Inadmissibility of appeal against final civil revision decision

Şedinţa publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursul dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

La 8 aprilie 2020, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziilor nr. 869 R din 25 noiembrie 2019 şi nr. 135 din 28 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi deciziei nr. 3124 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 şi 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 947 din 21 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva deciziilor civile nr. 869 R din 25 noiembrie 2019 şi nr. 135 din 28 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi deciziei nr. 3124 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a civilă; a fost declinată, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 C. proc. civ.

2. Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă

Prin decizia civilă nr. 263R din 22 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 135 din 28 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, revizuentul A. a declarat recurs.

În cuprinsul memoriului de recurs, neîntemeiat în drept, revizuentul A. a arătat că instanţa de judecată trebuie să dispună suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 până la soluţionarea tuturor excepţiilor de neconstituţionalitate invocate.

A mai arătat că instanţele nu au soluţionat cererile pe care le-a depus începând cu 29 septembrie 2020, prin care solicita asistenţă juridică prin avocat, invoca excepţii de neconstituţionalitate şi solicita trimiterea actelor false din dosar la Parchetul de pe lângă Înalta Curte.

Recurentul a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în raport de sentinţa civilă nr. 5269/2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2004, excepţia perimării executării silite, în conformitate cu dispoziţiile art. 420-421 C. proc. civ., excepţia tardivităţii executării silite de către BEJA B. la mai mult de 6 luni după pronunţarea încheierii din 31 iulie 2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

De asemenea, a invocat exceptia tardivităţii executării silite, dispuse şi de ANAF, în baza aceloraşi acte false; exceptia nulităţii actelor de executare dispuse de ANAF în urma unor numeroase acte false, unele din ele emise chiar de această instituţie; exceptia nulităţii tuturor actelor false; exceptia nulităţii tuturor hotărârilor luate în baza unor numeroase documente false, atât în dosarele civile, cât şi în cele penale, care au plecat de la dosarul de urmărire penală nr. 1138/P/2008 şi care au dus la formarea acestui dosar; exceptia de neconstituţionalitate a cercetărilor şi a actelor de urmărire penală în dosarul penal nr. x/2008, a hotărârilor luate ulterior în dosarele penale nr. x/2013 de la Judecatoria Sectorului 2 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, respectiv sentinţa penală nr. 898/2013 şi decizia penală nr. 128/2014, cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 24 şi art. 52 din Constituţia României; exceptia de neconstituţionalitate a art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. d), articol inexistent în C. proc. pen. anterior; excepţia de neconstituţionalitate a deciziei penale nr. 128/30.01.2014 luată în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. d) articol inexistent în C. proc. pen. anterior; exceptia de neconstitutionalitate a hotărârilor luate prin încălcarea prevederilor art. 16, art. 24 şi art. 52 din Constituţia României,; excepţia de neconstituţionalitate a acţiunii instanţei de a refuza să analizeze şi să se pronunţe asupra actelor false; excepţia de neconstituţionalitate a acţiunii instanţei de a refuza transmiterea la Curtea Constituţională a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate, de a declara cererea nemotivată şi inadmisibilă; excepţia de neconstituţionalitate a acţiunii instanţei de a refuza transmiterea tuturor actelor false prezentate pentru a fi cercetate şi anulate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.

Concluzionând, recurentul a solicitat admiterea cerererilor sale, judecarea, în mod prioritar, a exceptiilor invocate, anularea titlurilor executorii cu desfiinţarea de drept a actelor de executare şi cu constatarea din oficiu a acestei situaţii în dispozitivul de casare, suspendarea judecăţii până la soluţionarea tuturor cererilor formulate încă de la deschiderea dosarului, în special cele privind actele false, până la soluţionarea pricinii, întoarcerea executării silite, motivarea faptului de ce a fost executat imediat deşi a depus taxa de suspendare pentru a nu fi executat până la soluţionarea cauzei, instanţa refuzând să dispună suspendarea executării silite, cu încalcarea art. 718 C. proc. civ., să se constate că există motive de ordine publică care pot fi invocate şi din oficiu, să se constate că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru iudecat a primei hotărâri, respectiv decizia nr. 2361/27.10.2003 faţă de sentinţa nr. 5269/01.07.2004, excepţie care a fost mereu ignorată, a solicitat analizarea şi completarea probelor administrate care sunt necesare pentru soluţionarea justă cauzei, anularea hotărârilor care au dus la executarea sa nedreaptă, iar pentru toate neregulile constatate să se dispună desfiinţarea de drept a actelor de executare cu constatarea din oficiu a acestei situaţii, cu cheltuieli de judecată, daune materiale si morale.

4. Apărările formulate

În cauză nu a fost depusă întâmpinare.

5. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 29 aprilie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8, astfel cum reiese din Fişa ECRIS .

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că decizia civilă nr. 263R din 22 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, atacată în prezenta cauză, prin care a fost soluţionată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 C. proc. civ., formulată împotriva unei decizii din recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Recurentul a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din 29 noiembrie 2022 a fost stabilit termen de judecată la 9 martie 2023, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele asupra recursului

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ.: "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

De asemenea, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Se constată că împotriva deciziei nr. 135 din 28 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019, în recurs, recurentul a formulat cerere de revizuire soluţionată prin decizia nr. 263R din 22 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, în dosarul nr. x/2014, atacată cu recurs în prezentul dosar.

În raport de dispoziţiile legale menţionate, decizia civilă nr. 263R din 22 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Pentru aceste considerente, calea de atac a recursului formulat în cauză de revizuentul A. va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 263R din 22 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2023.