Jurisdictional conflict over property compensation decisions: Civil versus administrative competence under Law No. 165/2013

Şedinţa publică din data de 9 martie 2023

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 24 august 2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, au solicitat anularea Deciziei de compensare nr. 39276/2.03.2021, emisă de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1864 din 8 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia civilă.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că obiectul dosarului îl constituie anularea Deciziei de compensare nr. 39276/2.03.2021, emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, apreciind incidente dispoziţiile Legii nr. 165/2013, care prevăd la art. 35 alin. (1)1 că litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii.

Cu referire la cauza Maria Atanasiu c. României, curtea de apel a reţinut aplicabilitatea acestei legi în privinţa mecanismului de soluţionare, finalizare a cererilor anterior formulate, a termenelor de urmat, a autorităţilor implicate şi a instenţei competente să soluţioneze litigiile izvorâte din aplicarea acestei legi, reţinând, totodată, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în acelaşi sens.

3. Hotărârea Tribunalului Arad, secţia civilă

Învestit prin declinare, Tribunalul Arad, secţia civilă a respins, prin încheierea din 13 aprilie 2022, excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamanţi şi a pronunţat sentinţa civilă nr. 100 din 28 aprilie 2022, prin care a respins, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

4. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă

Împotriva încheierii din 13 aprilie 2022 şi a sentinţei civile nr. 100 din 28 aprilie 2022, pronunţate de Tribunalul Arad, secţia civilă, au formulat apel reclamanţii A. şi B..

Prin decizia civilă nr. 230 din 21 septembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii din 13 aprilie 2022 şi a sentinţei civile nr. 100 din 28 aprilie 2022, pronunţate de Tribunalul Arad, secţia civilă, în dosarul nr. x/2021; a anulat încheierea din 13 aprilie 2022 şi sentinţa civilă nr. 100 din 28 aprilie 2022, pronunţate de Tribunalul Arad, secţia civilă şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad, în vederea constatării conflictului negativ de competenţă în soluţionarea cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, suspendării soluţionării cauzei şi înaintării dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că reclamanţii şi-au întemeiat cererea de chemare în judecată, în mod neechivoc, pe prevederile Legii nr. 247/2005 şi ale Legii nr. 554/2004, o dovadă în plus în acest sens fiind şi procedura prealabilă pe care au parcurs-o în contradictoriu cu instituţia emitentă a actului a cărui anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată.

A constatat că reclamanţii şi-au asumat, în mod categoric, atât temeiul de drept al acţiunii, cât şi calificarea actului incriminat, context în care procedura judiciară incidentă ar fi trebuit să fie cea a contenciosului administrativ, reglementată de Legea nr. 554/2004, iar potrivit principiului disponibilităţii, instanţa este ţinută de cauza cererii de chemare în judecată, în sensul că instanţa nu poate schimba, peste voinţa celui care are calitatea de reclamant în cererea respectivă, fundamentul pretenţiei formulate.

A reţinut că, din această perspectivă, Tribunalul Arad, contrar voinţei reclamanţilor şi încălcând principiul disponibilităţii, a reţinut ca fiind incidentă în cauză Legea nr. 165/2013, ceea ce a condus la respingerea, în mod greşit, a excepţiei de necompetenţă materială a Tribunalului Arad.

5. Hotărârea Tribunalului Arad, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 249 din 23 noiembrie 2022, Tribunalul Arad, secţia civilă, a constatat ivit conflictului negativ de competenţă în soluţionarea cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor; a suspendat soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 C. proc. civ., "Există conflict de competenţă: 1) când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece acelaşi proces;2) când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente".

Pentru a se reţine existenţa conflictului negativ de competenţă este necesar, potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ca două sau mai multe instanţe să se fi dezînvestit de soluţionarea unei cauze, considerând că nu sunt competente, iar dezînvestirea să fie reciprocă.

Se reţine că prin sentinţa civilă nr. 1864 din 8 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia civilă.

Învestit prin declinare, Tribunalul Arad, secţia civilă a respins, prin încheierea din 13 aprilie 2022, excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamanţi şi a pronunţat sentinţa civilă nr. 100 din 28 aprilie 2022, prin care a respins, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin decizia civilă nr. 230 din 21 septembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii din 13 aprilie 2022 şi a sentinţei civile nr. 100 din 28 aprilie 2022, pronunţate de Tribunalul Arad, secţia civilă, în dosarul nr. x/2021; a anulat încheierea din 13 aprilie 2022 şi sentinţa civilă nr. 100 din 28 aprilie 2022, pronunţate de Tribunalul Arad, secţia civilă şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad, în vederea constatării conflictului negativ de competenţă în soluţionarea cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, suspendării soluţionării cauzei şi înaintării dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Astfel, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, ca instanţă de control judiciar, a reţinut că Tribunalul Arad, contrar voinţei reclamanţilor şi cu încălcarea principiului disponibilităţii, a apreciat ca fiind incidentă Legea nr. 165/2013, cu consecinţa respingerii, în mod greşit, a excepţiei necompetenţei materiale a acestei instanţe, şi a trimis dosarul spre rejudecare aceluiaşi tribunal, iar Tribunalul Arad, în raport de dispoziţiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., a pronunţat sentinţa prin care s-a dezînvestit în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În raport de aspectele expuse, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 133 alin. (2) C. proc. civ. întrucât considerentele deciziei Curţii de Apel Timişoara nu au efectul unui regulator de competenţă, ci au stat la baza deînvestirii Tribunalului Arad. Astfel, instanţa de apel, în urma constatării necompetenţei Tribunalului Arad, la solicitarea expresă a apelanţilor, a trimis cauza spre rejudecare acestei ultime instanţe, care a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 480 alin. (3) teza finală C. proc. civ.

În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, anularea Deciziei de compensare nr. 39276/2.03.2021, emisă de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Înalta Curte constată că, prin hotărârea pronunţată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a reţinut incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, deşi reclamanţii au contestat aplicabilitatea acestui act normativ.

Se reţine că revine judecătorului, potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., competenţa deplină privind identificarea, instrumentarea şi aplicarea normelor de drept incidente, ţinând seama de cadrul procesual stabilit prin cererile şi apărările părţilor întrucât este chemat să califice juridic faptele deduse judecăţii, cărora le va aplica prevederile legale în vigoare. Aşadar, chiar în lipsa acordului expres al părţilor, pentru o judecată cu respectarea legii, instanţa dă ori restabileşte calificarea juridică exactă cererii cu care este învestită.

Înalta Curte constată că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării şi ale art. 35 alin. (1)1 din Legea nr. 165/2013, introduse prin Legea nr. 212/2018, care prevăd următoarele: Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii.

Prin completarea art. 35 din Legea nr. 165/2013 cu alin. (11), legiuitorul a realizat un regim unitar de reglementare în materia soluţionării litigiilor vizate de dispoziţiile Legii nr. 165/2013, astfel că, atât litigiile reglementate de art. 35 alin. (1) din lege, care vizează legalitatea deciziilor emise în aplicarea acestei legi, cât şi litigiile vizând executarea acestor decizii sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, instanţele de drept civil având plenitudine de jurisdicţie în soluţionarea acestor litigii.

Instanţa de contencios constitutional, învestită cu soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, referitor la competenţa instanţelor civile, şi nu a instanţelor de contencios administrativ, în soluţionarea litigiilor având ca obiect acte emise în aplicarea Legii nr. 165/2013 a statuat că soluţia legislativă instituită prin art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 reprezintă una dintre modalităţile prin care statul român a dat expresie recomandărilor Curţii Europene a Drepturilor Omului cuprinsă în hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, în cauza Maria Atanasiu c. România, în vederea înlăturării sistemului defectuos, stagnant, generator de întârzieri considerate de CEDO contrare dreptului la un proces echitabil, ca urmare a duratei excesive a procedurilor. Astfel, prin Legea nr. 165/2013 s-a atribuit secţiilor civile ale tribunalelor competenţa de soluţionare a contestaţiilor atât împotriva deciziilor entităţilor deţinătoare sau învestite de lege cu soluţionarea notificărilor, cât şi ale Comisiei Naţionale de Compensare a Imobilelor, argumentul decisiv în adoptarea acestei soluţiei legislative fiind plenitudinea de jurisdicţie a unei instanţe civile.

Pentru considerentele expuse, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că instanţa a fost învestită cu o acţiune care are natura juridică a unui litigiu civil, cu referire la textele legale anterior citate, instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii fiind Tribunalului Arad, secţia civilă, instanţă în favoarea căreia va dispune stabilirea competenţei, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.