Revision application against appellate merits decision inadmissible; prior inheritance rulings stand.

Şedinţa publică din data de 04 aprilie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 26 noiembrie 2015, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.: să se constate că reclamanţii au calitatea de moştenitori ai defunctului A., decedat la 20 decembrie 1996, având fiecare cota de 1/6 din masa succesorală, conform sentinţei civile nr. 14738 din 16 noiembrie 2000 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti pronunţate în dosar nr. x/2000, şi, ca urmare, au aceste cote şi din imobilul situat în comuna Talpaş, sat Soceni, jud. Dolj compus din trei camere, pivniţă şi 200 m.p. teren; anularea certificatului de moştenitor suplimentar nr. 59 din 31 martie 1997, eliberat de B.N.P. D.; anularea certificatului de moştenitor nr. x din 23 iulie 2015 eliberat de B.N.P. E. şi a certificatului de moştenitor suplimentar nr. 177 din 28 septembrie 2015 eliberat de acelaşi notariat.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1402 din 9 februarie 2017, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C., pentru autoritate de lucru judecat.

3. Decizia pronunţată în apel de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a Civilă

Prin decizia civilă nr. 3080A din 28 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015, instanţa a admis apelul, a anulat sentinţa şi a reţinut cauza spre rejudecare.

4. Decizia pronunţată de tribunal în rejudecare

Prin decizia civilă nr. 1141 din 23 martie 2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa capătului 1 al cererii referitor la constatarea calităţii de moştenitori a reclamanţilor după defunctul A. cu privire la imobilul situat în comuna Talpas, sat Soceni, jud. Dolj, a respins capătul 1 al cererii formulate de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C., pentru autoritate de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă, a respins capetele 2 si 3 ale cererii formulate de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C., referitoare la anularea certificatului de moştenitor suplimentar nr. 59 din 31 martie 1997 eliberat de Notar Public D., a certificatului de moştenitor nr. x din 23 iulie 2015 eliberat de Notarul Public E., precum şi a certificatului de moştenitor suplimentar nr. 177 din 28 septembrie 2015 eliberat de acelaşi notar public, ca neîntemeiate.

Împotriva deciziei civile nr. 1141 din 23 martie 2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

Prin încheierea din 28 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a suspendat judecata recursului conform art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a decesului intimatei-pârâte C..

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia civilă nr. 117 din 4 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a constatat perimat recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1141 din 23 martie 2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 117 din 4 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

6. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în recurs

Prin decizia civilă nr. 1046 din data de 12 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 117 din 4 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

7. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile nr. 1046 din data de 12 mai 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, în baza art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., au formulat cerere de revizuire A. şi B..

Prin cererea de revizuire, revizuenţii au învederat că Înalta Curte, prin decizia nr. 1046/12.05.2022, a respins ca nefondat recursul, reţinând că instanţa de apel a calculat corect termenul de perimare şi că nulitatea relativă invocată de aceştia, constând în faptul că cererea de perimare s-a judecat în contradictoriu cu o persoană decedată, fără moştenitori, este justificată de faptul că au fost citaţi pentru termenul respectiv.

Or, în opinia revizuenţilor, soluţia Înaltei Curţi trebuie revizuită în baza art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât simplul fapt că aceştia au fost citaţi pentru termenul în care cererea de perimare a fost judecată în contradictoriu cu o persoană decedată, nu poate justifica respingerea criticii formulate de aceştia.

De asemenea, au susţinut că, având în vedere că intimata-pârâtă C. nu are moştenitori, confirmă faptul că revizuenţii sunt moştenitorii imobilului situat în comuna Talpaş, sat Soceni, jud. Dolj, în baza sentinţei civile nr. 14738/16.11.2000 pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin care s-a constatat că fiecare revizuent are câte o cotă de 1/6 din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului A..

Totodată, revizuenţii au considerat că nici perimarea şi nici recursul nu puteau fi judecate în contradictoriu cu o persoană decedată, care nu are moştenitori.

8. Apărările formulate în cauză

La dosar nu a fost depusă întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 C. proc. civ., calea de atac a revizuirii poate fi exercitată numai împotriva unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul. Din interpretarea textului rezultă că numai hotărârile instanţei de recurs prin care se evocă fondul cauzei pot fi atacate cu revizuire, deoarece calea de atac extraordinară a revizuirii este un mecanism de îndreptare a unor greşeli de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză, ce ţin de specificul căii de atac.

Cererea de revizuire, ce formează obiectul dosarului pendinte, este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire asupra unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desfiinţării unor hotărâri judecătoreşti, constituind un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre să fie viciată chiar în substanţa sa.

Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează posibilitatea exercitării acestei căi de atac numai în cazuri strict determinate.

Or, din textul de lege menţionat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă au fost pronunţate asupra fondului sau prin ele se evocă fondul cauzei.

Hotărârea care evocă fondul cauzei este acea hotărâre care este rezultatul unei analize de fond făcute de instanţele de control judiciar, care, statuând în drept în mod diferit faţă de modalitatea în care au făcut-o primele instanţe, reapreciază probele administrate de instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.

În categoria acestor hotărâri nu intră hotărârea prin care s-a respins recursul pe motiv că este nefondat, întrucât instanţa nu evocă fondul, ci se rezumă exclusiv la analiza motivelor de casare, care prin ipoteză nu presupun evocarea fondului.

Este adevărat că în speţa de faţă hotărârea a cărei revizuire se cere este o hotărâre dată în recurs, însă aceasta nu este o hotărâre care evocă fondul, întrucât instanţa supremă nu a stabilit o altă stare de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, nu a aplicat alte dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite şi nici nu a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. Prin urmare, ipoteza reglementată de textul de lege anterior amintit nu este respectată sub acest aspect, decizia atacată neîntrunind cerinţele legale în raport cu care să poată fi supusă revizuirii, întrucât, deşi este dată în recurs, în cuprinsul ei nu a fost evocat fondul.

Ca atare, constatând că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., şi anume aceea ca hotărârea atacată să fie pronunţată asupra fondului sau să evoce fondul, situaţie în raport cu care analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazul de revizuire invocat (art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.) devine inutilă, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. şi A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1046 din 12 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 aprilie 2023.