Competence conflict in loan rescission: alternative jurisdiction requires express contractual place of performance

Şedinţa publică din data de 2 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 8 iunie 2022, pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă, sub nr. x/2022, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună:

- desfiinţarea (rezoluţiunea) contractelor de împrumut de consumaţie intervenite între părţi şi repunerea părţilor în situaţia anterioară;

- obligarea pârâtului la plata de îndată sau într-un termen stabilit de instanţă a sumei de 62.610 RON reprezentând împrumut nerestituit, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculate la această sumă începând cu data de 13.04.2022, când pârâtul a fost pus în întârziere şi până la data plăţii efective a datoriei;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 19820 din 11 octombrie 2022, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate prin întâmpinare de către pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că art. 113 alin. (1) pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ., instituie o competenţă teritorială alternativă a instanţelor judecătoreşti în favoarea instanţei de la locul executării prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, respectiv în favoarea instanţei în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă. Cu toate acestea, a reţinut că nu este incident niciunul dintre cele două cazuri de competenţă teritorială alternativă, invocate de reclamant, prevăzute la art. 113 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, între părţi nu s-a întocmit un act scris în care să fie menţionat locul executării, iar în lipsa prevederii în contract a locului executării, nu se poate aprecia că este incident pct. 3 al art. 113 alin. (1) C. proc. civ.. De asemenea, în cauză nu este aplicabilă nici prevederea de la pct. 9 al aceluiaşi articol, în condiţiile în care aceasta se referă la litigiile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, or, reclamantul se întemeiază pe răspunderea civilă contractuală.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Zimnicea, secţia mixtă fond, prin sentinţa civilă nr. 98/2023 din 15 februarie 2023 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Timişoara; a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă; a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că deşi de principiu competentă să soluţioneze cererea reclamantului era Judecătoria Zimnicea, conform art. 107 C. proc. civ., faţă de obiectul acţiunii constată că sunt incidente şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prin care se stabileşte o competenţă teritorială alternativă în soluţionarea acestui tip de litigii, şi anume în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie se situează locul executării obligaţiei de plată. Cum din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că părţile nu au încheiat un contract scris şi implicit părţile nu au menţionat expres locul executării obligaţiei, devin incidente dispoziţiile art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ., potrivit cărora "obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plăţii", domiciliul reclamantului fiind în oraşul Timişoara, jud. Timiş.

Atunci când legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate, revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ., iar reclamantul a înţeles să sesizeze iniţial Judecătoria Timişoara.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea, secţia mixtă fond, în considerarea argumentelor ce succed:

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, prima instanţă reţinând aplicabilitatea regulii generale, în vreme ce a doua instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ., pentru a face astfel aplicabil cazul de competenţă alternativă reglementat de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Nu întotdeauna însă, reclamantul este ţinut de respectarea regulii generale în materia competenţei teritoriale, art. 116 C. proc. civ. arătând că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Art. 113 alin. (1) C. proc. civ. reglementează cazuri de competenţă alternativă, între instanţa competentă potrivit regulii generale şi instanţele menţionate pentru fiecare din ipotezele reglementate, punctul 3 oferind reclamantului posibilitatea de a sesiza instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

În cazul de faţă, deşi natura cererii de chemare în judecată, respectiv o acţiune în rezoluţiunea contractelor de împrumut şi obligarea la restituirea sumelor împrumutate, se circumscrie ipotezei reglementate de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., nu operează competenţa alternativă, nefiind întrunită cea de-a doua condiţie, având în vedere că părţile nu au prevăzut un loc pentru executarea obligaţiei.

Dispoziţiile art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ., care reprezintă norma de drept comun referitoare la locul plăţii, nu sunt de natură a antrena aplicarea art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., având în vedere că norma de drept procesual nu vizează în mod generic instanţa locului plăţii, ci se referă în mod expres la instanţa locului desemnat de părţi pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei. Astfel, interpretarea extensivă a art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în sensul că norma ar viza instanţa locului plăţii şi că ar fi aplicabile dispoziţiile art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ., echivalează cu o adăugare nepermisă la textul de lege.

Drept urmare, în cauză este aplicabilă regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile de aplicare a art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., între părţi neexistând un înscris din care să rezulte locul pentru executarea, chiar şi în parte, a obligaţiei, pentru a putea reţine incidenţa cazului de competenţă alternativă, prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Având în vedere circumstanţele expuse, Înalta Curte apreciază că aparţine Judecătoriei Zimnicea, secţia mixtă fond, competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii, urmând a dispune în acest sens pe calea prezentului regulator de competenţă, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea, secţia mixtă fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 mai 2023.