Challenge to enforcement restitution denied as inadmissible review based on prior res judicata determination.

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra cererii de recurs, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

Primul litigiu - dosar nr. x/2020:

1. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca:

Prin sentinţa civilă nr. 4411 din 8 septembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2020, rămasă irevocabilă, s-a admis contestaţia formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.A. şi, în consecinţă, s-a constatat că a intervenit perimarea executării silite în dosarele de executare nr. 660/2011 şi 661/2011 înregistrate pe rolul SCPEJ D..

Au fost anulate actele de executare silită efectuate în dosarele anterior menţionate.

Al doilea litigiu - dosar nr. x/2021:

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca:

Prin sentinţa civilă nr. 7916 din 10 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis în parte cererea formulată de debitorii A. şi B. şi s-a dispus întoarcerea executării silite efectuate în dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2011 ale SCPEJ D., prin restituirea către debitori a sumei de 136.006 RON, din care suma de 12.006 RON recuperaţi prin poprire şi 124.000 RON recuperaţi prin vânzare silită imobiliară.

3. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Cluj:

Prin decizia civilă nr. 63/R din 7 iunie 2022 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2021, s-a respins recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 7916/2021 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca.

S-a admis recursul formulat de pârâta C. S.A., cu consecinţa modificării în parte a sentinţei recurate, în sensul că s-a respins în întregime cererea de întoarcere a executării silite.

4. Cererea de revizuire:

Împotriva deciziei civile nr. 63/R din 7 iunie 2022 pronunţată de Tribunalul Cluj, reclamanţii A. şi B. au formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub dosar nr. x/2022, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia nr. 279/R din 20 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 63/R din 7 iunie 2022 pronunţată de Tribunalul Cluj.

6. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 279/R din 20 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, revizuenţii A. şi B. au formulat recurs.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurenţii-revizuenţi au arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor procedurale prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ., instanţa de apel reţinând, în mod greşit, că judecăţile finalizate cu pronunţarea hotărârilor reclamate ca fiind contradictorii nu ar avea acelaşi obiect, interpretând eronat ceea ce se înţelege prin noţiunea "una şi aceeaşi pricină".

Obiectul celor două litigii are la bază şi vizează dezlegarea aceleiaşi pricini dintre părţi, privită din unghiuri şi în etape diferite, respectiv constatarea perimării executării silite şi, ulterior, aplicarea în concret a efectelor acestei sancţiuni.

Ceea ce au solicitat instanţei de revizuire nu a fost să se constate o identitate de obiect totală între cele două hotărâri, ci o identitate de obiect parţială între hotărârea pronunţată în contestaţia la executare, respectiv sentinţa civilă nr. 4411/2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2020, şi o chestiune incidentală invocată în cadrul dosarului nr. x/2021 de întoarcere a executării, anume excepţia autorităţii lucrului judecat a primei hotărâri - sentinţa civilă nr. 4411/2020.

Apreciază că poate exista identitate de obiect, nu doar între două capete de cerere principale, ci şi între obiectul unei cereri principale şi obiectul unei cereri incidentale sau al unei excepţii, atunci când, precum în speţă, chestiunea juridică evocată şi efectele sunt aceleaşi.

Recurenţii-revizuenţi au menţionat că prin cererea de revizuire au înţeles să critice partea din decizia civilă nr. 63/R/2022 cu privire la care au solicitat să se constate că încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 4411/2020, respectiv soluţia pe care Tribunalul a dat-o cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, prin care s-a produs efectul contrarietăţii faţă de hotărârea definitivă pronunţată anterior în procedura contestaţiei la executare.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, se arată că instanţa de revizuire a apreciat greşit că, pentru admisibilitatea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se impune verificarea unei condiţii nescrise, respectiv aceea ca în procesul finalizat prin pronunţarea hotărârii pretins potrivnică să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Acest raţionament al instanţei reprezintă un sofism potrivit căruia, prin casarea hotărârii potrivnice, instanţa de revizuire ar încălca ea însăşi autoritatea de lucru judecat a hotărârii revizuite, ceea ce ar însemna, în aprecierea recurenţilor, să fie negat însăşi rolul instanţelor de control judiciar şi al căilor de atac, respectiv acela de a exercita controlul asupra hotărârilor nelegale şi de a anula în tot sau în parte hotărârea sau partea din hotărâre constatată ca fiind nelegală.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.

7. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei supreme la 21 noiembrie 2022 şi prin repartizare aleatorie a primit termen de judecată la 19 ianuarie 2023, când instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei tardivităţii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la excepţia tardivităţii, se constată că în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar intimata C. S.A. nu a prezentat argumentele concrete ce susţin excepţia invocată, mărginându-se a expune norma prevăzută de art. 301 C. proc. civ. prin care legiuitorul a stabilit termenul general de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Procedând la verificarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost comunicată recurenţilor-revizuenţi la 28 octombrie 2022, iar recursul a fost transmis prin e-mail la 14 noiembrie 2022 (zi lucrătoare de luni) - ultima zi a împlinirii termenului de recurs, calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. civ.

Reiese, aşadar, că recursul formulat de revizuenţii B. şi A. a fost depus cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., astfel încât excepţia tardivităţii invocată de intimata C. S.A. urmează a fi respinsă.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Deşi calea de atac a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate de recurenţii-revizuenţi sunt susceptibile de încadrare numai în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la greşita aplicare de către instanţa de revizuire a prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ. Se are în vedere faptul că în cuprinsul motivelor de recurs nu se identifică vreo critică referitoare la încălcarea de către instanţa de revizuire a normelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., precum şi faptul că excepţia puterii lucrului judecat prevăzută de art. 166 C. proc. civ., la care se face trimitere, este o excepţie de fond.

În speţă, prin hotărârea ce face obiect al analizei în recurs a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. şi A., curtea de apel reţinând că nu sunt întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. întrucât, pe de o parte, obiectul celor două judecăţi finalizate cu pronunţarea hotărârilor pretins contradictorii este diferit - prima hotărâre (sentinţa civilă nr. 4411 din 8 septembrie 2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca) a fost pronunţată într-o contestaţie la executare având ca obiect constatarea perimării executării silite şi anularea formelor de executare, iar cea de a doua hotărâre (decizia civilă nr. 63/R din 7 iunie 2022 a Tribunalului Cluj) a fost pronunţată într-o cauză având ca obiect întoarcerea executării silite, iar pe de altă parte, s-a reţinut că în procesul finalizat cu pronunţarea hotărârii pretins potrivnice, a cărei anulare s-a solicitat, a fost invocată şi s-a analizat autoritatea de lucru judecat decurgând din sentinţa civilă nr. 4411 din 8 septembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca.

Într-o primă critică, recurenţii-revizuenţi au arătat că hotărârea instanţei de revizuire a fost dată cu încălcarea normelor procedurale prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ., instanţa de apel reţinând, în mod greşit, că judecăţile finalizate cu pronunţarea hotărârilor reclamate ca fiind contradictorii nu ar avea acelaşi obiect, interpretând eronat ceea ce se înţelege prin noţiunea "una şi aceeaşi pricină". În argumentarea acestei critici, recurenţii fac trimitere la existenţa unei identităţi parţiale de obiect între hotărârea pronunţată în contestaţia la executare şi chestiunea incidentală – excepţia autorităţii de lucru judecat – invocată în dosarul având ca obiect întoarcere la executare.

După prezentarea unor aspecte de ordin teoretic legate de posibilitatea existenţei unei identităţi de obiect, nu doar între două capete de cerere principale, ci şi între obiectul unei cereri principale şi obiectul unei cereri incidentale sau al unei excepţii, recurenţii conchid subliniind faptul că prin cererea de revizuire au criticat partea din decizia revizuită cu privire la care au solicitat să se constate că încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv "soluţia pe care Tribunalul a dat-o cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, prin care s-a produs efectul contrarietăţii faţă de hotărârea definitivă pronunţată anterior în procedura contestaţiei la executare".

Se constată că, astfel cum a fost formulată cererea de recurs, susţinerile recurenţilor-revizuenţi îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate a deciziei nr. 63/R din 7 iunie 2022, vizând modul în care Tribunalul Cluj a apreciat cu privire la autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin sentinţa nr. 411 din 8 septembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, recurenţii fiind nemulţumiţi de soluţia pe care instanţa a pronunţat-o cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat.

Or, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, şi nu de reformare, nu se poate exercita un control judiciar asupra modalităţii în care o altă instanţă s-a pronunţat cu privire la chestiunea autorităţii de lucru judecat.

Decizia nr. 312/2017 pronunţată de Curtea Constituţională, la care recurenţii-revizuenţi fac trimitere în cererea de recurs, vizează soluţionarea chestiunii legate de autoritatea de lucru judecat, aspect asupra căruia instanţa de revizuire nu s-a pronunţat.

În cauză, Curtea de Apel Cluj a constatat doar că în considerentele deciziei revizuite s-au invocat şi s-au analizat efectele autorităţii de lucru judecat decurgând din sentinţa nr. 4411 din 8 septembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, astfel încât nu este îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac – aceea ca în procesul finalizat prin pronunţarea hotărârii pretins potrivnice să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat.

Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci, după constatarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor irevocabile prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestui principiu.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni" (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prevede că revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate". Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă, astfel cum s-a arătat, instituţia autorităţii de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară.

În acest sens, tripla identitate - condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire - trebuie analizată în raport cu dispoziţiile art. 1201 C. civ., conform căruia "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".

Contrar susţinerilor recurenţilor-revizuenţi, într-o legală interpretare a noţiunii de "una şi aceeaşi pricină", instanţa de revizuire a reţinut că primul litigiu a avut ca obiect o contestaţie la executare – prin care s-a solicitat constatarea perimării executării silite şi anularea formelor de executare, iar obiectul celui de-al doilea dosar a fost întoarcerea executării silite. Cum obiectul celor două judecăţi finalizate cu pronunţarea hotărârilor pretins potrivnice este diferit, instanţa a concluzionat că nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Faţă de cele expuse, se constată că este nefondată critica formulată de recurenţii-revizuenţi vizând faptul că instanţa de revizuire ar fi aplicat/interpretat în mod greşit ceea ce se înţelege prin noţiunea "în una şi aceeaşi pricină", susţinută de recurenţi prin existenţa unei identităţi parţiale de obiect între cauzele în care s-au pronunţat hotărârile pretins potrivnice, susţinere ce face trimitere, în fapt, la soluţia pronunţată cu privire la autoritatea de lucru judecat.

Al doilea motiv de recurs face referire la faptul că instanţa de revizuire ar fi apreciat greşit că, pentru admisibilitatea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se impune verificarea unei condiţii nescrise, respectiv aceea ca în procesul finalizat prin pronunţarea hotărârii pretins potrivnice să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Critica este nefondată.

Astfel cum anterior s-a argumentat, suportul unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl constituie respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, astfel încât, pentru a se statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire axată pe un atare temei de drept trebuie verificată îndeplinirea anumitor condiţii ce decurg din interpretarea coroborată a prevederilor legale incidente în cauză (ce fac trimitere la tripla identitate de părţi, obiect şi cauză). Raţiunea verificării îndeplinirii acestor condiţii o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Condiţia ca excepţia autorităţii de lucru judecat să nu fi fost invocată şi soluţionată în cel de-al doilea litigiu, deşi nu este expres prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., rezultă din interpretarea acestui text prin raportare la regulile care guvernează autoritatea de lucru judecat, o hotărâre irevocabilă neputând fi cenzurată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei soluţiei date cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, această soluţie beneficiind la rândul său de autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părţii nemulţumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiei pronunţate. Necesitatea îndeplinirii acestei condiţii de admisibilitate a revizuirii este recunoscută în mod constant în literatura de specialitate şi în practica judiciară, neexistând vreo controversă care să justifice o abordare diferită a acestei chestiuni de drept.

Aşadar, cum în mod legal a reţinut instanţa de revizuire, una dintre condiţiile impuse pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiţii, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeaşi excepţie, deoarece, de data aceasta, se opune însăşi autoritatea de lucru judecat rezultată din hotărârea prin care s-a examinat în cadrul celui de-al doilea proces excepţia puterii de lucru judecat. Un argument în plus pentru existenţa acestei condiţii este dat şi de considerentul că, dacă revizuirea ar fi admisibilă, ar însemna ca instanţa sesizată cu soluţionarea cererii de revizuire să nu se limiteze doar la anularea celei din urmă hotărâri, ci să examineze şi modul de rezolvare a excepţiei autorităţii de lucru judecat, exercitând astfel un control judiciar ce nu se poate realiza prin intermediul revizuirii.

Având în vedere toate aceste aspecte, se constată că, în legala aplicare a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa de revizuire a reţinut că prin decizia civilă nr. 63/R din 7 iunie 2022 pronunţată de Tribunalul Cluj a fost analizată problema autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 411 din 8 septembrie 2020 pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca, astfel încât nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a revizuirii ce impune ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs nu sunt fondate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii, invocată de intimata C. S.A..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 279/R din 20 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2023.