Competence for contested forced execution: primacy of the court first authorizing enforcement under the uniqueness principle

Şedinţa publică din data de 27 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti în 29 august 2022, sub nr. x/2022, contestatorul Ministerul Finanţelor a chemat în judecată intimata A., solicitând admiterea cererii de suspendare a executării silite demarată de BEJA "B." în dosarul de executare nr. 34/S/2022 până la soluţionarea contestaţiei la executare, admiterea contestaţiei la executare şi anularea actelor de executare emise de BEJA "B." în acelaşi dosar şi a executării silite înseşi, admiterea cererii de întoarcere a executării silite, restabilirea situaţiei anterioare şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de fotocopierea dosarului de executare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 9168/2022 din 25 noiembrie 2022, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

A precizat că, din moment ce Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită, prin încheierea din 03 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, executarea silită fiind pornită împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi şi Ministerul Finanţelor, contestaţia la executare revine spre competentă soluţionare Judecătoriei Iaşi.

A mai reţinut şi aplicabilitatea, prin analogie, a dispoziţiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar, întrucât alegerea de competenţă, conform art. 116 C. proc. civ., a aparţinut executorului judecătoresc, la data formulării cererii de executare silită, Judecătoria Iaşi este instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

De asemenea, a reţinut şi incidenţa dezlegărilor date prin considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 20/2021, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit cărora instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a respectivului titlu executoriu.

2.2. Judecătoria Iaşi – secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 660/2023 din 26 ianuarie 2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iaşi a reţinut că în dosarul de executare silită nr. x/2022 există trei încheieri de încuviinţare a executării silite, respectiv: încheierea nr. 589/CS din 08 februarie 2022 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin care, însă, a fost respinsă cererea de încuviinţare a executării silite în raport cu Ministerul Finanţelor; încheierea din 15 martie 2022, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2022, prin care a fost încuviinţată executarea silită împotriva tuturor debitorilor, inclusiv împotriva debitorului Ministerul Finanţelor; şi încheierea nr. 5575/CS din 03 iunie 2022, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2022, prin care Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită şi împotriva debitorului Ministerul Finanţelor.

A mai reţinut că, în data la care Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită în contra debitorului contestator - Ministerul Finanţelor, respectiv 03 iunie 2022, o astfel de încuviinţare exista deja din partea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti în raport cu acest debitor.

În considerentele sentinţei de declinare a competenţei, Judecătoria Iaşi a amintit inclusiv de conflictul negativ de competenţă ivit în dosarul nr. x/2022, având ca obiect cererea de suspendare provizorie a executării silite, promovată de acelaşi contestator, în urma căruia a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, ca primă instanţă care a încuviinţat executarea silită împotriva debitorului Ministerul Finanţelor.

Drept urmare, în acord cu cele reţinute anterior şi cu incidenţa Deciziei nr. 20/2021, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a considerat că Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa supremă este sesizată cu un conflict negativ de competenţă care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Iaşi.

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor împotriva executării silite demarate de BEJA "B." în dosarul execuţional nr. x/2022, prin care a solicitat: suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; anularea actelor de executare emise în dosarul execuţional nr. x/2022 şi a executării silite înseşi; întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Iaşi şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale instanţelor în conflict cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina.

Înalta Curte constată că, prin încheierea nr. 589/CS din 08 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis în parte cererea formulată, în sensul că a încuviinţat executarea silită a debitorilor Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justitiei şi Tribunalul Iaşi, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 143 din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2008 şi de sentinţa civilă nr. 4097 din 10 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2014, până la realizarea dreptului creditoarei A., fiind respinsă cererea de încuviinţare a executării silite împotriva debitorului Ministerul Finanţelor, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 15 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a încuviinţat executarea silită a debitorilor Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor şi Tribunalul Iaşi la cererea BEJA "B.", în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 143 din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2008 şi de sentinţa civilă nr. 4097 din 10 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2014, inclusiv sub aspectul obligaţiei debitorului Ministerul Finanţelor de a aloca fondurile necesare plăţii sumelor acordate creditoarei.

Prin încheierea nr. 5575/CS din 03 iunie 2022, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a încuviinţat executarea silită a debitorului Ministerul Finanţelor, la cererea BEJA "B.", în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 143 din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului A., rezultat din titlul executoriu, respectiv obligarea Ministerului Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare plăţii sumelor acordate creditoarei, conform sentinţei civile nr. 143 din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008.

În condiţiile în care, în cauză, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a pronunţat încheierea din 09 ianuarie 2023, în dosarul nr. x/2023, prin care a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite în dosarul execuţional nr. x/2022 al BEJA "B.", formulată de acelaşi contestator, în contradictoriu cu aceeaşi intimată, în speţă, sunt aplicabile dezlegările obligatorii date prin decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Astfel, având în vedere că cererea de suspendare provizorie a executării silite are caracter dublu incidental, atât faţă de cererea de suspendare a executării până la soluţionarea contestaţiei la executare, cât şi faţă de contestaţia la executare (par. 63), cererea de suspendare provizorie a executării silite se judecă de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. (par. 66).

Totodată, în contextul pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, prin care a fost stabilită instanţa competentă material să soluţioneze contestaţia la executare, respectarea dezlegării date prin această decizie impune instanţei învestite cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite obligaţia de a-şi verifica competenţa pentru a se asigura respectarea principiului unicităţii instanţei de executare (par. 74).

Prin urmare, din moment ce în aceeaşi cauză, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a cărei competenţă a fost stabilită de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, prin decizia nr. 2387 din 06 decembrie 2022, pe calea regulatorului de competenţă, s-a pronunţat anterior pe o cerere cu caracter incidental formulată de acelaşi contestator în contradictoriu cu aceeaşi intimată, în respectarea principiului unicităţii instanţei de executare, statuat în raport cu dezlegările obligatorii ale deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 27 din 06 decembrie 2021 şi nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţate în soluţionarea recursurilor în interesul legii, revine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa de a soluţiona inclusiv cererea principală, ce constituie obiectul prezentului dosar.

Suplimentar celor anterior menţionate, competenţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti de soluţionare a prezentei cauze este dată, în egală măsură, şi de faptul că aceasta este prima instanţă care a încuviinţat executarea silită împotriva contestatorului Ministerul Finanţelor, prin încheierea din 15 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.: "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

De asemenea, în acord cu prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., revine instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Prin raportare la normele legale enunţate, se observă că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti are calitatea de instanţă de executare.

În acest sens este şi dezlegarea obligatorie dată prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., potrivit căreia instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlu executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, încă din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.

Or, în speţă, contestaţia la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de debitorul Ministerul Finanţelor.

Pentru toate aceste considerente, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.