Nullity of transaction contract: refusal to assess non-existence of object as distinct nullity ground after claim modification deadline
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the claimant, upholding the lower courts' decisions which rejected the action and ordered the claimant to pay 4,760 RON and 4,420.77 RON in court costs to the defendants. The case involved a claim for the absolute nullity of a notarized transaction contract, where the plaintiffs alleged the object of the contract did not exist physically or in value, while also invoking fictitious price, lack of cause, and fraud on the law. The decisive legal basis was the procedural principle that the judge is not bound to apply a new legal qualification (non-existence of the object) ex officio if the plaintiff has expressly limited the litigation to specific grounds of nullity, and that subsequent attempts to introduce this new ground constituted an inadmissible additional request under the statute of limitations for modifying claims (Art. 204 of the Code of Civil Procedure), thereby validating the lower courts' refusal to examine that specific nullity ground.
Legislator headnote
AI generatedart. 2267 C. civ, art. 1238 alin. (2) C. civ, art. 1237 C. civ, art. 1266 alin. (2) C. civ, art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 488 C. proc. civ; Nullity of transaction contract: refusal to assess non-existence of object as distinct nullity ground after claim modification deadline: Reclamanţii au depus precizări privind temeiul de drept al acţiunii, sens în care arată că au indicat, în motivarea acţiunii, art. 1236 pct. 1 şi 2 C. civ. şi au precizat lipsa cauzei, respectiv cauză ilicită, care potrivit art. 1238 alin. (2) C. civ. atrage nulitatea absolută a contractului, în anumite condiţii. Totodată, susţin că au indicat art. 1237 C. civ., frauda la lege, cauza fiind ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 3 mai 2023
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, la data de 19.02.2020, sub dosarul nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii C., D., E. şi F. pentru ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a contractului de tranzacţie încheiat între pârâţi şi autentificat sub nr. x/08.08.2018 de către Societatea Profesională Notarială G. şi să se dispună obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1665, art. 1235-1238, art. 1250, art. 2273, art. 2267 C. civ.
Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia netimbrării sau a insuficientei timbrări, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi excepţia lipsei de interes, iar pe fond au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanţii au depus precizări privind temeiul de drept al acţiunii, sens în care arată că au indicat, în motivarea acţiunii, art. 1236 pct. 1 şi 2 C. civ. şi au precizat lipsa cauzei, respectiv cauză ilicită, care potrivit art. 1238 alin. (2) C. civ. atrage nulitatea absolută a contractului, în anumite condiţii. Totodată, susţin că au indicat art. 1237 C. civ., frauda la lege, cauza fiind ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.
De asemenea, au făcut referire la lipsa obiectului, invocând at. 1225 alin. (2) şi art. 1226 alin. (2), dar şi art. 2273, art. 1250, art. 1247, art. 2268 teza a II a C. civ.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Brăila
Prin sentinţa civilă nr. 498/14.06.2021, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes invocată de către pârâţi, a respins ca rămasă fără obiect excepţia lipsei calităţii procesual active în referire la cererea care are ca obiect anularea contractului pentru lipsa cauzei şi a respins excepţia lipsei calităţii procesual active în referire la cererea care are ca obiect anularea contractului pentru fraudă la lege. De asemenea, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesual active în referire la cererea care are ca obiect anularea contractului ca urmare a preţului fictiv.
Totodată, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii C., D., E. şi F..
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi
Prin decizia nr. 218/A din 13 decembrie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 498/14.06.2021 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă şi a obligat pe reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON, către intimaţi.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 218/A/13.12.2021 a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că prin cererea de chemare în judecată a menţionat faptul că obiectul tranzactiei a cărei anulare a solicitat-o nu există "nici valoric, nici fizic", cel puţin la nivelul sumelor înscrise în tranzacţia în discuţie şi că suma menţionată a fost stabilită doar pentru determinarea cuantumului valoric al titlului executoriu ce urma a fi folosit de "vânzători", fără a fi avută în vedere valoarea reală a îmbunătăţirilor.
Pe cale de consecinţă, chiar dacă, iniţial, nu au indicat şi temeiul de drept al solicitărilor din cererea de chemare în judecată, instanţa de fond şi instanţa de apel aveau posibilitatea legală de a analiza, din oficiu, incidenţa art. 1255 alin. (2) şi art. 1266 alin. (2) C. civ., faţă de situaţia de fapt descrisă de către reclamanţi.
În raport de aceste considerente, instanţele de fond au reţinut eronat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 204 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., sens în care invocă practica judiciară a ÎCCJ- Secţia civilă şi de proprietate intelectuală (respectiv, Decizia nr. 64/12.01.2011).
Contrar analizei instanţei de apel, recurentul arată că nu a invocat simulaţia, ca instituţie a dreptului civil (art. 1289-1294 C. civ.), ci a arătat doar că tranzacţia a cărei anulare a fost solicitată echivalează, în ceea ce priveşte efectele acesteia, cu un contract de vânzare-cumparare a proprietăţilor deţinute de pârâtul C., prin procedura executării silite, pentru a evita înscrierile din CF Braila, privind existenţa celor 2 litigii aflate pe rolul instanţelor de judecată, litigii care ar fi generat asumarea riscului cumpărării de către cei în cauză.
În acest context, recurentul arată că este evidentă intenţia părţilor de preconstituire a unui act juridic (tranzacţie) care să le permită evitarea riscului anulării unui eventual act de vânzare-cumparare, în ipoteza soluţionării dosarului nr. x/2018 si dosarului nr. x/2018, în favoarea reclamantului. Această intenţie a părţilor este dovedită prin probele administrate în cauză, precum şi de împrejurarea că pârâtul C. nu a solicitat sumele la care ar fi fost îndreptăţit (în calitate de coproprietar al moştenirii familiei autorului H., precum şi valoarea îmbunătăţirilor pe care le-a efectuat la imobilul situat în Brăila, Calea x sau suma de 75.000 RON din dosarul nr. x/2020), însă şi-a exprimat acordul cu privire la clauza penală de 200.000 RON.
În concluzie, faţă de motivele de casare invocate, solicită admiterea recursului.
5. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimaţii-pârâţi D., E. şi F. au invocat excepţia netimbrării, respectiv a insuficientei timbrări a cererii de recurs arătând că solicită anularea cererii în ipoteza în care recurentul nu face dovada achitării taxei de timbru în acord cu prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 şi motivele de recurs indicate în cerere. Totodată, intimaţii-pârâţi au invocat excepţia nulităţii recursului întrucât argumentele din cuprinsul memoriului de recurs nu s-ar încadra în motivele de casare indicate şi nu pot fi identificate critici de nelegalitate ale hotărârii atacate. De asemenea, intimaţii-pârâţi au solicitat respingerea recursului ca nefondat având în vedere că instanţele au analizat susţinerile reclamanţilor astfel cum au fost deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată şi au aplicat în mod corect sancţiunea reglementată de art. 204 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. cu privire la precizările reclamanţilor din 3.09.2020, respectiv susţinerile din primul motiv de apel. Totodată, intimaţii arată că argumentele privind preţul fictiv sau derizoriu au intrat în puterea lucrului judecat, dezlegarea instanţei de fond nefiind atacată cu apel, iar motivele privind îmbunătăţirile aduse imobilului situat în Brăila, str. x şi nr. 37, privind lipsa cauzei şi, respectiv, frauda la lege prevăzută de art. 1237 C. civ. au fost analizate judicios de către instanţa de apel.
Intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii părţii sau a reprezentantului recurentului întrucât semnătura aplicată pe cererea de recurs nu corespunde semnăturii olografe ce se regăseşte pe cererea de chemare în judecată. De asemenea, intimatul-pârât invocă excepţia nulităţii recursului întrucât argumentele din cuprinsul cererii nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., sens în care menţionează că prin recursul promovat nu se formulează critici cu privire la hotărârea recurată, ci se reiau, partial, motivele expuse în cererea de apel. Pe fond, solicită respingerea căii de atac. În esenţă, intimatul arată că prin raportul de expertiză întocmit în cauză au fost identificate îmbunătăţiri ce au făcut obiectul tranzacţiei contestate, fapt ce dovedeşte existenţa obiectului convenţiei. Totodată, intimatul susţine că intenţia de a frauda nu a fost dovedită în cauză, iar apărările privind valorificarea fie în natură, fie valoric sunt de natură a induce în eroare instanţa, în contextul în care reclamantul a solicitat doar valorificarea în natură, iar cererile ce fac obiectul dosarului nr. x/2018 şi y/2018 au fost respinse ca nefondate de Judecătoria Giurgiu.
La data de 2 mai 2023, intimata-reclamantă I. a transmis la dosar cererea intitulată "recurs" prin care indică motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 şi solicită admiterea recursului reclamantului, cerere asupra căreia instanţa de recurs a dispus la termenul de dezbatere a recursului, apreciind că nu poate legal învesti instanţa faţă de circumstanţele în care aceasta a fost formulată.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În privinţa recursului declarat de reclamantul A., Înalta Curte reţine că prin întâmpinările intimaţilor pârâţi s-a solicitat aplicarea sancţiunii nulităţii în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi de împrejurarea că acesta, deşi întemeiat formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., nu dezvoltă critici care să se circumscrie motivelor legale de recurs indicate ci, prin conţinutul său, readucerea în discuţie împrejurări de fapt ale cauzei ori aspecte rezultate din probatorii, ceea ce relevă o contestare asupra temeiniciei soluţiei instanţei de apel care este necenzurabilă în recurs în această privinţă.
Înalta Curte reţine că apărările intimaţilor pârâţi sunt parţial îndreptăţite dat fiind că deşi indică drept temei al recursului dispoziţia din cuprinsul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. – care se referă la ipoteza "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" – recursul nu dezvoltă critici care să ilustreze acest caz de casare în legătură cu hotărârea atacată.
Deşi cu prilejul dezbaterii recursului, recurentul, prin apărătorul său, a invocat argumente de nelegalitate a hotărârii atacate care se circumscriu acestui caz de casare – prin afirmaţia ce a pretins că decizia din apel nu ar conţine considerente proprii, ci doar le-ar fi preluat pe cele ale hotărârii de primă instanţă – Înalta Curte reţine că o complinire a motivelor de recurs, dincolo de momentul epuizării termenului de declarare a recursului, nu e posibilă date fiind limitele sub acest aspect impuse prin dispoziţiile corelate ale art. 486 alin. (1) lit. d), 485 şi 487 din C. proc. civ., din cuprinsul cărora rezultă că recursul se va motiva prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care însă trebuie formulat/depus într-un termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În egală măsură, aşa cum se va detalia cu prilejul examinării recursului, acesta nu critică un caz de încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material – cu trimitere la acele norme ce au dat temeiul juridic al cererii deduse judecăţii şi care au fost avute în vedere de instanţe la soluţionarea cauzei pe fond – pentru a se putea reţine incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. indicat ca cel de-al doilea motiv de casare a hotărârii atacate.
Cu toate acestea, sancţiunea nulităţii nu va fi reţinută cât timp principalul motiv al recursului a criticat refuzul instanţelor de a cerceta motivul de nulitate a tranzacţiei constând în inexistenţa (fizică şi valorică) a obiectului acesteia justificat de incidenţa dispoziţiilor art. 204 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., motiv ce permite o evaluare a legalităţii hotărârii instanţei de apel în raport de motivul legal prevăzut prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. respectiv când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Astfel fiind, cât timp criticile susţinute prin memoriul de recurs permit o reîncadrare în unul din cazurile limitativ prevăzute în cuprinsul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în speţă cel de la pct. 5 al articolului indicat, sancţiunea nulităţii pentru nemotivarea recursului nu va putea fi reţinută.
Examinând pe fond recursul formulat, în limitele şi cu precizările mai sus arătate, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestuia.
Astfel, principala critică a recursului a susţinut că, deşi prin cererea introductivă de instanţă reclamanţii au afirmat că obiectul tranzacţiei a cărei anulare au solicitat-o nu există valoric şi nici fizic, cel puţin la nivelul sumelor înscrise în tranzacţie, fără să dea o calificare juridică adecvată cererii (pornind de la această afirmaţie) cu trimitere la prevederile art. 1225 alin. (2) şi 1226 alin. (2) C. civ., instanţele de fond ar fi refuzat să cerceteze pricina (şi) sub motivul de nulitate vizând lipsa obiectului convenţiei.
Pornind de la acest aspect, recurenţii au criticat o greşită justificare a refuzului instanţelor cu trimitere la dispoziţiile art. 204 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Critica de nelegalitate nu poate fi primită în condiţiile în care se reţine că reclamanţii au dedus judecăţii o cerere în constatarea nulităţii absolute a contractului de tranzacţie autentificat sub nr. x/08.08.2018 încheiat între pârâţi, pentru preţ fictiv (art. 1665 pct. 1 C. civ.), lipsa cauzei (art. 1236 pct. 1 şi 2 C. civ.) şi fraudă la lege (art. 1237), evaluarea în fond a motivelor de nulitate de către instanţe fiind realizată doar în privinţa ultimelor două cauze de nulitate absolută, în timp ce, în legătură cu fictivitatea preţului, ce implică o sancţiune a nulităţii relative în acord cu prevederile art. 1665 alin. (1) C. civ., cererea a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Este real că cererea introductivă de instanţă conţinea susţinerea reclamanţilor prin care aceştia invocau faptul că, la momentul anului 2018, obiectul înscris în tranzacţia a cărei anulare se solicită nu mai exista (fie valoric, fie fizic), numai că această afirmaţie susţinea argumentarea lor privitoare la caracterul fictiv al preţului, la frauda la lege şi cauza ilicită a tranzacţiei, ca act juridic încheiat nu pentru a asigura un transfer al dreptului de proprietate asupra cumpărătorului în schimbul preţului ce urma a fi plătit de acesta, ci - potrivit reclamanţilor - pentru a obţine un titlu executoriu notarial necesar executării silite a cumpărătorului cu privire la imobilele proprietatea sa, cu scopul vădit al eludării interdicţiei de înstrăinare instituită în cartea funciară a imobilelor.
Fiind vorba despre o afirmaţie susceptibilă de mai multe interpretări/calificări juridice, dar care, în acelaşi timp, era deplin integrată cauzelor de nulitate a actului juridic indicate de reclamanţi inclusiv cu trimitere la dispoziţiile legale corelative (preţ fictiv, fraudă la lege, cauză ilicită), a căror justificare aceasta o oferea, nu se poate reţine că în prezenţa sa, instanţele era ţinute de a-i da din oficiu şi o altă încadrare juridică în raport de dispoziţiile art. 1225 alin. (2) şi 1226 alin. (2) C. civ., pentru a cerceta, în plus, o altă cauză de nevalabilitate a actului juridic contestat în afara celor indicate expres de reclamanţi, constând în lipsa/inexistenţa obiectului tranzacţiei, aşa cum fără temei se pretinde prin recurs.
Potrivit legii (art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.), judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii atunci când părţile le-au dat o altă denumire, de principiu una greşită prin raportare la contextul cauzei ori la normele de drept incidente; cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic atunci când părţile au stabilit expres calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile deoarece, în conformitate cu art. 9 din C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.
Totodată, afirmaţia la care trimit recurenţii, regăsită în motivarea în fapt a cererii introductive de instanţă şi de natură să fundamenteze cauzele de nulitate a tranzacţiei autentificate sub nr. x/8.08.2018 (preţ fictiv, fraudă la lege, cauză ilicită) nu îndreptăţeşte calificarea cererii depusă de aceştia la dosarul de primă instanţă la data de 3.09.2020 (prin care au invocat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 1225 alin. (2) şi art. 1226 alin. (2) C. civ.) ca fiind o simplă explicitare a cererii iniţiale, fiind corectă aprecierea instanţei de apel că aceasta constituie o veritabilă cerere adiţională în sensul art. 30 alin. (5) C. proc. civ., prin care s-au invocat motive noi, distincte de cele iniţiale, de nulitate a tranzacţiei pârâţilor pentru lipsa obiectului valoric sau fizic al acesteia.
Fiind vorba de cauze de nulitate noi (pentru lipsa obiectului convenţiei) neinvocate prin cererea introductivă, arătate însă printr-o cerere administrată în cauză la cel de-al patrulea termen de judecată, s-a reţinut corect aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 204 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în sensul decăderii reclamanţilor din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, având în vedere opoziţia manifestată de pârâţi.
Nu se poate, aşadar, reţine existenta unui refuz nejustificat al instanţelor de fond de a cerceta cauza şi sub aspectul lipsei obiectului actului juridic atacat, după cum nefondat se critică prin recurs, nefiind dat în speţă cazul de casare sancţionat prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv când prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Separat de caracterul său nefondat, lipsa de consistenţă a criticii este relevată şi de împrejurarea că, deşi nu s-au considerat învestite cu cercetarea motivului de nulitate a tranzacţiei constând în lipsa obiectului său (valoric şi fizic), instanţele de fond au stabilit, cu prilejul evaluării celorlalte motive de nulitate a actului juridic atacat, că îmbunătăţirile au existat la data încheierii contractului de tranzacţie, fiind identificate prin raportul de expertiză tehnică judiciară care a stabilit valoarea acestora, fără uzură la suma de 324.7852 RON, iar cu uzură, la suma 215.572 RON, inclusiv expertul parte desemnat de reclamanţi cuantificând valoarea acestor îmbunătăţiri la o sumă de 160.091 RON.
Conştienţi de modul în care această situaţie de fapt a litigiului influenţează motivul de nulitate constând în lipsa obiectului tranzacţiei, recurenţii afirmă însă că soluţia instanţei de apel ar fi nelegală indiferent dacă analiza solicitării lor ar conduce sau nu la o soluţie diferită asupra litigiului, ceea ce denotă şi caracterul pur formal al criticii acestora.
Susţinerea recurenţilor potrivit căreia, deşi nu au invocat simulaţia ca instituţie de drept civil, totuşi au fost judecaţi şi pe acest temei, este fără legătură cu realitatea cauzei, instanţa de apel reţinând contrariul, anume că, deşi prin cererea de apel reclamanţii şi-ar fi explicat construcţia juridică inclusiv cu trimitere la caracterul simulat al tranzacţiei care ar ascunde un act secret de vânzare-cumpărare, cercetarea simulaţiei nu s-a realizat deoarece nu a fost invocată prin cererea de chemare în judecată.
Celelalte susţineri ale memoriului de recurs, care sunt formulate în legătură cu soluţia dată pe fondul raporturilor juridice litigioase, nu face decât – de o manieră improprie căii de atac formulate - să combată cu împrejurări de fapt concluzia instanţei de apel asupra cauzei, dedusă în urma administrării şi evaluării probatoriilor. Este cazul, spre exemplu, al invocării de către recurent a "evidentei intenţii a părţilor de preconstituire a unui act juridic (tranzacţie) care să le permită evitarea riscului anulării unui eventual act de vânzare-cumpărare", intenţie dovedită – potrivit acestuia – cu toate actele şi probele aflate la dosar (inclusiv prezumţiile deduse din împrejurările de fapt evocate prin recurs, respectiv îmbunătăţirile proprii realizate la imobilul din str. x şi pe care C. ar fi uitat să le deducă, acceptând, în schimb clauza penală de 200.000 de RON). Aceste afirmaţii sunt menite, în realitate, să infirme concluzia instanţei de apel care a fundamentat soluţia de respingere pe fond a cererii de chemare în judecată, respectiv nedovedirea unei înţelegeri frauduloase a pârâţilor pentru eludarea dispoziţiilor legale, şi, întrucât readuc în atenţie aspecte de fond ale cauzei, se reţine că evaluarea lor nu poate avea loc în calea de atac a recursului care, în acord cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună Înaltei Curţi examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii cu regulile de drept aplicabile.
Având în vedere toate aceste aspecte, pentru motivele arătate, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondat recursul declarat şi îl va respinge în consecinţă, urmând ca, în baza prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la solicitarea intimaţilor-pârţi, să-l oblige pe recurentul-reclamant, ca parte căzută în pretenţii, să plătească acestora cheltuilile de judecată aferente recursului, respectiv suma de 4.760 RON către intimatul C. (onorariu de avocat achitat cu înscrisurile depuse la filele x) şi suma de 4.420,77 RON către intimaţii D., E. şi F. (onorariu de avocat şi chletuieli de transport, achitate cu înscrisurile depuse la dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 218/A din 13 decembrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.760 RON, către intimatul C. şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.420,77 RON către intimaţii D., E. şi F..
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.