Nullity of cassation appeal for failure to plead specific grounds of illegality in sound recording remuneration dispute

Şedinţa publică din data de 04 aprilie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a IV-a civilă, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C A. S.R.L. obligarea acesteia la plata despăgubirilor pentru repararea prejudiciului cauzat prin neachitarea remuneraţiei echitabile şi TVA-ul aferent, datorate producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial, a fonogramelor de comerţ şi a reproducerilor acestora prin intermediul postului de radio deţinut, începând cu luna octombrie 2011 până în prezent, precum şi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online, plata sumelor rezultate din actualizarea cu rata inflaţiei a remuneraţiei, calculate de la data scadenţei până la data achitării efective a remuneraţiilor, plata penalităţilor de întârziere aferente remuneraţiilor neachitate la termen, calculate pe zi de întârziere de la data scadenţei până la data plăţii efective a remuneraţiilor datorate, predarea listelor complete de fonograme de comerţ, fonograme publicate în scop comercial şi reproduceri ale acestora radiodifuzate începând cu luna octombrie 2011 şi până în prezent, conform modelelor de playlist reglementate de metodologia în vigoare, şi a rapoartelor lunare cuprinzând numărul total al fonogramelor de comerţ comunicate public prin serviciul online şi a numărului total de comunicări publice (ascultări)/lună începând cu 1.10.2011 obţinerea licenţelor neexclusive pentru radiodifuzarea prin intermediul postului radio a fonogramelor de comerţ şi a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi pentru utilizarea fonogramelor prin comunicarea publică a acestora prin intermediul serviciului online precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, în cazul în care pârâta nu furnizează informaţiile necesare pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat, potrivit art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată, UPFR a solicitat obligarea pârâtei la plata triplului remuneraţiilor legal datorate, potrivit art. 139 alin. (2) lit. b) din lege şi art. 13 din Metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 133/2012.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 130 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 105 lit. f), art. 1065, art. 139 şi pe orice dispoziţii legale din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată, şi pe dispoziţiile Metodologiilor publicate în M. Of. prin Deciziile ORDA nr. 216/2011 şi nr. 232/2011, raportate la dispoziţiile art. 1349 şi art. 1531-1535 Noul C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 2466 din 04 decembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, sectia a IV-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din Romania în contradictoriu cu pârâta S.C A. S.R.L.; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 20.852,47 RON remuneraţie actualizată datorată pentru perioada 1.10.2011 - 31.12.2015, 28.968,43 RON penalităţi de întârziere calculate până la data de 26.03.2018, precum şi în continuare la plata penalităţilor de 0,1% pe zi de întârziere până la plata efectivă a debitului, 7538,49 RON remuneraţie actualizată pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online, pentru perioada 1.10.2011- 30.09.2017, 13.316 RON penalităţi de întârziere calculate până la data de 26.03.2018, precum şi în continuare la plata penalităţilor de 0,1% zi întârziere până la plata efectivă a debitului; a obligat pârâta să predea reclamantei playlisturile cuprinzând fonogramele radiodifuzate începând cu data de 1.10.2011 şi până în prezent, pentru postul de radio local deţinut, conform modelelor de playlist reglementate de metodologiile în vigoare şi a rapoartelor lunare cuprinzând numărul total al fonogramelor de comerţ comunicate public prin serviciul online şi a numărului total de comunicări publice (ascultări)/lună începând cu 1.10.2011 necesare în vederea repartiţiei remuneraţiilor colectate de reclamantă; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4100 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocat, onorariu expert.

3. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în apel:

Prin decizia civilă nr. 1419A din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2466 din 04 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 1511A din 03 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea de completare formulată de intimata-reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), în contradictoriu cu apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L.; a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1419A/28.10.2020, pronunţate în dosarul nr. x/2016 cu următoarea dispoziţie: obligă apelanta S.C. A. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a sumei de 4000 RON cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1419A din 28 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea acestuia, anularea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că nu există nici o probă la dosar care să dovedească că în perioada 2011-2015 B. a funcţionat, iar suma de aproape 120.000 RON la care a fost obligată faţă de Uniunea Producătorilor de Fonograme din Romania este enormă, deşi suma de plată era în jur de 17.000 RON.

A precizat, totodată, că motivarea instanţei de apel referitoare la licenţe nu are nicio legătură cu nicio fonogramă, întrucât în perioada respectivă nu a emis, judecata având loc pe bază de prezumţii şi nu pe dovezi.

Cererea de recurs nu este întemeiată în drept.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 21 decembrie 2022, în termen legal, intimata-reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - Asociaţia pentru Drepturi Conexe a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nul, iar în subsidiar, ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate, ca fiind temeinică şi legală, şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. c) şi lit. d) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 486 alin. (3) C. proc. civ., a arătat că, în speţă, criticile formulate nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, câtă vreme nu vizează hotărârea judecătorească atacată, ci doar susţinerile părţii cu privire la situaţia de fapt ce au fost făcute în faţa instanţelor de fond şi de apel.

Mai mult, cererea de recurs reprezintă o reiterare a argumentelor din întâmpinarea la cererea de chemare în judecată şi din cererea de apel şi a nemulţumirilor generice cu privire la soluţia adoptată de instanţă.

6. Răspunsul la întâmpinare

La data de 13 ianuarie 2023, în termen legal, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat solicitarea privind anularea hotărârii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, arătând că, prin sentinţa civilă nr. 2466 din 04 decembrie 2018, a fost obligată să predea reclamantei playlisturile cuprinzând fonogramele radiodifuzate începând cu data de 0l octombrie 2011, necesare în vederea repartiţiei remuneraţiilor colectate de aceasta, însă pe perioada respectivă nu exista niciun playlist, întrucât a avut loc un transfer de licenţe şi postul de radio "Accent" a intrat în funcţiune în anul 2015, astfel că sumele au fost acordate în mod eronat de către instanţă pe baza unor regulamente ale C.N.A.-ului care în acea perioadă nu s-au respectat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nul recursul, pentru considerentele ce succed:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, se constată că recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, susţinând că la dosar nu au existat probe care să dovedească că postul de B. a emis în perioada dedusă judecăţii. De asemenea, a susţinut că suma la care a fost obligată la plată este foarte mare faţă de suma iniţial datorată, precum şi că judecata a avut loc pe bază de prezumţii, iar nu pe dovezi.

Prin cererea de recurs recurenta-pârâtă nu a indicat nici un motiv de casare dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, recursul nu se poate limita la simple susţineri referitoare la situaţia de fapt derulată în faţa instanţelor de fond, cum este cazul în speţă, întrucât, pentru a fi incident vreunul din motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta trebuie să facă referire la un viciu de legalitate a încheierii recurate, să indice greşelile anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile legale anterior menţionate.

Simplele nemulţumiri ale părţii faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă, precum şi indicarea probelor pe care se bazează. Numai aşa instanţa de recurs poate să facă o verificare de ansamblu a hotărârii atacate, chiar dacă numai în ce priveşte nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

Faţă de cele anterior expuse, în baza art. 493 alin. (5) rap. la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1419A din 28 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1419A din 28 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 aprilie 2023.