numitului D., care nu a fost chemat în judecată în calitate de parte (intervenient) pentru a formula apărări.

Considerentele subiective pentru care pârâta a apreciat că nu este necesară apelarea încheierii nu pot justifica neexercitarea căii de atac. Chiar recurenta-pârâtă a menţionat în cuprinsul cererii de recurs că, prin neintroducerea în cauză a conducătorului auto D. şi a asigurătorului E. S.A., reclamanta şi-a asumat riscul derivând din aceea că, în măsura în care instanţa va reţine o culpă concurentă, va încasa doar despăgubirile care i se cuvin în raport de culpa ce va fi stabilită în sarcina conducătorului auto C..

Or, având în vedere dreptul de opţiune al reclamantei de a se judeca numai cu pârâta şi numai pentru culpa intervenientei C., în mod legal a reţinut instanţa de apel că nu se poate analiza culpa concurentă în producerea evenimentului rutier a unei persoane care nu a fost împrocesuată, în respectarea principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, ce dispune că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Proporţia impusă de art. 1371 C. civ. nu poate fi spusă analizei în lipsa din proces a tuturor persoanelor implicate în producerea prejudiciului, în raport de care să se evalueze culpa concurentă.

Cum numitul D. nu a devenit parte în proces, astfel cum anterior s-a arătat, prin neatacarea încheierii pronunţate de prima instanţă în condiţiile art. 78 C. proc. civ., în mod legal a constatat instanţa de apel că nu pot fi analizate condiţiile culpei concurente în producerea accidentului, doar prin raportare la una dintre persoanele cărora le este imputabil prejudiciul.

Nu se poate reţine că ar fi afectat în vreun fel dreptul de apărare prin faptul că nu a fost analizată culpa concurentă în producerea evenimentului rutier, astfel cum se susţine în cererea de recurs, dat fiind faptul că asigurătorul avea la dispoziţie mijloace legale de apărare, ce trebuiau exercitate în condiţii procedurale.

În consecinţă, în raport de cele anterior reţinute, Înalta Curte constată că instanţa de apel a efectuat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale, iar hotărârea recurată nu este susceptibilă de critică sub motivul neaplicării dispoziţiilor art. 1371 C. civ., respectiv art. 12 şi 14 din O.U.G. nr. 54/2016.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat, iar în conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 3000 RON către intimata-reclamantă A., cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 1191/A din 3 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă B. S.A. la plata sumei de 3000 RON, către intimata-reclamantă A., cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2023.