Debtor's Official Domicile Controls Enforcement Venue; Negative Jurisdictional Conflict Resolved for Botoșani Court

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul secţiei a II-a civile, contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Iaşi sub nr. x/06.07.2022, aşa cum a fost precizată ulterior, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, contestaţie la executare privind procesul-verbal de sechestru întocmit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Iaşi în dosarul de executare silită nr. x/2020, solicitând anularea actului de executare anterior menţionat.

Prin sentinţa civilă nr. 622/20.07.2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Iaşi şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Botoşani, aceasta fiind judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială domiciliază debitorul contestator.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3223 din 13.09.2022, Judecătoria Botoşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Iaşi, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Botoşani a reţinut, în esenţă, că de la momentul introducerii cererii şi până în prezent, pârâtul este încarcerat în Penitenciarul Iaşi, se poate considera că acesta locuieşte efectiv în circumscripţia Judecătoriei Iaşi, aceasta fiind instanţa în circumscripţia căreia se afla domiciliul contestatorului debitor la data introducerii cererii de executare silită împotriva sa.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Iaşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 12377 din 24.11.2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, în speţă, la stabilirea instanţei de executare se are în vedere în primul rând domiciliul debitorului la data începerii executării silite, în sens de domiciliu legal, nu în sens de "locuinţă" sau "reşedinţă", astfel că, în prezenta cauză, competenţa de judecare teritorială exclusivă a contestaţiei la executare silită formulată de către contestator aparţine Judecătoriei Botoşani, instanţa de la domiciliul contestatorului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru întocmit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Iaşi în dosarul de executare silită nr. x/2020.

Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 87 C. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei - de la momentul introducerii cererii şi până în prezent, debitorul contestator este încarcerat în Penitenciarul Iaşi - respectiv în funcţie de domiciliul debitorului contestator sau locul de detenţie al acestuia.

Conform art. art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar potrivit art. 651 alin. (1), prima teză, din acelaşi cod, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.", incidenţa în speţă a textelor legale menţionate fiind reţinută de ambele instanţe aflate în conflict.

În ceea ce priveşte domiciliul persoanei fizice, Înalta Curte reţine că este un atribut de identificare al acesteia, noţiunea "domiciliu" fiind definită în art. 87 C. civ., în sensul că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală." Dacă o persoană are mai multe locuinţe statornice, atunci numai una dintre acestea are valoarea juridică a domiciliului, anume cea principală.

În doctrina şi în practica judiciară s-a reţinut constant că "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv".

Astfel, se consacră noţiunea domiciliului ca situaţie de fapt, susceptibilă de a fi dovedită prin orice mijloc de probă, iar nu ideea de domiciliu, ca noţiune juridică.

Scopul regulii generale în materia competenţei teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuinţa efectivă a părţii, deoarece i-ar putea fi îngreunat exerciţiul drepturilor sale procedurale.

Domiciliul persoanei fizice, conform regulilor procesuale civile referitoare la stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a unei cereri de chemare în judecată, se identifică cu domiciliul în fapt al acesteia, scopul normelor care guvernează procesul civil fiind în sensul asigurării cunoaşterii de către parte a existenţei procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cadrul acestuia.

Însă raţiunile pentru care legiuitorul a legat competenţa teritorială a instanţelor de executare de adresa de domiciliu sau de reşedinţa debitorului, privesc o mai bună administrare a probelor, respectiv faptul că, de cele mai multe ori, bunurile pe care debitorul le deţine, se regăsesc la locul unde acesta îşi are locuinţa stabilă, respectiv domiciliul.

Noţiunea de "domiciliu" care interesează regulile procedurii civile în general şi, implicit, competenţa de soluţionare a cererii pendinte, în particular, nu corespunde unei interpretări stricto sensu, ci aceasta poate fi asimilată şi unei situaţii de fapt, relevate de înscrisuri apte a proba această împrejurare de fapt, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia. Or, în cauza de faţă, numai stabilirea în favoarea instanţei în care reclamantul îşi are domciliul, conform evidenţelor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, poate răspunde acestor deziderate. Proximitatea domiciliului din cuprinsul evidenţelor oficiale al debitorului faţă de instanţa de executare îi facilitează acestuia accesul efectiv la justiţie, iar măsurile de executare silită faţă de bunurile mobile/imobile se pot derula mai eficient.

Prin urmare, având în vedere menţiunile din cuprinsul evidenţelor oficiale, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Botoşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2023.