Competence for execution objection: exclusive jurisdiction of the court that authorized enforcement despite debtor’s factual residence change
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by affirming the competence of the Drobeta-Turnu Severin Court, thereby allowing that court to adjudicate the defendant's execution objection. The dispute arose from a negative jurisdictional conflict where the Sector 6 Bucharest Court declined jurisdiction on the basis that the debtor's registered domicile was in Mehedinți County, while the Drobeta-Turnu Severin Court claimed competence, noting the debtor's factual residence in Bucharest was known to the creditor and executor. The Court held that under Articles 714(1) and 651(1)-(3) of the Code of Civil Procedure, the execution objection must be filed with the execution court, which is exclusively determined by the debtor's domicile at the time of initiating enforcement; crucially, the Court emphasized the principle of the unity of the execution court established by Decision No. 20/2021, ruling that once the execution was authorized by a specific court, that same court retains exclusive competence for all subsequent incidents, including the objection, regardless of the debtor's factual residence elsewhere.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ; Competence for execution objection: exclusive jurisdiction of the court that authorized enforcement despite debtor’s factual residence change: Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 3 mai 2023
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la data de 17.05.2022, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.A (fosta C.), a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornită în dosarul nr. x/2022 de B.E.J. "D.", solicitând anularea somaţiei, a încheierii din data de 27.04.2022, a tuturor actelor de executare silită, a încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită, precum şi întoarcerea executării silite.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 7291/17.10.2022, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
A reţinut instanţa atât incidenţa art. 651 C. proc. civ., dispoziţie ce vizează strict domiciliul debitorului, nu şi reşedinţa acestuia, norma fiind de strictă interpretare, cât şi faptul că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în judeţul Mehedinţi, municipiul Drobeta Turnu Severin, astfel cum rezultă din cuprinsul cărţii de identitate, ataşată la dosar.
2.2. Învestită prin declinare, prin sentinţa nr. 4724/8.12.2022, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin a analizat prevederile art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. şi a reţinut că la data sesizării organului de executare, contestatorul avea reşedinţa în Municipiul Bucureşti.
Noţiunea de "domiciliu" menţionată în art. 651 C. proc. civ. are semnificaţia domiciliului debitorului menţionat în cartea de identitate, chiar în situaţia în care acesta nu corespunde locuinţei principale de fapt, cu excepţia situaţiei în care aceasta a fost cunoscută prin alte mijloace creditorului (sarcina probei revenind debitorului) situaţie în care domiciliul are semnificaţia locuinţei principale de fapt a debitorului, opinie ce a fost exprimată în unanimitate şi la Întâlnirea preşedinţilor secţiilor civile ale ÎCCJ şi curţilor de apel/26-27 mai 2022, Craiova.
În speţă, instanţa a reţinut situaţia de excepţie, arătată anterior, întrucât reşedinţa contestatorului era cunoscută atât creditorului, cât şi executorului, deoarece în contractul de credit era menţionat faptul că adresa curentă a debitorului este în Sector 6, Bucureşti, iar din interogarea DEPABD efectuat de executor, reieşea că de aproximativ 6 ani, acesta are stabilită reşedinţa în Sector 6 Bucureşti, perioadă de timp ce nu poate conduce la concluzia unei situaţii temporare.
Totodată, instanţa a subliniat că Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021 şi Decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din data de 10 februarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au aplicabilitate în prezenta cauză.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, pentru următoarele argumente:
Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă priveşte contestaţia la executarea silită formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata B. S.A.., solicitând anularea actelor de executare silită ce fac obiectul dosarului de executare silită nr. x/2022 aflat pe rolul B.E.J. "D.".
Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.
Contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, astfel cum stipulează prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., iar instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Rezultă că în cazul contestaţiei la executare, competenţa este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. Astfel, sub aspectul criteriului teritorial, competenţa instanţei de executare este una exclusivă, fiind reglementată prin norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga.
Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii s-a stabilit, în considerarea principiului unicităţii instanţei de executare, că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată drept instanţă de executare de către legiuitor.
Din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.
În cauză, încuviinţarea executării silite a fost dispusă prin încheierea nr. 1759 din 26 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2022
Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, instanţa care a încuviinţat executarea are calitatea de instanţă de executare pe întreaga durată a procedurii execuţionale, astfel încât, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.
Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 1759 din 26 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2022, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, ca instanţă de executare.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.