Judicial error compensation for void appeal failing to invoke statutory cassation grounds

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 15.06.2020 pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia I civilă sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor şi Tribunalul Vâlcea, obligarea acestora la repararea prejudiciilor cauzate prin eroarea judiciară din dosarul nr. x/2018, privind validarea popririi din dosarul de executare nr. 216/2017 al BEJ B.., cu cheltuieli de judecată în acest dosar şi daune de întârziere de 10.000 RON.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 303/2004.

Prin întâmpinare, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor a invocat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, iar în subsidiar a solicitat respingerea, ca neîntemeiată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Sibiu

Prin sentinţa nr. 657/24.06.2021, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a respins excepţia nulităţii întâmpinării, invocată de către reclamant; a respins acţiunea.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia

Prin decizia nr. 505/03.03.2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei; în temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, a constatat că cheltuielile procesuale avansate de stat, constând în taxa judiciară de timbru de la plata căreia a fost scutit apelantul, ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, rămân în sarcina statului.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs neîncadrat în drept, reclamantul A., arătând că hotărârile instanţelor anterioare sunt lovite de nulitate, hotărârea pronunţată nu i-a fost comunicată prin poştă, este nemotivată şi se menţionează, în mod ilegal, în dispozitiv, că este definitivă, deşi este supusă recursului.

În cauză, întâmpinarea şi cererile formulate de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor sunt lovite de nulitate, întrucât nu sunt semnate de reprezentanţii legali ai acestei instituţii.

Cererea de chemare în judecată obiect al dosarului nr. x/2018 este lovită de nulitate absolută şi inadmisibilă, fiind nesocotite norme de drept procesual şi material. Tribunalul Vâlcea a dat dovadă de rea-credinţă, iar CEDO a sancţionat România pentru neaducerea la îndeplinire a hotărârilor judecătoreşti, respectiv nefinalizarea executării silite.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor a invocat excepţia de nulitate pentru neîncadrarea motivelor formulate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., arătând că prin cererea de recurs se deduc judecăţii aceleaşi chestiuni asupra cărora s-a dat deja dezlegare de către instanţa de apel.

La data de 08.03.2023, intimatul-pârât Tribunalul Vâlcea a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului şi judecata în lipsă

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În cauză, recursul nu este susceptibil de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., întrucât prin intermediul căii de atac nu se deduc judecăţii, în mod punctual, aspecte de nelegalitate ale deciziei contestate, astfel cum a fost indicată ca obiect al recursului.

Astfel, prin decizia recurată s-a reţinut că procedura instituită de dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 nu reprezintă o cale de atac împotriva unor hotărâri judecătoreşti definitive, care beneficiază de autoritate de lucru judecat şi nu poate readuce în discuţie toate nemulţumirile petentului faţă de procedurile judiciare la care a participat.

S-a mai reţinut că analiza efectuată de către Tribunalul Vâlcea, în motivarea deciziei nr. 42/2020, pronunţată în dosar nr. x/2018, cu privire la efectele procurii care a stat la baza formulării cererii de executare silită nu conţine vreo încălcare evidentă a normelor legale, în sensul art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

A mai constatat instanţa de apel că, din conţinutul deciziei pronunţate de către Tribunalul Vâlcea, rezultă că această instanţă a avut în vedere doar acele argumente din cererea de apel care aveau legătură cu cauza şi nu pretinsele insulte la adresa intimaţilor din dosarul respectiv.

Referitor la susţinerea intimatului privind nulitatea întâmpinării în dosarul de fond, instanţa de apel a constatat că judecătorul cauzei s-a pronunţat asupra acesteia, iar considerentele reţinute nu relevă vreo încălcare evidentă a unor norme legale, după cum nu rezultă nicio vătămare a reclamantului rezultată din refuzul instanţei de a constata nulitatea întâmpinării.

Fără a se raporta la problemele de drept dezlegate de instanţa de apel astfel cum au fost evidenţiate mai sus, recurentul arată că această hotărâre nu i-a fost comunicată, că se menţionează ilegal că este definitivă şi afirmă, în mod generic, că nu i-au fost analizate cererile şi apărările formulate în calea de atac a apelului, în sensul că întâmpinarea şi cererile Statului Român, prin Ministerul Finanţelor sunt lovite de nulitate, nefiind semnate şi întocmite de către reprezentanţii legali ai acestei instituţii.

Totodată, recurentul se arată nemulţumit de modalitatea în care s-a realizat judecata într-o altă cauză, respectiv în dosar nr. x/2018 al Tribunalului Vâlcea, având ca obiect validare poprire şi în care acesta figurează ca parte în contradictoriu cu alte persoane decât cele din prezentul cadru procesual.

Astfel, prin cererea de recurs sunt evidenţiate aspecte care au făcut obiect al judecăţii atât la prima instanţă, cât şi în apel, respectiv cele privind nulitatea întâmpinării şi cererilor pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, care au primit dezlegare din partea instanţelor devolutive şi referitor la care nu au fost relevate elemente noi în calea extraordinară de atac a recursului.

Susţinerea potrivit căreia hotărârea recurată nu a fost comunicată nu este încadrabilă în niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind contrazisă, totodată, de dovada de comunicare aflată la dosar apel.

De asemenea, menţiunea privind calea de atac nu se circumscrie vreunui aspect de nelegalitate, întrucât o asemenea menţiunea nu înlătură cele statuate prin dispoziţiile legale care reglementează exercitarea căilor de atac, iar trimiterile pe care recurentul le face la alte dosare se situează în afara cadrului procesual al cauzei pendinte.

Prin urmare, întrucât prin memoriul de recurs nu se identifică aspecte de nelegalitate, devine incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 505 din 3 martie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 505 din 3 martie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.