Fiscal eviction and unrecorded transactions: Nullity of cassation appeal due to failure to plead specific grounds of unlegality

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc la data de 29.10.2020, reclamantul Statul Român prin DGRFP Braşov-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., B., S.C. C. S.R.L., prin lichidator judiciar D., obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 2.814.895 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit cu accesoriile aferente stabilite în urma finalizării inspecţiei financiar contabile efectuate ca urmare a solicitării organului de urmărire penală pentru soluţionarea dosarului penal nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.

S-a mai solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor aparţinând pârâţilor A. şi pârâtului S.C. C. S.R.L. şi menţinerea şi/sau instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor aparţinând pârâtei B..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 998 şi 999 C. civ., respectiv art. 1357 şi urm. din noul C. civ.

Prin sentinţa nr. 658/03.11.2020, Judecătoria Târgu Secuiesc a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Covasna.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Covasna

Prin sentinţa nr. 1280/16.12.2021, Tribunalul Covasna, secţia civilă a admis în parte acţiunea; a obligat pârâţii A. şi S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar D. la plata către reclamant, în solidar, a sumei totale de 680.745 RON, din care suma de 560.069 RON reprezintă TVA cu majorările aferente iar suma de 120.676 RON reprezintă impozit pe profit cu majorările aferente; a respins, ca nefondate, capetele de cerere având ca obiect pârâtei B. la plata în solidar cu pârâţii A. şi S.C. C. S.R.L. la plata sumei reprezentând TVA, impozit pe profit cu majorările aferente acestora şi cererea de instituire respectiv de menţinere a măsurilor asiguratorii dispuse prin ordonanţe ale procurorului în dosarul penal nr. x/2015; a luat act că pârâta B. va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov

Prin decizia nr. 770/Ap/04.05.2022, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelul reclamantului împotriva sentinţei; a obligat apelantul la plata, către intimata B., a sumei de 3.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. reclamantul Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna.

După ce a expus pe larg aspecte din dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, respectiv din dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Covasna privind activitatea infracţională creatoare de prejudicii a pârâţilor din prezenta cauză, recurentul-reclamant a învederat următoarele critici de nelegalitate:

I. Instanţa de fond, cu ocazia soluţionării cauzei, respectiv la stabilirea valorii prejudiciului cauzat bugetului de stat, a preluat constatările expertului contabil reţinute în raportul de expertiză cât şi constatările expertului contabil reţinute suplimentar prin completarea la raportul de expertiză şi a reţinut că valoarea prejudiciului este în cuantum total de 680.745 RON, compus din 560.069 RON reprezentând TVA din care datorie de bază în valoare de 318.085 RON şi majorări aferente în sumă de 241.984 RON. Acest prejudiciu se defalcă astfel: prejudiciu cauzat prin evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în valoare totală de 235.239 RON (din care datorie de bază în valoare de 140.626 RON şi majorare în valoare de 94.613 RON); prejudiciu cauzat prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în valoare totală de 324,830 RON (din care datorie de bază în valoare de 177.459 RON şi majorare în valoare de 147.371 RON); 120.676 RON reprezentând impozit pe profit, din care datorie de bază în valoare de 67.785 RON şi majorare în valoare de 52.891 RON. Prejudiciul a fost cauzat prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

În apel, recurentul a arătat că expertul desemnat în cauza penală nu a avut în vedere toate documentele pe care organul fiscal le-a analizat cu ocazia stabilirii prejudiciului cauzat bugetului de stat. Instanţa de apel analizând această critică formulată faţă de soluţia pronunţată de instanţa de fond, la rândul său a îmbrăţişat afirmaţiile şi concluziile expertului tehnic judiciar şi a reţinut că expertul tehnic judiciar desemnat în cauza penală a învederat în mod expres în cadrul răspunsului la obiecţiunile formulate de DGRFP Covasna-AJFP Covasna, că "la formularea răspunsurilor şi concluziilor, au fost luate în considerare toate documentele aflate în dosarele de urmărire penală, inclusiv extrasele de cont puse la dispoziţie de IPJ Covasna - Serviciul de Investigare a fraudelor, documentele obţinute în urma controalelor încrucişate efectuate de organele de inspecţie fiscală, şi toate documentele obţinute de organele de politie pe toată durata cercetării penale", că s-au avut în vedere, toate documentele aflate la dosarele cauzei, nu numai informaţiile obţinute din Declaraţiile 394. Instanţa de apel a concluzionat că din moment ce expertul a răspuns că a avut în vedere întreaga documentaţie la care apelantul face referire în cererea de apel, în mod corect, instanţa de fond a dat eficientă concluziilor acestui participant la procesul civil, dată fiind calitatea sa de expert tehnic judiciar, în raport cu care se prezumă, pe de o parte, atât imparţialitatea sa în formularea concluziilor lucrării în vederea căruia a fost desemnat, cât şi acurateţea stabilirii lor, conform pregătirii sale profesionale tehnico-ştiintifice. Astfel instanţa de apel a considerat că "se impune valorificarea raportului de expertiză, astfel cum a fost lămurit şi completat, dat fiind caracterul acestei probe dispuse în procesul penal, cu posibilitatea valorificării sale şi în cadrul procesului de faţă şi mai ales, luând în considerare întocmirea sa de către un expert tehnic judiciar imparţial, iar nu valorificarea unei lucrări întocmite de către experţi dintr-o instituţie care s-a constituit parte civilă în procesul penal şi are calitatea de reprezentant al apelantului din cauza de faţă".

Aşa cum s-a arătat şi în apel, organul fiscal, cu ocazia stabilirii valorii prejudiciului cauzat bugetului de stat în urma omisiunii, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, a avut în vedere nu numai documentele contabile ale S.C. C. S.R.L. şi documentele bancare trimise de către E., F., G. şi H., respectiv documentele predate spre analiză şi verificare de organul de urmărire penală, ci a efectuat controale încrucişate la societăţile comerciale cu care S.C. C. S.R.L. a avut relaţii comerciale în acea perioadă, iar constatările au fost reţinute în Procesele-verbale încheiate de organul fiscal în urma controalelor încrucişate efectuate, care au fost înaintate organului de urmărire penală, şi se regăsesc în volumul VII al dosarului de urmărire penală nr. 313/P/2008 devenit dosar nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna care conţine procesele-verbale încheiate de organul fiscal în urma controalelor încrucişate efectuate la: S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L. , S.C. M. S.R.L., S.C. C. S.R.L., privind facturile emise către S.C. C. S.R.L. în perioada 2007-2008.

Instanţa de apel respinge criticile formulate şi acordă eficienţă, cu ocazia stabilirii valorii prejudiciului, concluziilor expertului prezentate în raportul de expertiză şi în suplimentul la raportul de expertiză, fără să ţină cont de faptul că însăşi expertul a arătat că în lipsa documentelor contabile primare şi a evidenţei contabile a societăţii S.C. C. S.R.L. nu a putut verifica dacă operaţiunile comerciale din perioada 01.01.2007-31.12.2008 efectuate între S.C. C. S.R.L. şi aceste societăţi au fost înregistrate sau nu în evidenţa contabilă a societăţii, şi nici de faptul că acesta a arătat că valoarea prejudiciului cauzat prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate a fost stabilit în urma reconstituirii operaţiunilor comerciale derulate de către S.C. C. S.R.L. cu firmele vizate în perioada 2007-2008, însă cu ocazia reconstituirii nu a ţinut cont de toate documentele pe care organul fiscal a avut în vedere şi care au fost doveditoare la momentul stabilirii valorii prejudiciului.

Mai mult, prin afirmaţia că se impune valorificarea raportului de expertiză doar pentru faptul că acesta a fost întocmit de către un expert tehnic judiciar "imparţial", faţă de un raport de inspecţie fiscală întocmite de către inspectori fiscali la solicitarea organului de urmărire penală doar pentru faptul că fac parte dintr-o instituţie care s-a constituit parte civilă în procesul penal şi are calitatea de reprezentant al apelantului din cauza de faţă, instanţa exprimă o poziţie partinică, apreciind că concluziile expertului tehnic judiciar sunt absolute, deşi aşa cum a arătat recurentul, contabilitatea analizată era lacunară şi incompletă, iar constatările inspectorilor fiscali au avut la bază şi rezultatul controalelor încrucişate la societăţile comerciale cu care S.C. C. S.R.L. a avut relaţii comerciale în acea perioadă, şi faţă de care expertul tehnic judiciar nu a venit cu contra-argumente.

Totodată atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel, cu ocazia stabilirii prejudiciului, au valorificat raportul de expertiză, raport în care expertul a arătat că în ceea ce priveşte retragerile de numerar de către cei doi intimaţi, acesta a apreciat că nu a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului, reţinând în acest sens argumentele expertului după cum urmează: "Deoarece A. şi B. pe data de 03.08.2007 s-au retras ca şi asociaţi din firma C. S.R.L. şi toate retragerile de numerar s-au efectuat după această dată, nu se poate pune problema ridicării de dividende, deoarece în conformitate cu prevederile art. 7, alin. (1) pct. 12 din Codul fiscal dividendul se defineşte ca "o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea persoană juridică. Prin retragerile de numerar de către A. şi B. nu a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului."

Instanţa de apel a respins motivele de apel prin care recurentul a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond în ceea ce priveşte stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului de stat, iar decizia pronunţată de instanţa de apel nu cuprinde motivele pe care şi-a întemeiat concluzia că prin retragerile de numerar de către cei doi intimaţi, nu a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului.

Recurentul arată că, aşa cum a arătat şi în apelul formulat, modul în care expertul a analizat şi tratat situaţia sumelor de bani retrase în numerar de către A. şi B. este eronat. Expertul s-a limitat doar la analizarea faptului dacă aferent sumelor retrase din conturile bancare se calculează sau nu divident, însă în cauza dată aceste sume nu pot fi tratate ca şi dividende. Din dosarul de urmărire penală rezultă în mod clar şi indubitabil faptul că aceste sume sunt aferente tranzacţiilor efectuate de S.C. C. S.R.L. cu terţele societăţi aşa cum rezultă din controalele încrucişate efectuate precum şi controalele efectuate de organele de cercetare penală şi care nu au fost evidenţiate/înregistrate în contabilitatea societăţii prin urmare aceste venituri nu au fost nici declarate, nefiind stabilit şi declarat nici impozitele şi taxele datorate în urma acestor tranzacţii. Prin urmare organul fiscal nu a tratat aceste sume retrase din conturile bancare ca şi dividende, aceste sume reprezintă venituri neînregistrate în contabilitatea societăţii şi pe cale de consecinţă sunt purtătoare de impozit pe profit şi TVA.

Instanţa de fond, reţinând afirmaţiile expertului în sensul că "prin retragerile de numerar de către A. şi B. nu a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului" a concluzionat: "cum prin acţiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei totale de 2.814.895 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit cu accesoriile aferente, rezultă că fapta pârâţilor A. şi B. de a retrage sume de bani din contul societăţii nu are nici o legătură de cauzalitate cu prejudiciul reprezentând TVA şi impozit pe profit". Or, în apelul formulat, recurentul a arătat că această soluţie este eronată, pentru argumentele prezentate mai sus, însă instanţa de apel nu a ţinut cont de aceste critici, reţinând că raportat la acest prejudiciu nu a fost administrat nici o probă.

Aşa cum s-a arătat, la stabilirea prejudiciului organul de inspecţie fiscală a avut în vedere documentele bancare trimise de către E., F., G. şi H. la dosarul penal. Chiar şi expertul tehnic judiciar a arătat în lucrarea sa faptul că din conturile societăţii a fost ridicat de către intimaţi suma totală de 2.277.206 RON, sumă care nu a fost înregistrată în contabilitatea societăţii. Aceste sume sunt aferente tranzacţiilor efectuate de S.C. C. S.R.L. cu terţele societăţi aşa cum rezultă din controalele încrucişate efectuate precum şi controalele efectuate de organele de cercetare penală şi care nu au fost evidenţiate/înregistrate în contabilitatea societăţii, prin urmare aceste venituri nu au fost nici declarate, nefiind stabilit şi declarat nici impozitele şi taxele datorate în urma acestor tranzacţii, însă aceste sume au fost avute în vedere la stabilirea prejudiciului ca urmare a săvârşirii faptei de neînregistrare în evidenţele contabile ale S.C. C. S.R.L. a tuturor operaţiunile comerciale derulate de acesta cu alte societăţi comerciale, neînregistrarea în contabilitate şi nedeclararea tuturor veniturile obţinute. Prin urmare, în procesul penal au fost administrate probele din care rezultă că din conturile societăţii a fost ridicat de către intimaţi suma totală de 2.277.206 RON, sumă care nu a fost înregistrată în contabilitatea societăţii, iar această sumă a fost reţinut de către organul fiscal ca şi sume reprezintă venituri neînregistrate în contabilitatea societăţii şi pe cale de consecinţă sunt purtătoare de impozit pe profit şi TVA, nefiind tratate ca şi dividende cum a fost încadrată de către specialiştii antifrauda şi de către expertul tehnic judiciar, prin urmare prezintă interes.

Faţă de cele prezentate, recurentul învederează că, preluând şi reţinând doar concluziile expertului contabil din raportul de expertiză cât şi din completarea la raportul de expertiză, în mod eronat instanţa de apel a reţinut că prejudiciul total cauzat bugetului de stat este în cuantum de 680.745 RON. Prin urmare, valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat stabilit de organul de inspecţie fiscală este cea reală, având la bază rezultatul verificării operaţiunilor derulate de S.C. C. S.R.L. în perioada 2007-2008, astfel cum s-a reţinut în Raportul de inspecţie fiscal nr. x/16.04.2009, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. x/16.04.2009. Valoare prejudiciului cauzat bugetului de stat este cea stabilită de organul fiscal, în urma constatărilor efectuate de organele de inspecţie fiscală, consemnate în Procesul-verbal nr. x/16.04.2009 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/16.04.2009, în baza căruia a fost emis Decizia de impunere nr. x/16.04.2009 în sumă totală de 2.814.895 RON constând în debit TVA stabilit suplimentar şi rămas neachitat în valoare de 1.109.589 aferent căruia s-a stabilit dobândă în valoare de 1.139.325 RON şi penalităţi în valaore de 166.438 RON, debit impozit pe profit stabilit suplimentar în valoare de 185.434 RON aferent căruia s-a stabilit dobândă în valoare de 196.294 RON şi penalităţi în valoare de 27.815 accesoriile fiind calculate/actualizate până la data de 24.11.2011.

II. Instanţa de apel, cu ocazia analizării criticilor de apel, nu a avut în vedere faptul că acestea vizează greşita respingere a acţiunii formulate în contradictoriu cu intimata pârâtă B. raportat la două perioade, respectiv anterior datei de 03.08.2007 şi ulterior acestei date.

Astfel, s-a reţinut că în ceea ce priveşte perioada ulterioară datei de 03.08.2007, considerentul esenţial care a stat la baza pronunţării soluţiei de către prima instanţă a constat în aceea că intimatei i-a încetat calitatea de angajat al societăţii C. S.R.L. în funcţia de contabil la data de 01.06.2007, iar la data de 03.08.2007, i-a încetat şi calitatea de asociat în cadrul aceleiaşi societăţi, astfel încât ulterior acestei date, nu îi mai incumbă nicio obligaţie pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile, nefiind dovedită, în acest context, o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.

Intimata pârâta a fost angajata S.C. C. S.R.L. în funcţia de contabil în perioada 01.02.2007-01.06.2007. Totodată a avut calitate de asociat al S.C. C. S.R.L. până la cesionarea părţilor sociale către N. respectiv până la data de 03 august 2007. În dosarul penal nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, devenit dosar penal nr. x/2015, s-a reţinut că în perioada 12.01.2007-25.04.2008 inculpatul A., în calitate de administrator de drept (prin împuternicire) şi de fapt al inculpatei S.C. C. S.R.L. acţionând în numele şi pentru acesta din urmă, a omis înregistrarea în evidenţele contabile ale societăţii a tuturor operaţiunilor fiscale către stat şi cauzând prejudiciu bugetului consolidat al statului.

La săvârşirea faptei, inculpatul a beneficiat de sprijinul inculpatei B. care, în perioada menţionată, a procedat la depunerea şi retragerea din contul societăţii a unor sume de bani provenite din operaţiunile comerciale efectuate şi neevidenţiate în actele contabile ale societăţii. Totodată s-a reţinut că în perioada ianuarie 2008- aprilie 2008, inculpatul A., în calitate de administrator de drept (prin împuternicire) şi de fapt al inculpatei S.C. C. S.R.L., acţionând în numele şi pentru acesta din urmă, a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii şi a declarat organelor fiscale cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni comerciale reale, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către stat, cauzând prejudiciu bugetului consolidat al statului.

La săvârşirea faptei, inculpatul a beneficiat de sprijinul inculpatei B. care, în perioada menţionată, a procedat la depunerea şi retragerea din contul societăţii a unor sume de bani provenite din înregistrarea în actele contabile al societăţii a unor cheltuieli nereale. Prin urmare deşi intimatei i-a încetat calitatea de angajat al societăţii C. S.R.L. în funcţia de contabil la data de 01.06.2007, iar la data de 03.08.2007 i-a încetat şi calitatea de asociat în cadrul aceleiaşi societăţi, aceasta atât în perioada în care avea calitatea de asociat şi contabil al S.C.

C. S.R.L. cât şi ulterior, a sprijinit pe A. la depunerea şi retragerea din contul societăţii a unor sume de bani provenite din operaţiunile comerciale efectuate şi neevidenţiate în actele contabile ale societăţii şi a unor sume de bani provenite din înregistrarea în actele contabile al societăţii a unor cheltuieli nereale. Din materialul probator administrat în dosarul de urmărire penală nr. 313/P/2008 devenit dosar nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, rezultă că pârâta a săvârşit cu vinovăţie faptele pentru care a fost urmărită şi care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 C. pen. şi complicitate la evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit a C. pen. şi art. 5 C. pen., şi complicitate la folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acestuia, sau în folosul propriu, prevăzut şi pedepsit de art. 26 C. pen. raportat la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (forma în vigoare la data de 31.10.2007 - data săvârşirii faptei), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 C. pen., iar în urma faptelor săvârşite s-a creat prejudiciu bugetului de stat.

Motivul pentru care prin Ordonanţa din 24.09.2020 pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna în dosarul penal nr. x/2015 s-a dispus clasarea cauzei nu era faptul că organul de urmărire penală a concluzionat că fapta nu există, că nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege sau că nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea sau ar exista cauze de neimputabilitate, ci s-a constatat că în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale, cauză de împiedicare a executării acţiunii penale prevăzută de art. 16 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen.. Prin urmare, faptele săvârşite de pârâţi pentru care a fost pusă în mişcare urmărirea penală în dosarul penal nr. x/2008 devenit dosar penal x/2015 şi prin care a fost prejudiciat bugetul de stat au fost săvârşite cu vinovăţie, din probatoriul administrat rezultă în mod indubitabil faptul că s-a urmărit nedeclararea şi neachitarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat, aspect reţinut şi în Ordonanţa de clasare din 24.09.2020. Prin urmare, fapta cauzatoare a prejudiciului săvârşită de pârâta B. este sprijinul acordat de acesta pârâtului A. respectiv faptul că în perioada 12.01.2007-25.04.2008 a procedat la depunerea şi retragerea din contul societăţii a unor sume de bani provenite din operaţiunile comerciale efectuate şi neevidenţiate în actele contabile ale societăţii, totodată în perioada ianuarie 2008 - aprilie 2008, a procedat la depunerea şi retragerea din contul societăţii a unor sume de bani provenite din înregistrarea în actele contabile al societăţii a unor cheltuieli nereale.

Intimata pârâtă B. a sprijinit pe A. în săvârşirea faptelor cauzatoare de prejudiciu, sprijin pe care acesta le-a acordat nu numai în perioada în care era asociat şi angajat al societăţii C. S.R.L. în calitate de contabil cât şi în perioada ulterioară cedării părţilor sociale. Astfel cum rezultă şi din anexa 13 al raportului de expertiză B. în perioada 06.08.2007-29.10.2007 a depus în conturile societăţii C. S.R.L. suma totală de 5.700 RON, tot B. a ridicat în numerar din conturile bancare ale C. S.R.L. suma totală de 234.500 de RON, deci a ridicat din partea C.

S.R.L. suma totală de 228.800 de RON. Totodată volumul IX al dosarului penal conţine datele şi extrasele de cont ale S.C. C. S.R.L. şi ordinele de plată primite de organul de urmărire penală de la mai multe bănci, documente care poartă semnătura sau indică pe B. şi A.. Totodată se poate constata că toate retragerile de numerar s-au efectuat după ce A. şi B., pe data de 03.08.2007, s-au retras ca şi asociaţi din firma C. S.R.L..

Instanţa de fond a constatat că pârâta, până la data de 03.08.2007, avea doar obligaţia de a întocmi documentele contabile justificative care stau la baza înregistrărilor în jurnale, să înregistreze zilnic, corect, la timp şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, toate datele de contabilitate primară, pe baza documentelor justificative: facturi, încasări şi plăti, să întocmească zilnic registrul de casă, deconturi de cheltuieli, bonuri de consum, să tină la zi evidenţele pe clienţi şi furnizori, să urmărească încasările şi plăţile, să arhiveze documentele cantabile pe care le întocmeşte, atribuţii care au încetat cu data de 01.06.2007. Totodată instanţa de fond a reţinut că aceste atribuţii ale pârâtei B. au încetat la data de 01.06.2007, iar documentele contabile nu s-au depus la dosar de pârâtul care a administrat societatea, iar la organele fiscale nu au depus bilanţurile contabile şi nici balanţele de verificare pe anii 2007-2008, acte pe care oricum nu pârâta avea obligaţia să le întocmească, rezultă că nu s-a probat în speţă săvârşirea de către aceasta a unei fapte constând în omisiunea de a evidenţia în actele contabile a operaţiunilor efectuate sau a veniturilor realizate, evidenţierea în actele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale sau a altor operaţiuni fictive.

În ceea ce priveşte fapta de nedeclarare a operaţiunilor comerciale ale unei societăţi comerciale, instanţa de fond a reţinut că aceasta se săvârşeşte de reprezentantul legal al societăţii, de persoana care are obligaţia gestionării unităţii respective, adică în speţă doar de pârâtul A.. Rezultă deci că pârâta B. nu a săvârşit această faptă, deoarece a deţinut doar calitatea de asociat la C. S.R.L. până la data de 03.08.2007 şi a întocmit evidenţa contabilă primară între 01.02.2007-01.06.2007 când a fost angajată ca şi contabil. Astfel, din moment ce pârâta în perioada ianuarie - aprilie 2008, nu mai avea nici un fel de atribuţie în cadrul societăţii C. S.R.L., nici ca asociat, nici pentru a întocmi evidenţa contabilă primară, nu avea deci nici un fel de răspundere pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile, a reţinut că în speţă nu s-a dovedit că pârâta a săvârşit vreo faptă cauzatoare de prejudiciu bugetului de stat.

Prin apelul formulat, recurentul a arătat că instanţa de fond în mod eronat a evitat să constate - tratând cu superficialitate - faptul că în dosarul penal pârâta a fost cercetată în calitate de complice, deoarece aceasta în perioada ianuarie 2007- aprilie 2008 a sprijinit pe A. în comiterea faptelor de neînregistrare în evidenţele contabile ale societăţii a tuturor operaţiunilor fiscale, respectiv în înregistrarea în evidenţele contabile ale societăţii şi declararea organelor fiscale a cheltuielilor care nu au avut la bază operaţiuni comerciale reale, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către stat, cauzând prejudiciu bugetului consolidat al statului, prin depunerea şi retragerea din contul societăţii a unor sume de bani provenite din operaţiunile comerciale efectuate şi neevidenţiate în actele contabile ale societăţii, respectiv prin depunerea şi retragerea din contul societăţii a unor sume de bani provenite din înregistrarea în actele contabile al societăţii a unor cheltuieli nereale. Chiar dacă pârâta a fost angajată în calitate de contabil la S.C. C. S.R.L. în perioada 01.02.2007-01.06.2007 şi a cedat părţile sociale în data de 03.08.2007, aceasta în perioada ianuarie 2007 - aprilie 2008 a sprijinit pe A., iar prin sprijinul acordat, pârâta a contribuit la săvârşirea faptelor ilicite cauzatoare de prejudiciu.

Instanţa de apel a reţinut că "în sine, aceste calităţi, la care prima instanţă a făcut referire, nu reprezentau o condiţie sine qua non-indispensabilă pentru atragerea răspunderii civile delictuale a intimatei, dat fiind faptul că ceea ce interesează, sub aspectul analizat, este săvârşirea de către aceasta a unei/unor fapte ilicite, indiferent de calitatea sa în cadrul societăţii respective. Altfel spus, în cauză, interesează dacă, în fapt, intimata i-a acordat, sub orice formă, ajutor intimatului A. la săvârşirea de care acesta a faptelor ilicite reţinute în sarcina sa. Nu este necesară, aşadar, deţinerea de către această parte litigantă a unei anumite calităţi în cadrul societăţii, pentru a fi atrasă răspunderea sa civilă delictuală, câtă vreme legea nu impune în acest sens ca şi situaţie premisă, deţinerea în persoana autorului faptei ilicite a unei calităţi speciale, calificate. Din acest punct de vedere, trebuie subliniat faptul că accepţiunea juridică a faptei ilicite este mult mai largă decât aceea a infracţiunii la care apelanta face referire în cazul intimatei, respectiv complicitate la evaziune fiscală în cele două forme, cea dintâi fiind mult mai largă decât cea din urmă, astfel încât pentru întrunirea elementelor sale constitutive, nu este necesară condiţiei existenţei unui subject calificat, cum ar fi deţinerea unei anumite calităţi în cadrul societăţii. Prin urmare, independent de deţinerea sau nu de către intimată a vreunei calităţi în cadrul societăţii menţionate, relevant este dacă în cauza de faţă, s-a dovedit fapta ilicită invocată de către apelantă, constând în ajutorul dat de către intimata B. intimatului la săvârşirea de către acesta a faptelor ilicite proprii".

Instanţa de apel a reţinut că "din analiza raportului de expertiză întocmit în procesul penal şi înscrisurile ataşate acestuia, rezultă în mod cert faptul că intimata B. a ridicat sume importante de bani din contul societăţii în perioada 06.08.2007-29.10.2007- 234.500 RON, depunând sume neînsemnate - 5.700 RON, efectuând, aşadar, operaţiuni bancare pentru care avea specimen de semnătură, deşi din punct de vedere legal, ulterior datei de 03.08.2007, aceasta nu mai avea nicio calitate în cadrul societăţii C. S.R.L., nici în baza unui raport de muncă şi nici in baza calităţii de asociat, ceea ce naşte prezumţia săvârşirii de către aceasta a unei fapte ilicite, neexistand nicio justificare pertinentă potrivit căreia a continuat să desfăşoare activitate în mod legal în contul societăţii C., deşi nu mai avea nicio calitate în cadrul său. Se are in vedere, în acest sens, că simpla sa susţinere din cuprinsul declaraţiei date în faţa organelor de cercetare penală, potrivit căreia a avut convingerea legalităţii operaţiunilor în contextul în care intimatul A. i-a prezentat împuternicirea dată de societate pentru administrarea sa, precum şi efectuarea operaţiunilor prin intermediul unei bănci, nu este de natură a face credibil faptul susţinut de intimată, în condiţiile în care, din punct de vedere legal, aceasta nu mai avea nicio calitate în cadrul societăţii, astfel încât să fie îndreptăţită la efectuarea de operaţiuni bancare în contul societăţii şi în sprijinul intimatului, cu atât mai mult fată de cuantumul substanţial al sumelor retrase într-o perioadă scurtă de timp, care ar fi trebuit să îi nască un dubiu rezonabil privind legalitatea activităţii sale." Cu toate acestea, instanţa de apel concluzionează că în cauză nu s-a administrat nicio probă prin care să se stabilească întinderea prejudiciului prin fapta ilicită susţinută, nedovedindu-se nici existenţa legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.

Este de observat că prin acţiunea introductivă recurentul a solicitat ca probă înscrisuri pe care le-a ataşat acţiunii, deţinute de organul fiscal şi pe care a solicitat să fie ataşate din dosarul penal. Totodată, în urma admiterii solicitării recurentului, prin încheierea de şedinţă din 04.11.2021, instanţa de fond a admis extinderea probatoriului cu înscrisurile din dosarul de urmărire penală nr. 313/P/2008 devenit dosar nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, dispunând ataşarea dosarului penal al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, dosar în care sunt înscrisuri prin care recurentul a ţinut să dovedească fapta ilicită susţinută faţă de intimata pârâtă B., existenţa legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.

Instanţa de apel din nou preia concluziile expertului şi are în vedere faptul că, din analiza raportului de expertiză contabilă efectuat în cadrul procesului penal, răspunsul la obiectivul nr. 3, reiese că expertul a menţionat că nu poate formula o opinie în legătură cu prejudicierea societăţii prin retragerile de numerar efectuate de către cei doi intimaţi, fără a verifica evidentele contabile ale societăţii. Fără a cunoaşte exact situaţia patrimonială, situaţia activelor şi pasivelor societăţii la acest moment al retragerilor sumelor, expertul a reliefat că nu poate afirma cu certitudine existenta unei relaţii de cauzalitate dintre intrarea în insolventă a societăţii C. S.R.L. şi retragerile de numerar din conturile acesteia. Or, această afirmaţie a expertului dovedeşte doar faptul că raportul de expertiză care a fost apreciat şi valorificat atât de instanţa de fond cât şi de instanţa de apel este incomplet. Totodată din moment ce în dosarul penal s-a constatat şi s-a reţinut că intimata pârâtă a contribuit prin sprijinul acordat intimatului A. la săvârşirea faptelor de evaziune fiscală, implicit acesta a contribuit şi la producerea prejudiciului cauzat bugetului de stat.

În ceea ce priveşte măsura asiguratorie instituită asupra bunurilor aparţinând pârâtei B., prin Ordonanţa de clasare din 24.09.2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii constând în indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei B., dispuse prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna din data de 03.11.2017 -această măsură încetează de drept dacă pesoana vătămată nu întroduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei. În cauză, recurentul-reclamant a introdus prezenta acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei de clasare, prin urmare măsura asiguratorie dispusă se menţine de drept în condiţiile dispoziţiilor C. proc. pen.

III. Recurentul critică şi soluţia instanţei de apel privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 RON reprezentând onorariu avocat. Apreciază că obligarea la plata sumei de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată este injustă şi solicită, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reducerea cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate reprezentând onorariu avocaţial luând în considerare valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat. Consideră că, odată cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată solicitate reprezentând onorariu avocaţial în apel, instanţa trebuia să analizeze proporţionalitatea acţiunii cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse de reprezentantul ales al intimatei pârâte. În cauză intimata pârâtă în apel nu a formulat întâmpinare, iar în apel a fost stabilit un singur termen de judecată când instanţa a şi rămas în pronunţare. Mai arată că valoarea prejudiciului pretins nu înseamnă automat că litigiul prezintă un grad ridicat de dificultate şi nu trebuie să se reflecte asupra părţii adverse care, în esenţă, a procedat conform legii, acţionând intimata pârâtă în instanţă.

5. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

La data de 04.04.2023, intimatul-pârât B. a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului şi judecata în lipsă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Înalta Curte constată că în cauză, deşi cu un conţinut amplu, ce se desfăşoară pe un număr semnificativ de pagini, memoriul de recurs nu respectă exigenţele art. 488 C. proc. civ. şi nu evidenţiază aspecte de nelegalitate încadrabile în vreuna din ipotezele reglementate de textul legal.

Astfel, în paginile 1-11 din memoriul de recurs este expus istoricul cercetărilor penale efectuate faţă de pârâţii din prezenta cauză, ale căror consecinţe au determinat reclamantul să investească instanţa cu prezenta acţiune civilă, situaţie faţă de care este evident că o asemenea relatare de tip narativ nu poate fi subsumată vreunui motiv de nelegalitate care să poată fi analizat în recurs.

Apoi, recurentul a structurat criticile pe care le-a încadrat formal în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în trei părţi, după cum urmează:

La punctul 1 din memoriul de recurs (paginile 11-17, astfel cum sunt numerotate de către recurent) sunt expuse în paginile 11-13 aspecte de fapt care au fost reţinute de către instanţa de apel cu ocazia cercetării judecătoreşti în calea de atac devolutivă privind întinderea şi compunerea prejudiciului, concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică în care au fost consemnate constatările inspectorilor antifraudă din cadrul dosarului penal, concluziile instanţei de apel cu privire la raportul de expertiză contabilă, etc.

Astfel, se arată că "Instanţa de apel cu ocazia analizării criticilor de apel care vizează întinderea prejudiciului constatat de către prima instanţă a reţinut că suma de 2.814.895 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului solicitat prin cererea de chemare în judecată care face obiectul cauzei de faţă a fost stabilită de către organele de inspecţie fiscală conform procesului-verbal nr. x/16.04.2009 şi Raportului de inspecţie fiscală nr. x/16.04.2009, în urma finalizării inspecţiei financiar-contabile, efectuate la solicitarea Poliţiei municipiului Târgu Secuiesc, fiind suma cu care reclamantul s-a constituit parte civilă în dosarul nr. x/2008".

Apoi se arată că "S-a reţinut că în cadrul dosarului de urmărire penală, prin ordonanţa procurorului din data de 11.03.2015, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de către specialiştii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, având ca obiectiv stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat" şi sunt expuse cele constatate de către inspectorii antifraudă.

Recurentul a expus concluziile instanţei de apel cu privire la raportul de expertiză contabilă dispus în cauză ca urmare a neconcordanţelor dintre procesul-verbal nr. x/16.04.2009 întocmit de către inspectorii de specialitate din cadrul AFP pentru Contribuabili Mijlocii Judeţul Covasna şi raportul de constatare întocmit de către inspectorii antifraudă.

În continuare, în cadrul filelor x subsumate punctului 1 din memoriul de recurs, recurentul expune modalitatea în care instanţa de apel a analizat critica sa privind faptul că expertul desemnat în cauza penală nu a avut în vedere toate documentele pe care organul fiscal le-a analizat cu ocazia stabilirii prejudiciului cauzat bugetului de stat. În acest sens, recurentul arată care au fost statuările instanţei de apel şi citează pasaje din hotărârea recurată, fără a indica, în concret, vreo nelegalitate săvârşită de către această instanţă, limitându-se la a relata care au fost criticile formulate şi care au fost concluziile instanţei.

Astfel, recurentul arată că prin apelul formulat a solicitat instanţei să aibă în vedere că expertul desemnat în cauza penală nu ţinut seama de toate documentele pe care organul fiscal le-a analizat şi că instanţa de apel, cercetând această critică, a reţinut că expertul a avut în vedere "...toate documentele aflate în dosarele de urmărire penală, inclusiv extrasele de cont puse la dispoziţie de IJP Covasna-Serviciul de Investigare a Fraudelor, documentele obţinute în urma controalelor încrucişate efectuate de organele de inspecţie fiscală, şi toate documentele obţinute de organele de poliţie pe toată durata cercetării penale...". În acest sens, instanţa de apel a concluzionat că "...în mod corect, instanţa de fond a dat eficienţă concluziilor acestui participant la procesul civil, dată fiind calitatea sa de expert tehnic judiciar..." şi că "...se impune valorificarea raportului de expertiză, astfel cum a fost lămurit şi completat, dat fiind caracterul acestei probe dispuse în procesul penal, cu posibilitatea valorificării sale şi în cadrul procesului de faţă...".

Împrejurarea relevată de recurent că instanţa de apel nu a avut în vedere toate probele administrate, în sensul că în stabilirea prejudiciului s-a raportat exclusiv la concluziile expertului prezentate în raportul de expertiză şi în suplimentul la acesta fără să ţină cont de faptul că însuşi expertul a arătat că în lipsa documentelor contabile primare şi a evidenţei contabile a societăţii S.C. C. S.R.L. nu a putut verifica dacă operaţiunile comerciale din perioada 01.01.2007-31.12.2008 efectuate între S.C. C. şi alte societăţi au fost înregistrate sau nu în contabilitatea societăţii, reprezintă o chestiune de administrare şi interpretare a probatoriilor ce nu poate fi dezlegată de către instanţa de recurs, nefiind încadrabilă în vreun motiv de nelegalitate.

Tot în această secţiune a memoriului de recurs se concluzionează, de către recurent, că "...decizia pronunţată de instanţa de apel nu cuprinde motivele pe care şi-a întemeiat concluzia că prin retragerile de numerar de către cei doi intimaţi, nu a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului.", însă această afirmaţie este una generică, care vizează o apreciere asupra unei stări de fapt, şi nu este susceptibilă de încadrare în motivul de recurs către care recurentul tinde să o îndrepte, respectiv acela al pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.

Apoi recurentul solicită instanţei de recurs să constate că "...modul în care expertul a analizat şi tratat situaţia sumelor de bani retrase în numerar de către A. şi B. este eronat...", şi face trimitere la probele administrate în cauză în dosarul penal dar şi în etapele procesuale anterioare ale prezentului litigiu cu privire la aceste sume, concluzionând că instanţa de apel "...preluând şi reţinând doar concluziile expertului contabil din raportul de expertiză cât şi din completarea la raportul de expertiză, în mod eronat a reţinut că prejudiciul total cauzat bugetului de stat este în cuantum de 680.745 RON".

Prin urmare, pe de o parte recurentul se arată nemulţumit de modalitatea în care instanţa de apel a interpretat concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, critică de netemeinicie care excedează limitelor în care este învestită instanţa de recurs, respectiv acelea vizând exclusiv aspectele de nelegalitate ale pricinii.

Pe de altă parte, recurentul se arată nemulţumit de modalitatea în care a fost stabilit prejudiciul, însă toate apărările deduse judecăţii în recurs în acest sens şi menţionate anterior, respectiv documentele la care recurentul face referire, au fost avute în vedere la momentul cuantificării prejudiciului de către instanţele de fond şi nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală, primind dezlegare în cadrul probatoriului analizat de către instanţa devolutivă.

Nu în ultimul rând, este de observat că recurentul nu formulează o critică propriu-zisă la considerentele hotărârii instanţei de apel, pe care se limitează doar a le reda, fără a indica în ce modalitate ele nu sunt conforme legii, ci critică, în realitate, argumentele şi concluziile expertului ale cărui statuări au fost valorificate de către instanţă, deşi o asemenea nemulţumire se situează în contextul unei alte proceduri judiciare, iar nu în cadrul analizei de legalitate specifică instanţei de recurs.

Totodată, este criticată stabilirea şi cuantificarea prejudiciului din perspectiva administrării şi interpretării unor anumite probe în detrimentul altora, în contextul în care toate acestea se regăseau la dosarul cauzei, iar recurentul nu a demonstrat o altă situaţie de fapt decât cea analizată de către instanţa de apel.

Astfel, recurentul a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză care a stabilit prejudiciul în sumă de 628.384 RON, expertul a formulat răspuns la obiecţiuni, în raport de acestea s-a dispus completarea raportului de expertiză tehnică şi a fost întocmit un supliment la raport. În acest context, rezultă că recurentul este nemulţumit de prioritatea dată de instanţa de apel ansamblului probator, aspect străin de specificul judecăţii în recurs.

În punctul 2 al memoriului de recurs, astfel cum au fost numerotate de către recurent) este învederat istoricul procesual al pârâtei B., cu trimitere la calitatea de angajat a acesteia la C. S.R.L., atribuţiile pe care le avea în această calitate, contribuţia la fapta săvârşită de către inculpatul A., fapta proprie a acesteia şi modalitatea în care a fost încadrată prin rechizitoriu, modalitatea concretă în care a realizat faptele penale pentru care a fost trimisă în judecată, modul în care cei doi inculpaţi au colaborat în săvârşirea faptelor, situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel pe baza probelor administrate.

Recurentul învederează că "...în ceea ce priveşte perioada ulterioară datei de 03.08.2007, considerentul esenţial care a stat la baza pronunţării soluţiei de către prima instanţă a constat în aceea că intimatei i-a încetat calitatea de angajat al societăţii C. S.R.L., în funcţia de contabil, la data de 01.06.2007, iar la data de 03.08.2007, i-a încetat şi calitatea de asociat în cadrul aceleiaşi societăţi, astfel încât ulterior acestei date nu îi mai incumbă nicio obligaţie pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile, nefiind dovedită, în acest context, o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii".

Se observă că recurentul expune raţionamentul juridic şi concluzia instanţei de apel din perspectiva menţionată, pe care însă nu le combate cu argumente care să fie încadrabile în art. 488 C. proc. civ., ci se limitează la a cita dispoziţiile art. 998 şi art. 1000 alin. (3) C. civ. şi la a reda starea de fapt şi încadrarea juridică reţinute în cadrul dosarului penal nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, devenit dosar penal nr. x/2015

După expunerea acestor elemente de fapt ale cauzei, parte din ele specifice cercetării penale a pârâţilor, recurentul arată că instanţa de apel "...din nou preia concluziile expertului şi are în vedere faptul că, din analiza raportului de expertiză contabilă efectuat în cadrul procesului penal, răspunsul la obiectivul nr. 3, reiese că expertul a menţionat că nu poate formula o opinie în legătură cu prejudicierea societăţii prin retragerile de numerar efectuate de către cei doi intimaţi, fără a verifica evidenţele contabile ale societăţii..." şi că "Fără a cunoaşte exact situaţia patrimonială, situaţia activelor şi pasivelor societăţii la acest moment al retragerilor sumelor, expertul a reliefat că nu poate afirma cu certitudine existenţa unei relaţii de cauzalitate dintre intrarea în insolvenţă a societăţii C. S.R.L. şi retragerile de numerar din conturile acesteia...". Recurentul concluzionează apoi că, în opinia sa, această afirmaţie a expertului este incompletă.

Prin urmare, nu numai că nu este evidenţiată nicio nelegalitate pretins a fi săvârşită de către instanţa de apel, dar recurentul se raportează, în mod constant şi repetitiv, exclusiv la concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, nemulţumirea sa vizând, în realitate, conţinutul acestora.

Or, starea de fapt şi probele care o conturează au format obiect al cercetării judecătoreşti al instanţelor anterioare (fond şi apel), atributul exclusiv al instanţei de recurs fiind analiza legalităţii celor statuate în decizia atacată, respectiv a conformităţii considerentelor instanţei cu normele de drept incidente.

În ceea ce priveşte menţiunile din memoriul de recurs ce vizează măsura asigurătorie instituită asupra bunurilor aparţinând pârâtei B., Înalta Curte constată că acestea se situează în afara cadrului procesual al recursului determinat de considerentele hotărârii instanţei de apel, în care nu se regăseşte această problematică, situaţie faţă de care acestea nu pot fi avute în vedere.

În cadrul punctului 3 din memoriul de recurs, recurentul este nemulţumit de cuantumul cheltuielilor de judecată acordate pârâtei B. (3500 RON onorariu avocat), pe care îl consideră injust în raport cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse de reprezentantul convenţional al acesteia.

Înalta Curte constată însă că recurentul nu a invocat acest aspect, al proporţionalităţii cuantumului cheltuielilor de judecată, cu prilejul soluţionării apelului şi, prin urmare, în cauză nu există considerente ale instanţei de apel care să poată fi analizate pentru nelegalitate, astfel încât critica nu se raportează la hotărârea atacată, fiind lovită de nulitate, alături de celelalte aspecte ale recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna împotriva deciziei nr. 770/Ap din 4 mai 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna împotriva deciziei nr. 770/Ap din 4 mai 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.