Suspension of peremption due to death within final months of lapse period under Art. 418(2) and (3) Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei la 30 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Teritorial Administrativă Ocna Şugatag, prin primar, să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune prin joncţiunea posesiilor asupra suprafeţei de cca 8000 mp de teren, de natură fâneţe, situat în comuna Ocna Şugatag, între vecinii drum acces, C., D. şi E., identificat în C.F. x Ocna Şugatag (provenită din conversia pe hârtie a CF x Ocna Şugatag) cu nr. top. x; să se constate dobândirea de către reclamanţi a dreptului de proprietate prin uzucapiune, prin joncţiunea posesiilor asupra suprafaţei de 3132 mp de teren, de natură fâneţe, situat în comuna Ocna Şugatag, între vecinii drum acces, F. şi G., identificat în CF x Ocna Şugatag (provenită din conversia pe hârtie a CF x Ocna Şugatag) cu nr. top. x; să se dispună înscrierea pe numele reclamanţilor a dreptului de proprietate prin uzucapiune. În drept, au invocat dispoziţiile art. 1846, art. 1847 şi art. 1860 C. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei

Prin sentinţa civilă nr. 1233 din 16 aprilie 2019, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a respins acţiunea civilă, formulată de reclamanţii A. şi B. - decedată la 10 septembrie 2018, acţiunea acesteia fiind continuată de H., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Teritorial Administrativă Ocna Şugatag, prin primar; a constatat că B. nu a înţeles să continue acţiunea înaintată de mama sa, B..

3. Hotărârea Tribunalului Maramureş

Prin decizia nr. 81/A din 25 februarie 2020, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă a admis apelul formulat de apelanţii A., B. şi H. împotriva sentinţei civile nr. 1233 din 16 aprilie 2019, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a respins acţiunea, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu au fost contrare deciziei civile pronunţate.

4. Recursul declarat împotriva deciziei nr. 81/A din 25 februarie 2020 a Tribunalul Maramureş, secţia I civilă şi soluţia pronunţată asupra acestuia

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. decedat, continuat de moştenitoarele H. şi B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 5 mai 2021, curtea, constatând că de la data suspendării dispuse prin încheierea din 4 noiembrie 2020, cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni, a stabilit termen pentru discutarea excepţiei de perimare la 9 iunie 2021, cu citarea părţilor.

Prin cererea formulată la 7 iunie 2021, reclamanta H. a solicitat respingerea excepţiei de perimare, repunerea pe rol a cauzei şi acordarea unui nou termen de judecată.

Prin decizia nr. 384/R din 17 noiembrie 2021, Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă a admis excepţia perimării, invocată din oficiu; a constatat perimat recursul declarat de reclamantele H. şi B. şi de reclamantul A. decedat la 7 mai 2021, continuat de reclamantele H. şi B., împotriva deciziei nr. 81/A din 25 februarie 2020 a Tribunalului Maramureş, secţia I civilă, pe care a menţinut-o.

5. Recursul declarat împotriva deciziei nr. 384/R din 17 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă

Împotriva deciziei nr. 384/R din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă, au declarat recurs reclamantele H. şi B., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare instanţei de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele au susţinut că judecata cauzei a fost suspendată la 4 noiembrie 2020, iar termenul de perimare urma a se împlini la 4 mai 2021.

Au precizat că tatăl lor, defunctul A. a decedat la 7 mai 2021, fiind anterior internat în spital, din 23 aprilie 2021. În acest sens, recurentele au depus la dosar certificatul de deces, biletul de trimitere pentru internare şi dovada internării efective în perioada 23.04-07.05.2021.

Faţă de aceste împrejurări, au solicitat să se aibă în vedere faptul că, potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ., cursul perimării era suspendat pe perioada în care partea a fost împiedicată din motive temeinice să stăruie în judecată, gravitatea bolii recurentului, internarea şi survenirea decesului acestuia fiind motive care au condus la suspendarea termenului de perimare în intervalul 23.04-07.05.2021.

Au arătat că, potrivit art. 418 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile prevăzute la art. 412 pct. 1, cursul perimării se suspendă pe o perioadă de o lună de la data la care s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea, dacă acestea s-au petrecut în ultimele trei luni ale termenului de perimare.

Or, decesul reclamantului a survenit, faţă de incidenţa art. 418 alin. (3) C. proc. civ., în interiorul acestor trei luni, termenul de perimare fiind suspendat până la 7 iunie 2021. De la această dată a curs perioada care a mai rămas din termenul de 6 luni, aferentă intervalului 23.04-04.05.2021, astfel că termenul de perimare s-a împlinit în jurul datei de 18 iunie 2021.

Recurentele au invocat incidenţa dispoziţiilor art. 419 C. proc. civ., arătând că cererea de întrerupere a cursului perimării, formulată de un participant la judecată profită şi celorlalţi, iar neîmplinirea termenului de perimare faţă de reclamantul A. este în beneficiul celorlalte recurente, H. formulând cerere de repunere pe rol, în calitate de succesoare a defunctului.

La 13 decembrie 2021, recurentele au completat motivele de recurs, arătând că o cerere de repunere în termen nu era necesară întrucât, ca mecanism stipulat expres de textul legal, suspendarea termenului perimării în perioada în care partea a fost în imposibilitate de a formula cererea de repunere pe rol, spre deosebire de repunerea în termen, care reglementează acele situaţii în care nu există prevedere legală în sensul suspendării, partea era ţinută să formuleze cerere de repunere în termenul de îndeplinire a actului.

Au susţinut că suspendarea termenului afectează cursul acestuia, prelungindu-l cu perioada suspendării, după încetarea împiedicării termenul continuând să curgă, actul procedural putând fi efectuat în termenul legal. În cazul repunerii în termen, termenul se împlineşte, actul nu mai poate fi îndeplinit pe parcursul acestuia, însă efectele trecerii termenului sunt anihilate prin decizia instanţei.

Au apreciat că această distincţie prezintă relevanţă şi în ceea ce priveşte modalitatea de constatare a imposibilităţii părţii de a efectua actul. În cadrul suspendării termenului perimării, ulterior încetării motivelor temeinice, termenul de perimare continuă să curgă, iar cererea de repunere pe rol trebuie formulată în intervalul de timp ce a mai rămas până la împlinirea termenului de perimare (mai puţin perioada pentru care a operat suspendarea), urmând ca la momentul repunerii pe rol, instanţa să analizeze dacă motivele invocate justifică suspendarea, cu consecinţa repunerii pe rol a cauzei sau nu justifică suspendarea, cu consecinţa constatării perimării.

Recurentele au arătat că, în situaţia cererii de repunere în termen, odată împlinit termenul, se acordă părţii un beneficiu, acela al repunerii în termen, beneficiu ce operează a posteriori, ca un artificiu juridic, actul efectuat ulterior împlinirii termenului fiind apreciat ca fiind formulat în termen.

6. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

7. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 23 iunie 2022, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantele H. şi B. împotriva deciziei nr. 384/R din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă şi a fost fixat termen de judecată la 27 octombrie 2022, pentru soluţionarea recursului. La acest termen cauza a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind repusă pe rol, urmare a cererii formulate de recurenta B., şi acordat termen de judecată la 9 martie 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin recursul formulat, s-a invocat admiterea nelegală a excepţiei perimării recursului declarat de reclamantele H. şi B., respectiv de reclamantul A., decedat la 7 mai 2021, continuat de reclamantele H. şi B., împotriva deciziei civile nr. 81A din 25 februarie 2020 a Tribunalului Maramureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, apreciind că instanţa de recurs a încălcat dispoziţiile art. 418 C. proc. civ.

Analizând această critică din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. având în vedere invocarea încălcării unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv a dispoziţiilor art. 418 C. proc. civ., care reglementează suspendarea cursului perimării, se reţine că este fondată.

Se constată că, în cauza pendinte, termenul de perimare a început să curgă la 4 noiembrie 2020, când a fost pronunţată încheierea de suspendare a judecării cauzei, ca urmare a lipsei nejustificate a părţilor, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 181 alin. (1) pct. 3 din acelaşi act normativ, acesta urma să se împlinească la 4 mai 2021.

În acelaşi timp însă, se reţine că, potrivit dispoziţiilor 418 alin. (3) C. proc. civ., perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Se observă că, în speţă, a operat suspendarea cursului perimării pentru perioada 23 aprilie - 7 mai 2021, deoarece internarea recurentului A. în spital, la 23 aprilie 2021, în cadrul termenului de perimare de 6 luni, constituie o împrejurare mai presus de voinţa părţii, care a împiedicat-o să stăruie în judecată având în vedere gravitatea bolii recurentului în urma căreia a survenit decesul la 7 mai 2021.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 418 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile prevăzute la art. 412 din acelaşi act normativ, cursul perimarii este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste din urmă fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare, iar unul din cazurile de suspendare de drept a judecării cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată este cel prevăzut la punctul 1 al art. 412 C. proc. civ. – prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora.

Situaţia premisă a acestei norme presupune existenţa unei măsuri de suspendare a judecăţii dispuse deja de instanţă, iar pe durata acestei suspendări, intervine o împrejurare enumerată de art. 412 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care generează o suspendare de drept a judecăţii.

În speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal precitat, cursul perimării fiind suspendat timp de o lună de la data decesului recurentului, 7 mai 2021, întrucât evenimentul a intervenit în ultimele 3 luni ale termenului de perimare, fiind, de altfel, ultima zi în care cursul perimării era suspendat în raport de împrejurarea internării recurentului în spital.

Astfel, se reţine că, pe durata suspendării dispuse în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care antrenează curgerea termenului de perimare, au intervenit succesiv două cauze de suspendare a cursului perimării, prevăzute de art. 418 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., împrejurări în raport de care, în intervalul 23 aprilie 2021 - 7 iunie 2021, termenul de perimare nu a curs întrucât suspendarea nu a fost cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.

Ca atare, luând în considerare timpul scurs înainte de intervenirea cauzelor de suspendare, 5 luni şi 18 zile, precum şi data încetării acestor cauze, 7 iunie 2021, termenul de perimare nu era împlinit la 8 iunie 2021, când reclamantele I. şi B. au depus cererea de repunere pe rol a cauzei, act de procedură îndeplinit pentru continuarea judecăţii, în sensul dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, în raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 497 cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată, urmând să trimită cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele I. şi B. împotriva deciziei nr. 384/R din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2023.