Negative jurisdictional conflict over labor recruitment damages: irrevocability of territorial competence after material jurisdiction ruling under Art. 131 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 04 aprilie 2023

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea precizată, reînregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, la data de 08 iunie 2022, sub nr. x/2021 - în baza sentinţei civile nr. 123/18 mai 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia -, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Arad, obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 euro sau contravaloarea acestora în RON la data plăţii, reprezentând despăgubiri, din care 5000 euro despăgubiri materiale şi 45.000 euro despăgubiri morale pentru prejudiciul ce i-a fost produs prin modul de organizare şi selecţie a examenului din data de 16 septembrie 2020, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate prevederile art. 1391 C. civ., art. 5 Codul muncii, art. 1349 C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1289 din data de 18 octombrie 2022, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile precizate, formulate de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Arad, în favoarea Tribunalului Arad.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a reţinut că art. 113 pct. 9 C. proc. civ. prevede că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Astfel, cum competenţa teritorială este una relativă, de tip privat şi, cum ea a fost invocată în condiţiile C. proc. civ., prin întâmpinare, în considerarea prevederilor art. 129 alin. (3) şi a prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., raportat atât la precizarea acţiunii deduse judecăţii, cât şi la sediul pârâtei care este în Arad, a apreciat că este competent teritorial în soluţionarea cauzei Tribunalul Arad.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 5 din data de 17 ianuarie 2023, Tribunalul Arad, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Arad, secţia I civilă şi a declinat în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Arad, având ca obiect răspundere civilă delictuală; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă; a suspendat judecata prezentei cauze până la emiterea regulatorului de competenţă.

Tribunalul Arad, secţia I civilă a reţinut că Tribunalul Hunedoara, la primul termen de judecată din data de 27.09.2022, cu părţile legal citate şi cu posibilitatea de a pune concluzii pe fond, a soluţionat excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile şi a păşit la judecarea fondului prin suplimentarea probei cu înscrisuri, în sensul emiterii unei adese şi comunicarea actelor enumerate în cuprinsul încheierii.

Abia ulterior, la următorul termen de judecată din data de 18.10.2022, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, enumerând cele trei excepţii invocate şi apreciind că cea privind necompetenţa ar avea prioritate, conform art. 248 C. proc. civ.

Tribunalul Arad a mai reţinut şi faptul că prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte a statuat că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis, precum şi că instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca la rândul său necompetenţa dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat sau soluţionat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie.

Prin urmare, Tribunalul Arad a declinat cauza către Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, constatând ivit conflictul de competenţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă şi Tribunalul Arad, secţia I civilă.

Ivirea prezentului conflict negativ de competenţă a fost determinată de modul diferit în care cele două instanţe au stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cererii deduse judecăţii.

Astfel, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 107-113 C. proc. civ., raportându-se atât la precizarea acţiunii deduse judecăţii, cât şi la sediul pârâtei (Arad), în timp ce Tribunalul Arad, secţia I civilă a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 130-131 C. proc. civ., respectiv că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate.

Potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, încheierea respectivă având caracter interlocutoriu.

Pentru a face verificările arătate, instanţa trebuie să pună în discuţia contradictorie a părţilor competenţa, deoarece judecătorul nu are cum să stabilească şi să consemneze în încheiere decât aspecte în legătură cu care părţile au putut să se exprime.

Textul de lege anterior menţionat, care se corelează şi cu dispoziţiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ., este de natură să asigure informarea părţilor încă de la debutul procesului asupra faptului că problema competenţei materiale şi teritoriale este definitiv tranşată înaintea instanţei respective.

Prin urmare, la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, trebuie să fie analizată şi soluţionată definitiv chestiunea competenţei, indiferent că iniţiativa aparţine instanţei sau părţii interesate.

În speţa dedusă judecăţii se constată că reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Arad, la plata sumei de 50.000 euro sau contravaloarea acestora în RON la data plăţii, reprezentând despăgubiri, din care 5000 euro despăgubiri materiale şi 45.000 euro despăgubiri morale pentru prejudiciul ce i-a fost produs prin modul de organizare şi selecţie a examenului din data de 16 septembrie 2020.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă la data de 31 mai 2021.

Prin întâmpinarea formulată la data de 20 iulie 2021, pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "B." al Judeţului Arad a invocat excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, excepţia necompetenţei teritoriale şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile.

La primul termen de judecată din data de 26 octombrie 2021, instanţa, din oficiu, a invocat şi a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei I civile din cadrul Tribunalului Hunedoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Hunedoara.

Tribunalul Hunedoara – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 207/CA/2022 din data de 20 aprilie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Hunedoara şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii civile ale Tribunalului Hunedoara.

Procedând la soluţionarea conflictului de competenţă ivit, Curtea de Apel Alba-Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 123 din 18 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.

Cererea a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, urmare stabilirii competenţei materiale în favoarea secţiei civile.

La termenul de judecată din data de 27 septembrie 2022, acordat după reînregistrarea cererii pe rolul secţiei civile, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocate de pârât prin întâmpinare şi a procedat la respingerea acesteia.

La acelaşi termen de judecată a pus în discuţia părţilor necesitatea emiterii unei adrese la pârât, pentru ca acesta să comunice: tabelul cuprinzând rezultatele verificării dosarelor de recrutare, a listei candidaţilor care nu îndeplinesc condiţiile de participare la selecţie, precum şi planificarea la interviu pentru candidaţii care îndeplineau condiţiile şi ale căror dosare de recrutare au fost complete şi corect întocmite; procesul-verbal întocmit de către comisia de selecţie, care a fost prezentat inspectorului şef în vederea luării deciziei cu privire la persoanele care vor ocupa posturile vacante; lista cu candidaţii identificaţi pentru ocuparea posturilor vacante, care urmau a fi încadraţi, precum şi calificativul obţinut de reclamantul A. la interviu şi care dintre criteriile de departajare nu au fost îndeplinite de către acesta dintre cele stabilite de către comisia de selecţie prin procesul-verbal nr. x din 03.09.2020.

Apreciind că soluţionarea justă a cauzei impune trimiterea unei adrese la pârât, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a amânat cauza, acordând termen la data de 18 octombrie 2022.

La termenul din 18 octombrie 2022, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a constatat că pârâtul a invocat, prin întâmpinare, excepţia de necompetenţă teritorială şi a reţinut cauza în pronunţare cu privire la această excepţie.

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, primul termen de judecată cu părţile legal citate, la care instanţa avea obligaţia, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., de a-şi verifica din oficiu şi de a pune în discuţie atât excepţia necompetenţei materiale, cât şi excepţia necompetenţei teritoriale, a fost termenul din 26 octombrie 2021.

Totodată, Înalta Curte reţine că prin primul regulator de competenţă intervenit în cauză (sentinţa civilă nr. 123 din 18 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Alba-Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal), analizându-se competenţa materială, a fost indicată drept instanţă competentă Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, fiind astfel tranşat implicit şi aspectul vizând competenţa teritorială în favoarea acestei instanţe.

Or, cum efectele regulatorului de competenţă constau în faptul că hotărârea este obligatorie pentru instanţa căreia i se trimite dosarul, înseamnă că Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă nu mai putea invoca excepţia de necompetenţă teritorială.

Ca atare, odată depăşit momentul când putea să verifice din oficiu şi să pună în discuţia părţilor competenţa teritorială, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă nu se mai putea dezînvesti ulterior. Astfel a devenit competent să soluţioneze pricina.

În consecinţă, cum admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă s-a realizat cu nesocotirea normelor de procedură reglementate de art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 aprilie 2023.