Validation of a seizure of wages: exclusive territorial competence of the executing court versus procedural lapse of jurisdictional exceptions.

Şedinţa publică din data de 27 martie 2023

I Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ, la data de 11 februarie 2021, sub nr. x/2021, creditoarea A. (în calitate de moştenitoare a defunctului creditor B.) a chemat în judecată pe debitorul C. şi pe terţul poprit PFA C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună validarea popririi înfiinţate de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti D. şi E. prin adresa de înfiinţare a popririi emisă la data de 11.01.2021 în dosarul de executare nr. 236N/N/2016, asupra veniturilor şi a oricăror sume de bani pe care debitorul le încasează de la terţul poprit, până la stingerea integrală a debitului de 15.239 RON (reprezentând cheltuielile de judecată şi cheltuielile de executare din dosarul BEJ F.), a sumei de 33.575 euro (rezultând din sentinţa civilă nr. 6919/22.12.2011 a Judecătoriei Piatra Neamţ), precum şi a cheltuielilor de executare din dosarul Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti D. şi E.. A solicitat totodată, şi cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 790 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 3585 din data de 29 octombrie 2021, Judecătoria Piatra-Neamţ – secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect validare poprire, formulate de creditoarea A. în contradictoriu cu debitorul C. şi terţul poprit PFA C., în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti – secţia a II-a Civilă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Piatra-Neamţ – secţia civilă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 790 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de validare poprire este instanţa de executare care, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Totodată, a reţinut că prin încheierea pronunţată la data de 30.08.2016 în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a fost încuviinţată executarea silită, la cererea creditorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6919 din data de 22.12.2011 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în dosarul nr. x/2010.

Or, în aplicarea art. 666, art. 651 alin. (3) şi 790 C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează, implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind cererile de validare a popririi sau contestaţiile la executare.

Aşa fiind, a apreciat că în cauză instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, competenţa acesteia fiind dobândită prin încheierea pronunţată la data de 30.08.2016 în dosarul nr. x/2016, de încuviinţare a executării silite formulate de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti D. şi E..

Astfel, conform principiului esenţial al unicităţii instanţei de executare, consacrat de art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa care a încuviinţat executarea silită este competentă să soluţioneze şi orice alt incident în legătură cu aceasta.

A mai reţinut instanţa că în această materie, normele ce reglementează competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti au caracter imperativ.

Ca atare, faţă de caracterul imperativ al normelor de competenţă teritorială în această materie, în baza art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. coroborat cu art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1), art. 651 şi art. 790 din acelaşi act normativ, instanţa a admis excepţia invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 1700 din data de 22 februarie 2023, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia invocată din oficiu a necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile având ca obiect validare poprire, privind pe creditoarea A., în contradictoriu cu debitorul C. şi cu terţul poprit P.F.A. C., în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ; a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Judecătoria Piatra-Neamţ şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul nr. x/2021 instanţei competente să soluţioneze conflictul, şi anume Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia civilă.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că, deşi este în discuţie o necompetenţă teritorială exclusivă (cea în materie de incidente la executare, precum cererea de validare poprire, prevăzută de art. 790 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. din C. proc. civ. 2010, în forma în vigoare la data începerii executării silite, prin înregistrarea cererii creditorului de executare silită, în sensul art. 622 alin. (2) C. proc. civ., obiect al dosarului de executare nr. 236N/N/2016), legiuitorul a stabilit un termen până la care excepţia necompetenţei teritoriale poate fi invocată de către judecător ori de către părţi, sub sancţiunea, în caz contrar, a decăderii, instanţa (fie ea necompetentă teritorial) trebuind a soluţiona cauza cu care a fost învestită.

De asemenea, a reţinut că legiuitorul a stabilit un moment procesual până la care poate fi invocată excepţia necompetenţei materiale sau teritoriale de ordine publică, şi anume, primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Totodată, legiuitorul a stabilit obligaţia instanţei de verificare a competenţei, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, indiferent că ar fi incidente norme de competenţă de ordine publică (cu excepţia celor privind competenţa generală, necompetenţa generală putând fi invocată "în orice stare a pricinii", potrivit art. 130 alin. (1) C. proc. civ.) ori de ordine privată, toate acestea potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

A mai reţinut că instanţa poate acorda un singur termen, când pentru stabilirea competenţei ar fi necesare "lămuriri ori probe suplimentare", potrivit art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

În prezenta cauză, niciuna dintre părţi nu a invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Piatra-Neamţ, excepţia corespunzătoare fiind invocată de către instanţă din oficiu, însă abia la al treilea termen de judecată, din data de 15.10.2021, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acel termen de judecată, de la dosarul Judecătoriei Piatra-Neamţ, la al 3-lea termen de judecată instanţa invocând excepţia necompetenţei teritoriale exclusive – toate acestea în condiţiile în care instanţa a prorogat aspectul privind verificarea competenţei la două termene de judecată succesive, primul termen de judecată fiind în data de 11.06.2021, iar al doilea termen de judecată fiind în data de 20.08.2021, la acest al doilea termen de judecată instanţa intrând chiar în aspecte privind probatoriul propus de părţi, solicitând lămuriri executorului judecătoresc privind creanţa până la concurenţa căreia a fost înfiinţată poprirea (mai exact, sumele încasate).

Toate acestea, deşi instanţa avea posibilitatea verificării competenţei teritoriale, chiar în lipsa depunerii de către executorul judecătoresc a actelor de executare, la al doilea termen de judecată, din 20.08.2021, acest al 2-lea termen de judecată fiind acel singur termen acordat instanţei pentru a se lămuri cu privire la aspectul privind competenţa sa teritorială, în sensul art. 131 alin. (2) C. proc. civ..– era suficient faptul că instanţa cunoştea anul începerii executării silite şi anume 2016 (pe baza numărului dosarului de executare nr. 236N/N/2016), în raport de care cunoştea legea aplicabilă în timp executării silite în cauză, putând, totodată, interoga baza de date privind evidenţa persoanelor (DEPABD), pentru a obţine un istoric adrese ale debitorului, interesând adresa de domiciliu de la data începerii executării silite.

Or, prin modul în care a procedat, instanţa a nesocotit atât art. 130 alin. (2) C. proc. civ., invocând excepţia necompetenţei teritoriale abia la al 3-lea termen de judecată, cât şi art. 131 C. proc. civ., prin aceea că a acordat 2 termene de judecată pentru a obţine lămuriri/probe suplimentare necesare verificării competenţei.

Având în vedere că Judecătoria Piatra- Neamţ a procedat cum s-a arătat anterior, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că a intervenit decăderea din dreptul de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale (fie ea de ordine publică), pentru care motiv Judecătoria Piatra-Neamţ a devenit exclusiv competentă teritorial a judeca cererea de validare poprire.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia invocată din oficiu a necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile având ca obiect validare poprire, privind pe creditoarea A., în contradictoriu cu debitorul C. şi cu terţul poprit P.F.A. C., în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ. În acord cu art. 133 pct. 2 C. proc. civ., instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă, deoarece două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a aceleiaşi pricini, declarându-se necompetente de a judeca respectiva cauză, iar în acord cu art. 134 C. proc. civ., întrucât Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă, fiind cea din urmă instanţă care şi-a declinat competenţa, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul nr. x/2021 instanţei competente să soluţioneze conflictul, şi anume Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia civilă, în conformitate cu art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., în limitele configurate de instanţele de judecată aflate în conflict, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Piatra-Neamţ şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Ivirea prezentului conflict negativ de competenţă a fost determinată de modul diferit în care cele două instanţe au stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cererii de validare a popririi formulate de A., moştenitoarea creditorului B..

Astfel, Judecătoria Piatra-Neamţ a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 666, art. 651 alin. (3) şi art. 790 C. proc. civ., apreciind că instanţa de executare, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti (instanţa care a încuviinţat executarea silită), este instanţa competentă să soluţioneze litigiile privind cererile de validare a popririi.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 130-131 C. proc. civ., respectiv că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate.

Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ, numita A., unic moştenitor al creditorului B., a solicitat validarea popririi înfiinţate prin adresa emisă în dosarul de executare nr. 236N/N/2016 din data de 11.01.2021, asupra veniturilor şi a oricăror sume de bani pe care debitorul C. le încasează de la terţul poprit, până la stingerea integrală a debitului de 15.239 RON (reprezentând cheltuielile de judecată şi cheltuielile de executare din dosarul BEJ F.), a sumei de 33.575 euro (rezultând din sentinţa civilă nr. 6919/22.12.2011 a Judecătoriei Piatra-Neamţ), precum si a cheltuielilor de executare din dosarul Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti D. şi E..

La termenul de judecată din data de 11 iunie 2021, Judecătoria Piatra-Neamţ a apreciat că prioritar, trebuie verificată competenţa instanţei în soluţionarea cauzei, motiv pentru care a dispus emiterea unei adrese la B.E.J. D. şi E., cu solicitarea de a comunica instanţei încheierea de încuviinţare executare silită pronunţată în dosarul de executare nr. 236N/N/2016. Pentru acest motiv a prorogat punerea în discuţie a competenţei, a estimării duratei de soluţionare a procesului şi a probatoriului şi a acordat termen la data de 20 august 2021.

La termenul de judecată din data de 20 august 2021, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu debitorul şi terţul poprit, la dosar nefiind restituite dovezile de înmânare a citaţiilor. La acelaşi termen, instanţa a prorogat din nou pronunţarea cu privire la competenţă, având în vedere că B.E.J. D. şi E. nu a transmis la dosar încheierea de încuviinţare executare silită pronunţată în dosarul de executare nr. 236N/N/2016, a amânat cauza dispunând revenirea cu adresă ca în precedent la respectivul birou de executori judecătoreşti, precum şi pentru a se indica sumele de bani încasate, a se preciza în ce monedă s-au încasat, care au fost raportate la debit şi care la cheltuielile de executare şi care la cheltuielile de judecată. S-a acordat termen de judecată la data de 15 octombrie 2021.

La termenul de judecată din data de 15 octombrie 2021, cu procedura legal îndeplinită, după sosirea relaţiilor solicitate, instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţie excepţia de necompetenţă teritorială, reţinând cauza în pronunţare cu privire la această excepţie. Având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 29 octombrie 2021, când a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – secţia a II-a civilă.

Având în vedere obiectul cererii deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că validarea popririi reprezintă mijlocul procedural prin care creanţa pe care debitorul poprit o deţine asupra terţului poprit se transferă creditorului urmăritor. Aşa cum rezultă din dispoziţiile alin. (1) al art. 790 C. proc. civ., validarea popririi intervine numai atunci când terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile de consemnare sau plată a bunurilor/sumei indisponibilizate, inclusiv în cazul în care, în loc să se consemneze suma urmăribilă, o liberează debitorului poprit.

Validarea popririi este o procedură facultativă, cu caracter excepţional, care intervine numai la cererea creditorului, debitorului sau executorului judecătoresc.

Competenţa cererii de validare a popririi revine instanţei de executare, potrivit dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., instanţă care soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, ca validarea popririi.

Astfel, aşa cum s-a reţinut şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

În cazul de faţă, se reţine că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin încheierea din data de 30 august 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 . Deci, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este instanţa de executare pe parcursul întregii durate a procedurii execuţionale.

În ceea ce priveşte competenţa instanţei de executare, Înalta Curte reţine că sub aspect teritorial aceasta este una exclusivă, instanţa de executare având de apreciat cu privire la respectarea unor norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga, ceea ce imprimă şi competenţei acestei instanţe un caracter de ordine publică.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) şi ale art. 126 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că în materia competenţei teritoriale, necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, respectiv atunci când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În ceea ce priveşte momentul procesual până la care poate fi invocată şi verificată competenţa, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii", iar potrivit dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ. "(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

În speţa pendinte, la primul termen de judecată cu părţile legal citate (11 iunie 2021), Judecătoria Piatra-Neamţ, apreciind că pentru lămurirea competenţei teritoriale este necesară încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţată în dosarul de executare nr. 236N/N/2016, care nu se regăsea la dosar, a amânat cauza, prorogând totodată şi discutarea excepţiei necompetenţei teritoriale şi a dispus emiterea unei adrese la BEJ D. şi E., cu solicitarea de a comunica instanţei respectiva încheiere.

Încheierea de încuviinţare a executării silite a fost comunicată instanţei abia pentru termenul de judecată din data de 15 octombrie 2021, al treilea termen de judecată acordat în cauză, însă al doilea termen cu procedura de citare legal îndeplinită. La acest termen de judecată, instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei sale teritoriale, a reţinut cauza în pronunţare cu privire la această excepţie şi a amânat pronunţarea pentru data de 29 octombrie 2021, când a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – secţia a II-a civilă.

Astfel, se observă facil că având în vedere că încheierea de încuviinţare a executării silite nu se regăsea la dosar, părţile, deşi legal citate, nu puteau formula concluzii cu privire la această excepţie. Prin urmare, atât prevederile art. 130 C. proc. civ., cât şi prevederile art. 131 C. proc. civ. au fost respectate de Judecătoria Piatra-Neamţ.

În ceea ce priveşte motivarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în sensul că Judecătoria Piatra-Neamţ putea interoga baza de date privind evidenţa peroanelor (DEPABD), pentru a obţine un istoric de adrese ale debitorului, interesând adresa de domiciliu de la data începerii executării silite, nu poate fi reţinută ca fondată, deoarece, în stabilirea competenţei teritoriale, era determinantă stabilirea concretă a instanţei de judecată care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, iar nu domiciliul respectiv al unui debitor, acesta putând varia în timp şi fiind doar unul dintre criteriile de determinare în situaţii particulare (de exemplu, pluralitate de debitori).

În raport de situaţia de fapt reţinută, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 790 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de validare a popririi dedusă judecăţii este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ., să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 martie 2023.