Recurs against suspension of revision proceedings declared inadmissible; unconstitutionality challenge rejected for lack of relevance

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra cauzei, constată următoarele:

1. Hotărârea care formează obiectul recursului:

Prin încheierea din 15 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a menţinut măsura suspendării judecării cererii de revizuire formulate de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 373 din 6 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, măsură dispusă prin încheierea de la termenul din 23 septembrie 2020.

2. Calea de atac exercitată:

Împotriva încheierii din 15 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019, revizuenţii A. şi B. au declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, revizuenţii au susţinut că art. 135 alin. (1) din C. pen. instituie în fapt, prin omisiune, imunitate de jurisdicţie penală pentru stat şi autorităţi publice, care sunt scutite de răspundere juridică penală pentru săvârşirea de infracţiuni, spre deosebire de persoanele juridice de drept privat.

3. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 decembrie 2022, sub dosar nr. x/2019, stabilindu-se prin repartizare aleatorie termen de judecată la 19 ianuarie 2023, completul nr. 5.

La acest termen de judecată, recurenţii-revizuenţi au depus cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. pen. şi un înscris denumit "excepţie de nestatalitate", iar instanţa a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Asupra "excepţiei de nestatalitate", Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurenţii-revizuenţi sub această denumire nu se circumscriu unei excepţii de procedură civilă de natură a fi supusă analizei instanţei de recurs.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. pen., invocată de recurenţii-revizuenţi A. şi B., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, ce are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Ca atare, instanţa este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.

Aşadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei - de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate - este limitată de dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, printre care şi cea referitoare la existenţa unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza dedusă judecăţii.

În cauză, recurenţii-revizuenţi au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. pen.

Se constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în faţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de recurs formulate împotriva încheierii din 15 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care a fost menţinută măsura suspendării unei cereri de revizuire, iar textul legal pretins a fi neconstituţional, ce face referire la prevederi din C. pen., nu are legătură cu obiectul dedus judecăţii prin cererea de recurs, astfel încât să devină admisibilă sesizarea Curţii Constituţionale.

Constatând că nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aceea ca dispoziţia legală criticată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte urmează a respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. pen., invocată de recurenţii-revizuenţi A. şi B..

Cu privire la cererea de recurs, analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., "asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs".

Textul legal enunţat stipulează, aşadar, că încheierea de suspendare poate fi atacată cu recurs, în mod separat, cu excepţia celei pronunţate în recurs.

Prin decizia nr. 1019/2008 a Curţii Constituţionale s-a constatat conformitatea prevederilor art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. cu normele constituţionale, reţinându-se că, potrivit art. 282 alin. (2) şi art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeaşi cale de atac ca şi împotriva hotărârii pronunţate pe fondul cauzei.

Înalta Curte constată că obiectul recursului este reprezentat de încheierea din 15 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, prin care Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a menţinut măsura dispusă prin încheierea din 23 septembrie 2020 de suspendare a judecării cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 373 R din 6 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, hotărâre prin care aceeaşi instanţă a respins contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 406 din 7 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2012, în soluţionarea unui recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri irevocabile, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

Totodată, conform art. 328 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior redate reiese că, fiind pronunţată în recurs, decizia nr. 406 din 7 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este irevocabilă, în temeiul art. 328 alin. (1) C. proc. civ., acest caracter fiind dobândit şi de decizia nr. 373 din 6 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

Aplicând acelaşi raţionament, rezultă că încheierea din 15 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019 este irevocabilă, fiind incidentă ipoteza prevăzută de art. 2441 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care reglementează o situaţie de excepţie, în sensul că nu sunt supuse recursului încheierile prin care se dispune asupra suspendării judecării procesului, pronunţate în etapa procesuală a recursului.

Principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de dispoziţiile art. 129 din Constituţie, presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

De altfel, prin decizia nr. 401 din 24 februarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii B. şi A. împotriva aceleiaşi încheieri.

Aşadar, chiar neprevăzută de lege, calea de atac a recursului a fost promovată anterior, fiind respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, faţă de caracterul irevocabil al hotărârii atacate, având în vedere dispoziţiile art. 2441 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul declarat de revizuenţi împotriva încheierii din 15 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019 urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge "excepţia de nestatalitate", invocată de recurenţii-revizuenţi A. şi B..

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. pen., invocată de recurenţii-revizuenţi A. şi B..

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare, la Completul de 5 judecători.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva încheierii din 15 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2023.