Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 49/2023 AI generated

Prescription of Equalization Payment from Partition; Consolidation of Territorial Jurisdiction After Expiration of Incompetence Deadline

Case Number Decizia nr. 49/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Sfantu Gheorghe Court, thereby reversing the Focsani Court’s declination and upholding the Sfantu Gheorghe Court’s initial jurisdiction despite its procedural delay in raising the issue. The dispute concerned a declaratory action by a co-owner to establish the prescription of the opposing party’s right to enforce a 48,226 RON equalization payment (suta) arising from a 2010 partition judgment, with the conflict hinging on whether the claim was a personal obligation or a real right and whether the exclusion of territorial competence was waived. The Court ruled that because the defendants failed to invoke the exception of incompetence within the statutory deadline before the first hearing where conclusions could be drawn, the Sfantu Gheorghe Court’s jurisdiction was consolidated under Article 131 of the Code of Civil Procedure; the lower court’s failure to raise the ex officio exception at the correct procedural stage precluded the subsequent court from declining jurisdiction, rendering the initial instance competent regardless of the ultimate classification of the right as personal or real.

Legislator headnote

AI generated

art. 117 alin. (1) C. proc. civ, art. 117 C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 131 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 130 C. proc. civ; Prescription of Equalization Payment from Partition; Consolidation of Territorial Jurisdiction After Expiration of Incompetence Deadline: The dispute concerned a declaratory action by a co-owner to establish the prescription of the opposing party’s right to enforce a 48,226 RON equalization payment (suta) arising from a 2010 partition judgment, with the conflict hinging on whether the claim was a personal obligation or a real right and whether the exclusion of territorial competence was waived. The Court ruled that because the defendants failed to invoke the exception of incompetence within the statutory deadline before the first hearing where conclusions could be drawn, the Sfantu Gheorghe Court’s jurisdiction was consolidated under Article 131 of the Code of Civil Procedure; the lower court’s failure to raise the ex officio exception at the correct procedural stage precluded the subsequent court from declining jurisdiction, rendering the initial instance competent regardless of the ultimate classification of the right as personal or real.

Keywords

AI generated
procedural deadline conflict of jurisdiction hearing of the parties civil dispute action for a declaratory judgment statutory right

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Basis for establishing the competent court to resolve the negative conflict of jurisdiction.

art. 402 C. proc. civ.

Procedure for communicating the solution to the parties.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 2 decembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., să constate că a intervenit prescripţia dreptului pârâţilor de a solicita executărea silite a sultei în cuantum de 48.226 RON stabilită prin sentinţa civilă nr. 2924/19.05.2010 a Judecătoriei Focşani, definitivă şi irevocabilă.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 594/24.03.2022 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sfantu Gheorghe, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Focşani.

A reţinut instanţa incidenţa art. 117 alin. (1) C. proc. civ. şi faptul că sulta a cărei executare se solicită a fi constatată ca prescrisă, a fost stabilită pentru egalizarea loturilor partajate-accesoriu, ca urmare a atribuirii, în natură, către reclamantă a unui teren situat în Vidra, jud. Vrancea, ce nu se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Sfantu Gheorghe.

Prin sentinţa nr. 8507/21.10.2022, Judecătoria Focşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfantu Gheorghe, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Judecătoria Focşani a reţinut că dreptul pârâtului la sultă este un drept de creanţă, iar nu un drept real, chiar dacă derivă dintr-o acţiune reală imobiliară. Faptul că acest drept de creanţă s-a născut ca urmare a sistării indiviziunii asupra unui imobil aflat în coproprietatea reclamantului şi pârâtului nu îl transformă într-un drept real. Acţiunea în constatarea intervenirii prescriptiei dreptului de a obţine executarea silită a obligaţiei de plata a sultelor nu constituie o acţiune reală imobiliară pentru a fi incidente dispoziţiile art. 117 C. proc. civ., respectiv pentru a se reţine competenţa instanţei de la locul situării imobilului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, faţă de această calificare a acţiunii ca fiind una personală ce atrage competenţa instanţei de la domiciliul pârâtului, se reţine şi că neinvocarea acestei excepţii de ordine privată de către pârât în faţa instanţei anterior sesizate, a dus la consolidarea competenţei instanţei aleasă de reclamant, sens în care instanţa a analizat incidenţa art. 130, art. 208 alin. (2), art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, instanţa a reţinut că necompetenţa teritorială de ordine publică (aşa cum a fost configurată de instanţa anterioară raportat la caracterul real al acţiunii de constatare a prescripţiei sultei) poate fi invocată de judecător sau de părţi doar în faţa primei instanţe sesizate, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii. Instanţa a analizat atât ipoteza reglementată de art. 131 alin. (1), cât şi ipoteza reglementată de art. 131 alin. (2) C. proc. civ. şi a concluzionat în sensul că, în cauză, ambele momente au fost depăşite, fiind acordate mai multe termene de judecată, iar efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă reprezintă stabilizarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfantu Gheorghe, pentru următoarele argumente:

Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea reclamantei A. prin care a solicitat instanţei să constate că a intervenit prescripţia dreptului pârâţilor B. şi C. de a solicita executarea silită a sultei în cuantum de 48.226 RON stabilită prin sentinţa civilă nr. 2924/19.05.2010 pronunţată în dosarul nr. x/2008 de către Judecătoria Focşani.

Cele două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa în raport de natura dreptului pârâtului, respectiv drept real sau drept de creanţă, precum şi în raport de caracterul normei de competenţă încălcată.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii" iar potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Pe cale de consecinţă, C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetenţa teritorială, atât cea de ordine publică, cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

În cauză, pârâţii B. şi C. nu au depus întâmpinare, deşi au fost legal citaţi cu această menţiune şi nu s-au prezentat în faţa instanţei investită iniţial, iar în faţa Judecătoriei Focşani s-au prezentat la termenul de judecată din 14 octombrie 2022, lăsând la apreciarea instanţei soluţionarea excepţiei necompetenţei teritoriale invocată din oficiu.

Din succesiunea termenelor de judecată şi din cuprinsul încheierilor de şedinţă rezultă că la primul termen de judecată (17 februarie 2021) Judecătoria Sfantu Gheorghe a reţinut că procedura de citare este legal îndeplinită, însă a verificat competenţa abia la termenul din 8 decembrie 2021 şi a prorogat punerea în discuţie a excepţiei necompetenţei teritoriale după depunerea unor înscrisuri de către reclamantă, sens în care instanţa a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţie, la termenul din 23.02.2022.

În situaţia în care prima instanţă invocă excepţia necompetenţei sale după momentul procesual reglementat expres de art. 131 C. proc. civ., instanţa ulterior învestită îşi poate declina competenţa în favoarea primei instanţe, cu motivarea că această instanţă a devenit competentă să soluţioneze cauza. Aşadar, efectul neinvocării în termen a excepţiei necompetenţei teritoriale constă în stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate (consolidarea în mod definitiv a competenţei instanţei pe rolul căreia a fost introdusă acţiunea).

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte urmează a stabili competenţa de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Judecătoriei Sfantu Gheorghe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.