Debtor's challenge to execution must be heard by the court that granted enforcement, as competence is fixed upon seizure.

Şedinţa publică din data de 27 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva – secţia civilă în 27 septembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. x/2022 al SCPEJ "C. şi D.".

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 706, art. 707 şi art. 712 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2732 din 27 decembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Deva – secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă, având în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., a reţinut că, la data cererii de sesizare a executorului judecătoresc, contestatorul avea domiciliul în comuna Sânmartin, judeţul Bihor.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1317 din 16 martie 2023, Judecătoria Oradea – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Judecătoriei Deva; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivare, această instanţă a reţinut incidenţa prevederilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi a constatat că, prin încheierea nr. 2749/CC din 17 august 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea civilă din data de 16 septembrie 2022, Judecătoria Deva a admis cererea de încuviinţare a executării silite împotriva debitorului A., formulată de SCPEJ "C. şi D.", la solicitarea creditoarei B..

În acest sens, a apreciat că, în speţă, este incidentă şi decizia nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, astfel încât competenţa instanţei de executare, dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, aceasta fiind competentă să soluţioneze cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

A menţionat, de asemenea, că instanţa de executare a fost determinată din momentul încuviinţării executării silite de către Judecătoria Deva, aceasta fiind instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare formulată de debitorul la care se referă titlul executoriu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Deva şi Judecătoria Oradea.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie contestaţia la executare formulată de către debitorul A., în contradictoriu cu intimata-creditoare B., împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 1674/2022 al SCPEJ "C. şi D.", pentru recuperarea unor sume de bani datorate în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum nr. x din 17 august 2006 încheiat cu E. S.A..

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Deva şi Judecătoria Oradea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima făcând aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., iar Judecătoria Oradea făcând aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare şi a deciziei nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că: "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului şi ale dosarului de executare nr. 1674/2022 al SCPEJ "C. şi D.", Judecătoria Deva este cea care încuviinţat executarea silită împotriva debitorului A., prin încheierea nr. 2749/CC din 17 august 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea civilă din data de 16 septembrie 2022.

Potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că: "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Pentru a decide astfel, instanţa supremă a statuat în sensul că procedura încuviinţării executării silite are caracter graţios, fiind aplicabile dispoziţiile privitoare la procedura necontencioasă judiciară, inclusiv dispoziţiile art. 529 C. proc. civ., astfel încât, chiar şi în ipoteza în care necompetenţa teritorială a instanţei de executare ar fi una de ordine privată, ceea ce nu este cazul, instanţa este ţinută de invoce din oficiu necompetenţa (par. 67-68).

Concluzia conform căreia o singură instanţă ar fi desemnată drept instanţă de executare rezultă şi din obligativitatea aplicării prevederilor art. 529 alin. (1) C. proc. civ. de către instanţa sesizată cu cererea de încuviinţare a executării silite, în ipoteza în care aceasta ar fi necompetentă teritorial a soluţiona cererea, situaţie în care aceasta este ţinută să trimită dosarul instanţei competente, care devine astfel instanţă de executare (par. 69).

Aşadar, încă din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, fiind singura instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite (par. 70).

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale (par. 71).

Aplicând, pentru identitate de raţionament, aceste dezlegări obligatorii în cauza de faţă, se reţine că revine instanţei de executare competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, din moment ce aceasta a dobândit, de la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, competenţa de a soluţiona orice incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, pe întreaga durată a acesteia.

Drept urmare, odată încuviinţată executarea silită, calitatea de instanţă de executare nu mai poate fi reapreciată, cu prilejul verificării competenţei în cadrul contestaţiei la executare.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Deva, nefiind incidentă o ipoteză de excepţie, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală C. proc. civ., care să justifice determinarea competenţei în speţă, în raport de alte criterii, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, şi anume Judecătoria Deva, ca instanţă de executare.

Se impune, în acest context, precizarea că aspectele reţinute de Judecătoria Deva, în sentinţa prin care a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, privitoare la domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, constituie chestiuni de fond, susceptibile a fi examinate cu ocazia soluţionării contestaţiei la executare, de către instanţa care a încuviinţat executarea silită, întrucât exced obiectului de analiză al regulatorului de competenţă.

În acest context, trebuie menţionat că remediul pentru debitor, în ipoteza referită, este dat de prevederile art. 712 alin. (3) C. proc. civ., care permit cenzurarea unei încheieri de încuviinţare a executării silite, care a fost pronunţată cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Deva este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.