Copyright remuneration dispute ended by acceptance of appellant's waiver of appeal
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice issued a final, definitive decision accepting the appellant-defendant’s waiver of its appeal in remand proceedings, thereby allowing the prior appellate decision—which had dismissed the appeals of both parties and upheld the lower court's partial admission of the claim for equitable remuneration—to stand. The underlying dispute concerned a collective management organization’s claim against a commercial entity for unpaid copyrights and neighboring rights (specifically, equitable remuneration for public communication of sound recordings and audiovisual works, plus late penalties) for periods between 2015 and 2020, which was resolved through a settlement agreement requiring installment payments and the filing of the waiver. The court’s operative act was based on the procedural doctrine of the principle of disposability and Article 406 of the Civil Procedure Code, which permits parties to waive their right to judicial scrutiny at any stage of the proceedings, provided the waiver is exercised by a representative with specific legal capacity, a requirement the court verified was met via the administrator’s special mandate referenced in the settlement contract.
Legislator headnote
AI generatedart. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, art. 453 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 81 alin. (1) C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ, art. 406 alin. (2) C. proc. civ; Copyright remuneration dispute ended by acceptance of appellant's waiver of appeal: The underlying dispute concerned a collective management organization’s claim against a commercial entity for unpaid copyrights and neighboring rights (specifically, equitable remuneration for public communication of sound recordings and audiovisual works, plus late penalties) for periods between 2015 and 2020, which was resolved through a settlement agreement requiring installment payments and the filing of the waiver. The court’s operative act was based on the procedural doctrine of the principle of disposability and Article 406 of the Civil Procedure Code, which permits parties to waive their right to judicial scrutiny at any stage of the proceedings, provided the waiver is exercised by a representative with specific legal capacity, a requirement the court verified was met via the administrator’s special mandate referenced in the settlement contract.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, explicitly cited in the dispositive to justify the court's acceptance of the appellant's waiver of the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 04 aprilie 2023
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 10.07.2019 sub nr. x/2019, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., obligarea pârâtei la plata remuneraţiei unice echitabile, inclusiv TVA-ul aferent, reprezentând drepturi conexe patrimoniale cuvenite producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora în spaţiile deţinute de pârâta cu orice titlu, începând cu noiembrie 2015 - la zi (data efectuării raportului de expertiză sau a depunerii calculului în instanţă de către UPFR). A estimat că remuneraţia datorată de pârâtă pentru perioada 01.11.2015 - 30.06.2019 este în cuantum de 6.946 RON (la care se adaugă TVA); plata remuneraţiei unice echitabile, inclusiv TVA-ul aferent, reprezentând drepturi conexe patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale în spaţiile deţinute de pârâtă cu orice titlu, începând cu martie 2016 până în prezent (data efectuării raportului de expertiză), având în vedere mandatul acordat UPFR de către B. prin Decizia ORDA nr. 6/2016. A estimat că remuneraţia datorată de pârâtă pentru perioada 01.03.2016 - 31.07.2018 este în cuantum de 5.850 RON (la care se adaugă TVA); plata daunelor-interese moratorii, pentru neplata sau plata cu întârziere a remuneraţiilor, datorate de la scadenţă până la data achitării efective şi integrale a remuneraţiilor datorate, conform metodologiilor în vigoare corespunzătoare fiecărui tip de remuneraţie; în subsidiar, în cazul în care pârâta nu îşi îndeplineşte obligaţia de furnizare a informaţiilor necesare pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat, potrivit art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 republicată, a solicitat obligarea pârâtei la daune materiale cuantificate la triplul sumelor legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, calculate potrivit situaţiilor financiare publicate la registrul comerţului sau declarate la Ministerul Finanţelor, precum şi potrivit situaţiilor de pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Turism.
I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a civilă
Prin sentinţa civilă nr. 1682 din data de 17 decembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte chemare în judecată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 7031,15 RON reprezentând remuneraţie datorată producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor în perioada 01.07.2016-30.11.2020 şi la plata sumei de 5838,93 RON penalităţi de întârziere calculate până la data de 01.12. 2020 şi în continuare până la plată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 7950 RON reprezentând remuneraţie datorată autorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea publică a operelor audiovizuale în perioada 01.07.2016-30.11.2020 şi la plata sumei de 387 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 01.12.2020 şi în continuare până la plată şi a obligat pârâta la 1370 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă
Prin decizia civilă nr. 690A din data de 04 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. şi de apelanta-reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociaţia pentru Drepturi Conexe, împotriva sentinţei civile nr. 1682/17.12.2020, pronunţate în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a Civilă.
I.4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 690A din data de 04 mai 2022 a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L..
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă la data de 30 iunie 2022, sub nr. x/2019.
Prin cererea de recurs, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate, dar şi a hotărârii primei instanţe, şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind netemeinică şi nelegală.
De asemenea, a solicitat obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a invocat drept motiv de casare motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond şi cea de apel au interpretat greşit dispoziţiile legale incidente cu privire la faptele reţinute în sarcina sa ca fiind generatoare de prejudiciu pentru reclamantă.
I.5. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) - Asociaţia pentru Drepturi Conexe a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
I.6. La data de 26 septembrie 2022, recurenta-pârâtă a depus la dosar cerere de renunţare la judecata recursului ce face obiectul dosarului nr. x/2011 În respectiva cerere, recurenta-pârâtă a menţionat că a adus la cunoştinţa părţii adverse cererea de renunţare, iar aceasta a fost de acord.
I.7. La data de 29 septembrie 2022, intimata-reclamantă a depus la dosar o adresă prin care a comunicat instanţei că este de acord cu cererea de renunţare formulată de recurenta-pârâtă. De asemenea, a învederat că părţile au încheiat contractul de tranzacţie nr. x din data de 17 august 2022, prin care recurenta-pârâtă s-a obligat să plătească eşalonat sumele datorate. Respectiva tranzacţie, precum şi dovezile de plată aferente tranzacţiei încheiate au fost ataşate adresei.
I.8. Prin încheierea de şedinţă de la termenul din data de 07 februarie 2023, Înalta Curte a constatat că cererea de renunţare la judecata recursului provine de la administratorul societăţii recurente, doamna C., fără a fi însoţită de o procură specială în acest sens, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 81 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, în vederea respectării principiului disponibilităţii prevăzut de art. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a amânat cauza şi a dispus citarea recurentei-pârâte cu menţiunea de a formula cererea de renunţare la judecata recursului, prin reprezentant legal în baza unui mandat special, în condiţiile prevăzute de art. 406 alin. (2) C. proc. civ.
I.9. La termenul de judecată din data de 04 aprilie 2023, intimata-reclamantă a depus la dosar originalul contractului de tranzacţie nr. x din data de 17.08.2022 intervenit între părţi.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând contractul de tranzacţie nr. x din data de 17 august 2022 încheiat între Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociaţia pentru Drepturi Conexe şi A. S.R.L. (părţile din prezenta cauză), Înalta Curte constată că obiectul acestei tranzacţii îl reprezintă achitarea eşalonată de către recurenta-pârâtă din prezenta cauză, A. S.R.L., a debitului ce face obiectul dosarului de executare nr. 78/2022 al B.E.J. D. şi suspendarea acestui dosar de executare silită până la achitarea integrală a debitului restant.
De asemenea, se constată că la art. 5 din respectivul contract de tranzacţie se prevede că A. S.R.L. se obligă să depună cerere de renunţare la judecată în dosarul nr. x/2018 (dosarul de faţă) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în termen de 3 zile de la semnarea tranzacţiei, cerere ce a fost înregistrată în prezentul dosar la data de 26 septembrie 2022.
La art. 11 din contractul de tranzacţie anterior menţionat, reprezentantul legal al A. S.R.L. a declarat că are capacitatea şi calitatea de a încheia respectivul contract de tranzacţie în conformitate cu prevederile legale şi actele constitutive ale societăţii, având mandat special în acest sens acordat de organele de conducere ale societăţii.
Prin urmare, având în vedere declaraţia dată de reprezentantul legal al A. S.R.L., dna administrator C., persoana care a şi semnat contractul de tranzacţie, Înalta Curte apreciază că cererea de renunţare depusă la dosar este formulată în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 406 alin. (2) C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte apreciază că, luând act de renunţarea la judecata recursului, se dă eficienţă tranzacţiei încheiate de părţi, pentru că obligaţiile asumate prin aceasta vizează tocmai renunţarea la recurs.
Ca atare, analizând cererea de renunţare la judecata recursului formulată de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., indicate de recurenta-pârâtă în cererea de renunţare, stipulează în sensul că reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili respectivele drepturi.
Renunţarea la judecată este un act procesual de dispoziţie, de care instanţa trebuie să ţină cont şi care poate avea loc oricând în cursul judecăţii, putându-se face atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă, cum este cazul în speţă.
Ca atare, faţă de manifestarea expresă de voinţă a recurentei-reclamante exprimată prin declaraţia autentificată sub nr. x/16.02.2017, dar şi prin contractul de tranzacţie nr. x din data de 17 august 2022 (art. 5), aflat la dosar, în temeiul art. 406 C. proc. civ. şi aplicând principiul disponibilităţii, va lua act de renunţarea recurentei-pârâte S.C. A. S.R.L. la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 690A din data de 04 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea recurentei-pârâte S.C. A. S.R.L. la judecata recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 690A din 04 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 aprilie 2023.