Motion to annul prior inadmissibility ruling itself inadmissible; annulment claim time-barred ruling stands final.

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

asupra contestaţiei în anulare de faţă constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs

Prin decizia nr. 383 din 24 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 894 R din 06 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, prin care s-a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 106R din 6 martie 2020 a aceleiaşi instanţe, în contradictoriu cu intimatul Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Industrializarea şi Marketingul Produselor Horticole R.A.

2. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., neîncadrată în drept, arătând, în esenţă, că la soluţionarea cauzei a participat un alt magistrat asistent decât cel care, în opinia contestatorului, ar fi trebuit să facă parte din constituirea completului de judecată, că magistratul asistent nu şi-ar fi formulat opinia asupra cauzei, că dosarul a fost judecat fără ca vreuna din părţi să fi solicitat judecata în lipsă şi că hotărârea contestată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând, cu prioritate, admisibilitatea contestaţiei în anulare din perspectiva dispoziţiilor art. 317-318 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită - al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială - al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două - respectiv când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

În plus, art. 317 alin. (2) C. proc. civ. prevede că această cale de atac mai poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Or, motivele invocate de contestator nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 317 C. proc. civ., pentru că în cauză nu se invocă nelegala citare şi nici încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, ci faptul că în constituirea completului de judecată ar fi făcut parte, în opinia contestatorului, un alt magistrat asistent decât cele ar fi trebuit şi că recursul a fost judecat fără ca vreuna dintre părţi să fi cerut judecata în lipsa, aspoecte ce ar constitui eventual pretinse greşeli de judecată.

Prin urmare, în cuprinsul contestaţiei în anulare nu se dezvoltă nicio critică de natură a fi încadrată ca motive ale contestaţiei în anulare obişnuite.

Contestaţia în anulare specială, prevăzută de art. 318 C. proc. civ., la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze - când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Cu referire la prima ipoteză, trebuie subliniat faptul că textul de lege vizează greşeli materiale cu caracter procedural, esenţiale, determinante pentru soluţia pronunţată, greşeli care să fi dus la pronunţarea unei soluţii eronate. În această categorie intră greşeli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului cauzei.

În speţă, contestatorul au formulat critici vizând eventuale greşeli de judecată considerând că instanţa de recurs a judecat cauza, fără ca vreuna din părţi să fi cerut judecata în lipsă, că în constituirea completului de judecată ar fi participat un alt magistrat asistent şi că instanţa de recurs a omis să analizeze, în fapt şi în drept, motivele de recurs.

Practic, contestatorul confundă semnificaţia sintagmei "greşeală materială" cu pretinse greşeli de judecată, respectiv de apreciere şi de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial şi procedural.

Or, în înţelesul normei prevăzute de dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., greşeala materială care deschide calea contestaţiei în anulare vizează o eroare formală, evidentă, care, deşi distinctă de eroarea materială care poate fi îndreptată în condiţiile art. 281 C. proc. civ., nu poate fi iniţiată pentru remedierea unor greşeli decurgând din aprecierea probelor sau a interpretării unor dispoziţii legale cu incidenţă în speţă ori din stabilirea eronată a situaţiei de fapt.

Fiind un text de excepţie, noţiunea de "greşeală materială" nu trebuie să fie interpretată extensiv, pentru că s-ar ajunge, pe o cale indirectă, la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs.

În ceea ce priveşte faptul că instanţa de recurs ar fi omis să cerceteze motivele de recurs, acest motiv al contestaţiei în anulare se referă la ce-a de-a doua ipoteză prevăzută de art. 318 C. proc. civ. - când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

În speţa dedusă judecăţii, soluţia pronunţată de instanţa de recurs, respectiv respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat de contestatorul A., împiedică trecerea la analiza pe fond a criticilor subsumate acestui motiv indicat de contestator şi nu se circumscrie nici noţiunilor de greşeală materială ori de omisiune, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.

Contestaţia în anulare întemeiată pe acest motiv este admisibilă doar atunci când recursul a fost respins ori admis în parte, iar nu şi în cazul în care instanţa a respins ori a anulat recursul în temeiul unei excepţii procesuale, întrucât numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

Din economia art. 318 C. proc. civ., rezultă că dispoziţiile textului legal nu sunt aplicabile atunci când instanţa soluţionează recursul în temeiul unei excepţii, deoarece ar presupune reanalizarea şi rejudecarea acelei excepţii, ceea ce excede căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare.

Drept urmare, potrivit raţionamentului anterior prezentat, decizia nr. 383 din 24 februarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul, nu poate forma obiect al motivului de contestaţie în anulare prevăzut de ipoteza a doua a art. 318 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că aspectele deduse judecăţii prin intermediul căii extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 317 ori art. 318 C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestaţiei în anulare, cum obiectul contestaţiei în anulare nu poate fi extins prin analogie la alte situaţii decât cele prevăzute expres de dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, calea extraordinară de atac formulată de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 383 din 24 februarie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2023.