Territorial jurisdiction conflict over enforcement court for garnishment validation resolved by assigning competence to the court that authorized enforcement

Şedinţa publică din data de 04 aprilie 2023

I Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, la data de 21.04.2022, sub număr unic de dosar x/2022, petentul B.E.J. A. a solicitat validarea popririi înfiinţate în cadrul dosarului de executare nr. 69/2022, privind pe creditoarea B., în contradictoriu cu debitorul C. şi cu terţii popriţi Ministerul de Finanţe Publice şi D. S.A.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 787 şi art. 790 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 2116 din data de 09 august 2022, Judecătoria Slobozia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect validare poprire, formulată de petentul B.E.J. A., privind pe creditoarea B., în contradictoriu cu debitorul C. şi cu terţii popriţi Ministerul de Finanţe şi D. S.A., în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Slobozia a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ., cererile de validare a popririi se soluţionează de către instanţa de executare, iar potrivit art. dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Ca atare, constatând că la data începerii executării silite, domiciliul debitorului era situat în municipiul Constanţa, judeţul Constanţa, precum şi că din verificările efectuate de către instanţă în aplicaţia DEPABD a rezultat că debitorul are domiciliul activ, începând cu data de 25.09.1974, la adresa indicată anterior, Judecătoria Slobozia a reţinut că din punct de vedere teritorial, prin raportare la obiectul cauzei şi domiciliul debitorului, competentă este Judecătoria Constanţa.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 1411 din data de 16 februarie 2023, Judecătoria Constanţa – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze, având ca obiect validare poprire, privind pe petentul B.E.J. A., creditoarea B., debitorul C., şi terţii popriţi Ministerul de Finanţe D. S.A., în favoarea Judecătoriei Slobozia; a constatat apărut conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea determinării instanţei competente teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Constanţa – secţia civilă a reţinut că în cadrul dosarului de executare nr. 69/2022, încuviinţarea executării silite s-a dispus de către Judecătoria Slobozia prin încheierea pronunţată în data de 09 martie 2022, în dosarul nr. x/2022, astfel încât aceasta este instanţa de executare.

Prin urmare, având în vedere că instanţa de executare este criteriul în raport de care se determină competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor având ca obiect validare de poprire, instanţa, în virtutea principiului unicităţii instanţei de executare, a apreciat că nu Judecătoria Constanţa este competentă teritorial să soluţioneze cererea formulată de petent, ci Judecătoria Slobozia.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., în limitele configurate de instanţele de judecată aflate în conflict, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Slobozia şi Judecătoria Constanţa – secţia civilă.

Ivirea prezentului conflict negativ de competenţă a fost determinată de modul diferit în care cele două instanţe au stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cererii de validare a popririi formulate de petentul B.E.J. A. pentru creditoarea B., identificând diferit instanţa de executare la care se referă dispoziţiile art. 790 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Slobozia a apreciat că instanţa de executare este instanţa în circumscripţia căreia, la data începerii executării silite, debitorul îşi avea domiciliul, în timp ce Judecătoria Constanţa a apreciat că instanţa de executare este instanţa care a încuviinţat executarea silită.

Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, petentul B.E.J. A. a solicitat pentru creditoarea B., validarea popririi înfiinţate în cadrul dosarului de executare nr. 69/2022.

Având în vedere obiectul cererii deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că validarea popririi reprezintă mijlocul procedural prin care creanţa pe care debitorul poprit o deţine asupra terţului poprit se transferă creditorului urmăritor. Aşa cum rezultă din dispoziţiile alin. (1) al art. 790 C. proc. civ., validarea popririi intervine numai atunci când terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile de consemnare sau plată a bunurilor/sumei indisponibilizate, inclusiv în cazul în care, în loc să se consemneze suma urmăribilă, o liberează debitorului poprit.

Validarea popririi este o procedură facultativă, cu caracter excepţional, care intervine numai la cererea creditorului, debitorului sau executorului judecătoresc.

Competenţa cererii de validare a popririi revine instanţei de executare, potrivit dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., instanţă care soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, ca validarea popririi.

Astfel, aşa cum s-a reţinut şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

În cazul de faţă, se reţine că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Slobozia, prin încheierea din data de 09 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 . Deci, Judecătoria Slobozia este instanţa de executare pe parcursul întregii durate a procedurii execuţionale.

În raport de situaţia de fapt reţinută, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 790 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de validare a popririi dedusă judecăţii este Judecătoria Slobozia, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 aprilie 2023.